despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
Cum-necum, rău nu e întrutotul. Copiii din București au unde să se joace! Niciodată nu s-au împuținat părculețele și amenajările nu-s deloc nemulțumitoare.
Sigur, putem strîmba din nas: destule aparate de joacă sînt proaste, din materiale urîte și șubrede; de multe ori le găsim amplasate fără noimă, îngrămădite; gospodărirea, curățenia și reparațiile lasă de dorit.
Sigur, știm în continuare că nu s-a schimbat nimic în folosul celor mai mari: ei nu au locuri unde să-și petreacă timpul – că de dat huța, mai puțin! Zicem mereu cît de periculos e „statul pe telefon”, cît de importantă e „mișcarea”, dar nu le-am deschis nici măcar curțile școlilor.
Dar copiii – s-o repetăm – au unde să se joace, și chiar să se joace frumos. Cine, în uriașele cartiere de blocuri dinăuntrul orașului, n-are la cîteva minute de casă vreun scuar, vreun părculeț?
Și în sfîrșit Primăria Capitalei începe să refacă locurile de joacă din marile parcuri, cele care – din nepăsare și dispreț – deveniseră mizerabile și periculoase. E îmbucurător cum noile amenajări sînt plăcute, elegante, ergonomice, folosind din nou materiale calitative; toată lumea simte asta, să știți. Prin sectoare încă se merge pe plastic: poate mai ieftin, mai ușor de schimbat; oricum, rezistent și el dacă locul e păzit cum trebuie.
Poate s-o repara și aduce la lumină celebrul castel din Izvor, care n-a mai fost îngrijit de ani și ani de zile. Văd că se lucrează și la cele două locuri mari de joacă din parcul de jos, din spatele Palatului Copiilor. Unul era vechi deja; celălalt, deși nou și mai fățos, nu prea se dovedise trainic. Kiselefful s-a refăcut bine anii trecuți.
    
Ar putea fi începutul unei frumoase normalități.
Se fac trei săptămîni de cînd a fost inaugurat noul loc de joacă mare din Cișmigiu. Reușit, vesel, aerisit, construit din materiale plăcute. Dacă și restul pe care le schimbă Primăria Capitalei în Bucureșți o să fie pe același calapod, păi zău că ne place. S-a mai refăcut și cel pentru copiii mai mici iar al treilea e încă-n lucru; ăsta o să fie pentru cei mai mari și mai curajoși.
Oamenii, bucuroși, dau buluc: sînt atrași de civilizație, de frumusețe, de siguranță – li-i drag de atmosferă.
Firește, ca orice lucrare publică, are gradul ei de fușereală. Pietrișul mărgăritar de pe marginea aleilor a fost înlocuit de pietriș ordinar de șantier. Asta e!
Ciorile încă n-au spurcat locul de joacă. E interesant cum în tot Cișmigiul băncile se țin curate, dar aleile-s, totuși, cu găinaț – ceea ce-nsemnează că nu se spală cum se cade.
„Semne bune” – toate articolele
După un deceniu de mizerie, de chin, de batjocură, iată că parcul de la Eroilor – dintre Operă și Municipal – începe să arate omenește.
Nu, nu a fost refăcut și repus în valoare de cei care l-au nenorocit, adică de către constructorii metroului; au trecut trei ani de cînd zona putea fi redată orașului, dar ei nu au făcut nimic.
Ce vedeți în pozele de mai jos e lucrarea Primăriei Sectorului 5, ceea ce nu-nsemnează altceva decît că – pe lîngă bune intenții – e și loc de mai bine.
Dar cetățeanul se bucură cînd vede nesperata schimbare-n bine: pomișori, vegetație, peluze verzi. Se lucrează și la refacerea fîntînii arteziene „a lu’ Vanghelie”.
         
Ca atare, îngrozitoarele soluții estetice alese pentru intrările subterane și chiar nenumăratele piese utilitare aruncate peste tot – aerisiri, accesuri tehnice – încep să poată fi trecute cu vederea.
       
În plus s-a pripășit chiar și o terasă.
Ei, nu toate-s grozave – n-au cum! – și întîlnim o grăitoare situație la rastelul de biciclete.
Sigur că da: ar trebui să nu mai fim așa generoși cu toate mizeriile strălucitoare.
Un container transformat în stație de încărcare pentru trotinete și biciclete electrice care-i aruncat în calea tuturor care vor să se bucure de parc înseamnă doar spațiu public batjocorit și blocat pentru acțiuni de „Corporate Social Responsibility” ce nu aduc nici un folos omului.
 
