… patiseria de la Mendeleev cu Tache Ionescu pe care-o știam de „BIObucovina” se cheamă de-acum, simplu, „Bucovina”. Ocazie cu care pe firmă și-a pus și un „estd” de fală, ca să ne prindem cum șade cu tradiția.
despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul 
|
Zona Izvor-Kogălniceanu e o-ncîntare; sînt, aici, concentrate cinci patiserii, trei „mîncătorii”, două șaormerii: nimeni nu pleacă flămînd, nimeni nu pleacă nemulțumit, nimeni nu pleacă jecmănit. Cel mai recent adaos e patiseria „La Băbuța” din rond de la Kogălniceanu; deschiderea ei e una din cele mai bune vești pentru bucureștean. Știți? în orașul nostru unde sîntem captivii francizelor care-au prăpădit produsele știute, am lăudat cu fiecare ocazie micile unități vechi – de prea multe ori ascunse – care păstrează rețetele, fabricația, felul de a servi. Ne-am întristat cînd vreuna s-a mai pierdut, fiindcă aproape niciodată pierderea n-a fost înlocuită. Așa că deschiderea unei unități noi în care produsele sînt… „vechi” – cunoscute, fără compromis – merită cu prisos vorbele bune. „La Băbuța” încearcă – la nici o lună de la deschidere – să facă lucrurile bine, să asculte clientul cu siguranța de sine a celui care-și stăpînește meseria. citiți și: vești triste din patiserie • cum se duc • ne pare că-s peste tot Gata, a trecut la numele „Copt” și patiseria de pe șoseaua Cotroceni, cea știută ca „Emelia”. Iar lîngă unitatea de pe Schitu Măgureanu avem și un local micuț, cu rost de cafenea. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josE de atîția ani, dar uite că mai mereu se-ntîmplă să nu-mi fie foame cînd ajung pe la ea. La ea, unde? În spate la Sfîntu-Gheorghe, unde întoarce tramvaiul 21; mai precis, fix în stația de coborîre de pe Cavafii Vechi. O patiserie bună, de-ncredere, care merită cîțiva pași în plus. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Că orașul ni-i plin de străini, știm, ne-am obișnuit. Unii ne fac deja treaba, alții încă ne dau nouă treabă, restul… restul se află-n treabă: cască gura prin București, se simt bine. I-am învățat: nu le mai băgăm cartonul cu mici sub nas, dar ne bucurăm cînd îi găsim prin Obor! Așa cum și noi – cînd ne călătorim aiurea – am învățat să căutăm culoarea locală, evitînd în același timp și inerentele capcane-n care-i atras turistul, înțelegem nevoia vizitatorilor de a lăsa de-o parte „Caru’ cu bere” și de-a căuta și altceva. Și, chiar dacă am pierdut enorm din știința asta, Bucureștiul a fost cîndva o capitală a patiseriei. Cît de puțin ne mai aducem aminte de asta! Dar mă uitam deunăzi la patiseria „Ianke” de pe Academiei. Acolo unde e – o vitrină măruntă, un geamlîc, într-un loc ferit, ocolit de interesele turistice – ghici ce? Se abăteau pe la ea una-două străini, parcă o căutau. Că aveau de ce, asta o știm: patiseria e formidabilă, cu un sortiment neașteptat de variat. Și reușește să țină prețurile mici, mai mici decît te-ai aștepta în plin centru. M-am bucurat, m-am bucurat mult: văd asta ca un semn că e loc pentru o revenire a patiseriei obișnuite, tradiționale, cinstite. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Deja se fac trei ani de cînd au început să dispară popularele spații comerciale de la intrările în stațiile metroului. Cum să nu ne pară rău că-n locul lor nu s-au deschis altele, mai civilizate, mai mari? Noi, oamenii, nu ne-am ales cu nimica – ca de obicei. Bucureșteanul își aduce aminte cu drag de patiseriile care funcționau cu folos, căutate nu doar de călător, dar și de cel aflat în vecinătate. Un covrig, o merdenea: totul la-ndemînă, totul la un preț convenabil. Și totul ăsta s-a pierdut. Că – iată – sîntem mai săraci, nu ne miră. Cum să nu ne-ntrebăm: oare unde au ajuns patiseriile astea? S-au mutat? Au plecat altundeva cu personal, cu rețete, cu știința de a servi? Erau genul de afaceri care, desigur, n-aveau nici pe vremea cînd funcționau cu succes nevoie de o prezență și o interacțiune virtuală; așa că cine să știe cum să le mai ia urma. citiți și: vești triste din patiserie • cum se duc • ne pare că-s peste tot scris de Ando
Bine prăjiţi, cu mac sau cu susan. 7 lei şirul. Ii găsiţi, dacă aveţi drum, pe Călăraşi, vizavi de Hala Traian, chiar în staţia de tramvai, unde se află o mică simigerie-patiserie „no name” (cel puţin, n-am aflat eu cum se numeşte). Am mai testat de aici, în ultima perioadă: plăcinta cu carne şi cornuleţele cu rahat. Bune! Primim la redacție informația că bine-cunoscuta patiserie „La Tati” de pe Bibescu-Vodă a trecut și ea, pînă la urmă, la numele „Copt”.
Produsele știute nu s-au schimbat. Asta contează! Patiseria-soră de la Cotroceni funcționează încă sub numele „Emelia”. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Nu stăm rău la lucrurile mărunte – alea care ne-mbogățesc viața de zi cu zi. Ne bucură să știm, la îndemînă, patiserii de încredere, mici locuri unde mereu mîncarea e bună, prăvălii care nu păcălesc niciodată. Laudele! „Apollo” de pe Dinicu Golescu, unde-i un gyros fenomenal. La un pas, funcționează și șaormeria „La Băiatu”, care chiar e foarte, foarte bună. Patiserii? „Ianke” de pe Academiei, „La Nea Vasile” de pe Grozovici sînt descoperirile anului. … dar cele mai bune merdenele rămîn cele de pe Batiștei. Gogoși? Pe Cuza, la „Ido Memoș” – așa, mai pe dinaintea prînzului le găsim. E pe Academiei, în coasta Pasajului Englez – dacă v-o zice ceva asta. Dacă nu, măcar să știți că-i doar a treia șansă pentru pofticiosul bucureștean să mănînce ceva bun în Centru, pe lîngă patiseria din Amzei și cea de pe Batiștei. V-ați prins: e o patiserie de modă veche, de calitate și caracter.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos |
articolele noastre sînt preluate și de: 
|
|
Copyright © 2005 - 2024 Simply Bucharest Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
||
comentarii