despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

cum e în Grădina Icoanei II

După trei luni de la refacere, putem să ne dăm cu părerea despre cum merge treaba-n Grădina Icoanei.

În mare place; e-n regulă; mai rău decît înainte nu e.

Dar detaliile… of! Astea ne mănîncă viața.

  • Fîntîna cea mare nu funcționează, zace cu bazinul plin de apă – apă care-ncepe să se coclească.
  • Pîrîiașul șerpuitor e sec: tot dichisul grădinii, care șade-n el… se pierde.
  • Iazul în care trebuie s-ajungă apa e umplut pe sfert: una din prostiile parcurilor bucureștene precum Kiseleff și Ioanid se găsește și aici. Pesemne nu se umple de tot ca să nu se-ntîmple ceva de Doamne-ferește.
  • Țîșnitorile funcționează – două din trei – dar bolurile-n care se scurge apa sînt colmatate și, atunci cînd bei, îți apropii gura de-o cloacă murdară.
  • Băncile-s dintr-alea prost gîndite, cu stinghiile înguste, rare și speteaza prea joasă.
  • Pietrișul aleilor e curat, nu face praf – dar nu prea-l strînge nimeni, atunci cînd ajunge prin iarbă.
  • Sistemul de irigare al peluzelor are ici-colea scurgeri și poți oricînd să te nimerești într-o mocirlă.

După cum vedeți, nimic care să nu poată fi rezolvat prin întreținere conștiincioasă și un plus de minte.

Ratatouille la Grădina Botanică

scris de Sonia Ratatouille

Șobolanul vostru preferat a ieșit ÎN SFÂRȘIT afară și a avut norocul să ajungă în Grădina Botanică.

Florile și-au deschis petalele și natura a înviat. Am văzut flori frumoase – al căror nume l-am uitat – plus cele mai frumoase lalele de pe planetă.

Rațele se plimbă pe lac și peștii se foiesc pe la mal, așteptând să se oprească puștii ăia de 15 ani să încerce să îi atragă făcând „pis pis” – totuși, ei sunt pești și nu îi poți confunda în niciun fel cu dușmanii lor de moarte, mâțele.

Vorbind de mâțe, creaturile astea nu se pot opri din certat. Îl vezi pe Dom’ Miaunel că are o criză de nervi pentru că Madam Pisicescu s-a uitat urât la el, și toată scena asta îți cam strică cheful.

Dar lăsând drama la o parte, ați observant că restaurantul ăla care nu mai e restaurant a fost renovat? Eu da! Arată foarte bine, se vede că s-a lucrat ceva la el și că au încercat să-l facă cât mai asemănător cu vechiul model.

Nu știu de voi, dar după atâta timp în casă, cantitatea asta mare de verde îți dă o senzație ciudată, dar plăcută.

Plimbări prin Grădina Botanică: partea întîi • partea a doua • partea a treia 

Curaj! Se poate mai mult!

scris de Ando

Am mare încredere că vom vedea, curând, şi varianta cu băncile montate una în faţa celeilalte.

cum e în Grădina Icoanei

De curînd Grădina Icoanei a fost – dacă putem zice așa – renovată.

Întîi de toate, să revedem atmosfera surprinsă după precedenta intervenție edilitară, cea care i-a dat forma actuală prin 2008-2009 (perioadă cînd, cu aceeași înțelepciune, s-a refăcut și Parcul Izvor), ca să ne convingem că nu s-a depreciat major:

În realitate – o să vedeți mai jos – rezultatul e mulțumitor. Cîteva alei lăturalnice au fost pavate cu piatră cubică, pietrișul mărunt așternut în zona centrală e plăcut, doar bordurile folosite puteau, ce-i drept, să fie mai „nobile”.

Cele două locuri de joacă au fost reînnoite și ele; aparatele-s bune, din materiale fericit alese, dar li se poate reproșa combinația cromatică maro urît-albastru urît.

Dosurile vecinătăților rămîn nepriceput ascunse în continuare.

Cel mai prost făcut lucru, din păcate, e refacerea havuzului. Se poate ca-n timp să se păstreze binișor și, totuși, să ne obișnuim cu el. Am numărat vreo patru paznici în părculeț, deci pe moment n-o să-l strice cineva.

 

Nici înainte nu fusese vreo încîntare vizuală, dar băncuțele din jur îl mai înveseleau:

Intrarea dinspre piața Cantacuzino, deocamdată, e bearcă – fără nici un panou; au rămas doar stîlpii-n picioare. Poate s-o valorifica elegant – cine știe?

Una peste alta, nu-i dracu’ atît de negru. Primăria Sectorului 2 a reușit să ducă binișor la capăt renovarea grădinii și la primăvară – odată cu îndesirea vegetației – n-o să mai facă nimenea mofturi.

din zbor (312)

… o veste bună, așa, să-ncepem anul frumos: după ani la rînd în care a fost oprit, iată izvorul „lui Eminescu” din Cișmigiu funcționînd iar.

Întoarcerea în Carol: Povești cu Ratatouille A.K.A lui Ratatouille nu-i place apa

scris de Sonia Ratatouille

Două articole la o distanță de nici o săptămână! Fericire peste lume.

M-am întors și nu dezamăgesc pe nimeni azi, căci vin cu părerea mea despre ce mai e prin Parcul Carol.

Primul lucru pe care vreau să îl menționez e că nu am mai trecut pe acolo de mult!

Și în articolul trecut, tot despre Carol, am văzut că pe insulă porțiuni mici din bordură erau inundate, rezultând două majore probleme:

• Rațele nu aveau unde să își ascundă ouăle și asta este teribil.

• Copiii neatenți care fug ca nebunii prin iarbă nu au de unde să știe unde se termină partea solidă a de pământ și pot să cadă în apă.

ȘI asta nu e tot!

Cred că știm că pe marginea podului mare sunt niște trepte care duc la o mică platformă care ar trebui să fie pentru bărci. Platforma? Ia-o de unde nu-i! O fi, n-o fi de la ploaie, dar dacă n-ai chef de baie, nu te apropia, te rog!

Ca atmosferă, e frumos! Multe culori colorate cu nuanțe nuanțate!

Acum, că apa e plină de frunze și arată mai ceva ca un mal, dar curat, asta e cu totul altceva!

Bineînțeles, nu mă oprește nimeni să nu mă plâng și de asta!

STAI să nu uit!

Într-o parte a parcului, pe o alee liniștită aproape de granița cu lumea de afară, e, ascunsă, dar nu prea, o dugheană. Un vechi restaurant, pe care nimeni nu s-a gândit că pot să-l curățe sau să facă CEVA cu locul gol rămas, stă acolo, plin de saci de gunoi, fără rost, fără motiv.

Bun, bun, mi-am mai stors creierul un pic pentru a face încă un articol în care mă plâng, așa că îl terminăm cu ceva frumos.

Parcul Carol este un loc frumos și liniștit, cât de liniștit poate fi un parc din mijlocul orașului!

Ei, sper că aveți o zi frumoasă și pe data viitoare!

mare e grădina

S-a dus culoarea din Grădina Botanică – vine toamna. Și vin culorile – ehei, asta-i altceva: verde, galben, gălbui, ruginiu, portocaliu, roșu, maroniu.

În Grădina Botanică se simte începutul toamnei ca nicăieri altundeva în București. Găuri în cer, pe unde intră Soarele printre frunzele încă verzi… înserări scurte, cu asfințituri ca-n filmele tehnicolor… peluze tăcute, părăsite de veselia de peste zi.

   

Dar și, la fiecare sfîrșit de săptămînă, un prilej ca oamenii să se strîngă – pe-un țol, într-un hamac, cum li-i mai bine – și să asculte și muzică. „Weekend sessions” se cheamă evenimentele astea. E și mîncare, sigur că da.

Desigur, dacă e să-i crezi pe cei care organizează chestiile astea, nu oricine și nu oricum poate veni; în realitate, însă, absolut oricine poate să ajungă acolo și să se amestece-n mulțime fără să fie întrebat măcar odată de sănătate.