Notăm că s-a terminat refacerea esplanadei nenorocite din fața Teatrului Național. În sfîrșit: locul arată curat, nu-ți mai face silă.
Dacă duceau și cumplita „căruță cu proști” la fiare vechi… ieșea un cîștig serios.
„Semne bune” – toate articolele
E a paisprezecea vară și cine mai știe a cîta suta seară-n care caut tihna Izvorului: aerul, felul unic în care simți că ești rupt de oraș taman în inima orașului.
Ce-o mai fi pe aici?
Poate sutele de arbori plantați în toamna lui 2020, gata-gata să dea binefăcătoare umbră?
Dar… nu-i mai vedeți! Unde și cînd au dispărut, omorîți de… grija primăriei de azi pentru copaci?
Poate locul de joacă: celebrul, minunatul castel, care-i plin de mîzgăleli, cu podinile rupte, nemăturat și – uite o premieră! – cu găinaț?
În fiecare an ne zicem: „Doamne, atît de nenorocit n-a fost orașul niciodată; nu – niciodată n-a arătat atît de rău!
… așa ziceam acum doi ani; și – ghici ce? – dup-aia am zis la fel anul trecut. Și anul ăsta – uite! – batjocura să se adîncește.
Asta după ce în tot timpul ăsta primăria Capitalei noastre ne orbește de la obraz: „nu vă dați voi seama, dar vă e mai bine!”
Da: s-a-ntîmplat, în sfîrșit. După peste 20 de ani de chin, mizerie și scîrbă, nu mai întîlnim găinaț în Cișmigiu.
Băncile-s curate – mă rog, pline de praf, dar fără găinaț – locurile de joacă-s la fel – mă rog, rupte și ruginite, dar fără găinaț – și pe alei se poate păși fără să-ți vină să-ți verși mațele.
Ieșim și pe străzile adiacente, pe care le descoperim curate – mă rog, cu gunoaie nestrînse, dar fără găinaț.
Că s-a-ntîmplat, o vedem și ne bucură; ne dorim ca normalitatea asta să devină regulă.
Mai ales că de cînd situația păsărilor din Cișmigiu devenise insuportabilă, cetățenii au investit nenumărate resurse personale încercînd să determine administrațiile bucureștene să facă totuși ceva.
Și că mai ales în ultimii ani li s-a servit aparentă neputință însoțită de justificări.
Dar s-a-ntîmplat: azi, în Cișmigiu, nu mai e găinaț.
Nu căutăm în dinți calul dăruit, însă – după chinul, zbaterea și consumul nostru cetățenesc – ar fi îndreptățit să aflăm cum a reușit administrația actuală. Le-a cerut ciorilor care dormeau noaptea-n Cișmigiu taxă de parcare? Le-a hipnotizat? Le-a băgat dopuri în cur?
Fără glumă: chiar vrem să știm, doar ca să putem lăuda întrutotul.
„Semne bune” – toate articolele
… din dezamăgitoarea categorie „na că v-am făcut, acu’ tăceți din gură”, azi: podul din Cișmigiu.
Da: renovat, vesel, strălucitor.
La o lună de la „inaugurare” însă, troacele șantierului nu-s strînse…
  
zona adiacentă neterminată…
 
un canivou inept, plin de gunoaie…
   
plus un snop de cabluri care atîrnă pe lîngă pod, deservind camerele video agățate aiurea-n copaci.
   
O fi, cică, ceva bun – genul ăsta de amenajare unde se renunță la peluzele simple, preferîndu-se grupuri de flori și arbuști. Și varianta de a se monta trasee de suprafață pentru irigare automată. Și presărarea de scoarță de copac.
O fi.
Dar noi, cei care trecem pe lîngă zonele astea, nu vedem ceva frumos. Arată de parcă-i curtea găinilor, cu pămînt scurmat și neîngrijit. „Mațele” de irigare sunt dezagreabile și folosirea lor înseamnă că nu mai poate fi pus gazon – pentru că nu-l mai poți tunde și îngriji.
Orice intervenție – de la smuls bălării la scos gunoaie – se face doar pigulind, ceea ce-nsemnează cost mai mare de întreținere.
Oi greși eu. Dar chiar nu-mi place.
    
Rămîne, cică, grădina de fală a Capitalei…
Dar doar așa, prin șubredă comparație cu restul spațiilor publice de recreere; fiindcă, în sine, Cișmigiul nu mai are nimic – nimic! – care să dovedească că-i un loc plăcut.
Da, vedem lucrurile care „se fac”.
Vedem că podul cel mare s-a renovat, vedem că găinațul se mai spală, vedem că din cînd în cînd – în campanii sezoniere – se mai drege cîte ceva dărăpănat.
Dar nu simțim deloc c-ar fi nici parc, nici grădină, nici oază, nici loc de relaxare; e doar un spațiu.
Nu simițim nici măcar că se întreține, că-i în fiecare zi cineva care să se-ngrijească de el!
Cișmigiul nu te-atrage, nu te-ncîntă, nu te bucură, nu-ți face nici o promisiune… nu cîștigi nimic dacă pierzi vremea-n el.
Decăderea asta continuată în ultimii douăzeci de ani – a lui, a celorlalte parcuri și a tot Bucureștiului – nu-i oprită de nimic, de nimeni.
Cișmigiul colorat • Comorile Cișmigiului • Cișmigiul bun • Cișmigiul rău • Cișmigiul dimineții mele • Cîntarele din Cișmigiu
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii