Suntem o tara de-ajuns de mare incat sa avem diferente intre felurile de-a face mincarea. Si de-ajuns de mare incat sa gasim, odata ce parasim orasul nostru, fel de fel de lucruri bune de tot.

Bucurestiul n-are norocul sa aiba cine stie ce resurse grozave; sunt cateva locuri traditionale de gradinarit pe linga oras, insa nu poti spune ca rosiile de Bucuresti sunt cele mai bune din tara; mai degraba o sa cautam lucruri ca pepenii de Dabuleni, brinza de Sibiu, cirnatii de Plescoi, palinca din Ardeal, cartofii de Covasna – si tot asa…

As merge mai departe si-as spune ca, in afara poate de mici, nu a dat cine stie ce istoriei mincarii; dar poate ma insel. Si oricum, nu asta voiam sa zic. Uite doua exemple de lucruri care n-o sa gasesti in Bucuresti: salata de ghebe (pentru ca nu sunt ghebe mai deloc pe-aici) si ciorba de hribi (…eu stiu un loc de hribi la iesirea din Bucuresti!)

Cautati si voi ceva deosebit, atunci cind plecati la drum? Ce haz are sa stii un loc bun de pizza-n Brasov? Sau sa te duci la pomul laudat si sa-ncerci micii de pe Dealul Negru? Serios, n-o sa uitati niciodata un pastrav in crusta, o supa radauteana, o ciorba de fasole-n paine, o placinta cu varza…