Plimbări prin Grădina Botanică: partea întîi • partea a doua • partea a treia 

ce primărie, ce porcărie

Cum-necum, parcul Izvor a rezistat anilor. Au trecut peste el fel de fel de evenimente – concerte și paranghelii – și lucrări edilitare fără să i se strice aproape deloc peluzele și drăguțele alei așternute cu pietriș

Pînă azi; pînă acum, în iunie 2021, cînd în parc – în parcul primăriei – s-a montat un circ – circul primăriei:

Dom’le primar! Aruncă o privire şi în lateral…

scris de Ando

„De exemplu, bucata de râu care pornește din zona podului Colentina s-ar putea transforma într-o zonă de promenadă asemănătoare canalelor pitorești din Olanda. Ar putea fi un loc unde să fugim de nebunia din oraș și să ne relaxăm câteva ore pe malul apei. Nu se va face bătând din palme. Numai curățenia, după atâta delăsare, înseamnă un efort susținut pe o perioadă mai lungă, dar e de datoria noastră să o facem. Vom lua aceste locații rând pe rând și le vom reda oamenilor, cum e și normal”.
Comentariu postat pe facebook de Radu Mihaiu, primarul sectorului 2 (24 martie 2021)

Să lămurim un pic lucrurile.

Este vorba de malurile canalului de sub podul Colentina, canal în care deversează apele lacului Plumbuita, adică o porţiune de vreo 250, maxim 300 de metri.

După acest tronson bordat cu două alei… Dumnezeu cu mila, adică nimic amenajat, apa îşi vede singură de mendrele şi meandrele ei în drumul spre celălalt lac: Fundeni. Trec pe aici, cam de două ori pe an, în special primăvara şi toamna şi, da, are dreptate primarul: ar putea fi o zonă plăcută, dar musai cu câteva amenajări, nu prea greu de realizat şi fără nişte costuri exorbitante.

1. Montarea de balustrade la scările de acces la alei (plus rampă pentru cărucioare).

2. Amplasarea de bănci, dar numai pe latura aleii opusă canalului ca să vezi tot timpul apa, fără să fie afectată prea mult lăţimea Dacă ar fi după mine, chiar aş delimita destinaţia aleilor: una să fie exclusiv pentru pietoni şi cealaltă pentru biciclişti, trotinetişti şi ce or mai fi ei pe role.

3. Lipsesc coşurile de gunoi! Primarul se plânge de mizerie, dar actualmente nu există, pe aici, niciun coş de gunoi!

Dar ceea ce mă râcâie cel mai mult şi văd că nimeni din administraţia sectorului nu se „agaţă” de subiect, este acel teren dintre canal şi strada Maior Băcilă, aflat în paragină de peste zece ani de zile.

Inconjurat de un gard jegos şi dărăpănat din tablă (completat, pe alocuri, cu varianta din plasă de sârma), terenul cu pricina a devenit, în timp, o penibilă cloacă de mizerie. La gunoaiele de aici, ca să fie meniul complet, se adaugă o groapă plină cu apă, ajunsă un fel de smârc buruienos, care în mod sigur, neigienizat fiind, e taman un bun furnizor de ţânţari.

Cum şi de ce zace acest teren în halul ăsta? Habar nu am! Un cetăţean din vecinătate, cu care am intrat în vorbă, mi-a spus că acel teren ar aparţine unui mare hipermarket şi că atunci cînd s-au făcut excavările pentru parcarea subterană, s-a dat de apă şi s-au oprit lucrările… E adevărat, undeva pe gard e atârnat un afiş cu „proprietate privată” dar asta nu justifică ca, ditamai halca de teren să fie lăsată de izbelişte, neintegrată în circuitul urban, mai ales acum când toată lumea ţipă după „verde”, cât mai mult spaţiu verde. De aia, zic: dacă tot s-a îndrăgostit de peisajul de aici, poate dl. primar îşi va arunca privirea şi la acest teren. E adevărat, ar fi o problemă nouă, altă bătaie de cap, dar sunt convins că de la nivelul său se pot găsi şi soluţii pentru ca întreaga zonă să capete un aspect civilizat.

Citiți și: „Cu barca prin Colentina” – de Andrei Popescu

din zbor (272)

Nicicînd n-a fost atîta delăsare-n vechile parcuri ale Capitalei: Herăstrău, Carol, Cișmigiu.

Nu, nu-i mizerie; nu-s lăsate gunoaie; e altceva: pur și simplu… nu se-ntîmplă nimic.

Iarba crește de capul ei, cucerind borduri, trotuare, crăpături, gropi; buruienele-s vii, iedera urcă pe toate cioturile uscate.

Zici că natura și-a pus în gînd să ne-arate că-i mai bună decît noi, cei cu foarfeca și grebla…

Și știți ce? Eu țin cu natura de data asta. Să crească iarba! Să-nflorească păpădiile!

Om gospodări noi cîndva – altcîndva.