despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
Destule vești bune.
Un an în care mîncătoriile s-au consolidat în Capitală – din puzderia lor, alegem „T64” de la Banu-Manta. Nu departe de ea, ne bucurăm de „Ayas”.
Gogoșile au, de asemenea, un moment bun: pe lîngă cele redescoperite la Gară și la capul tramvaiului de la Chitila, lăudăm și senzaționala scovergă de pe Mărgeanului!
Restaurante bune: „Guri-Guri” din Pipera, „MoMo” din Dorobanți, „Kostas” de lîngă Izvorul Rece și „Dieci – il Numero” de la Brîncoveanu.
Cîteva șaorme de încredere: „Sharo” de pe Pache și „Oby” de la Ferentari.
Nu uităm însă disparițiile: cofetăria „Tosca” de la Dristor și două patiserii micuțe: una de la Maria Rosetti cu Vasile Lascăr și alta rahoveană, de pe Iancu Jianu.
harta recomandărilor noastre
Patiseria cea mică de la intersecția Maria Rosetti cu Vasile Lascăr s-a desființat.
 Merdeneaua – ce părea că va fi, veșnic, mai tradițional în patiseria noastră? – a încetat de mult să mai fie merdenea: am tot zis-o. Uriașele francize care au monopolizat desfacerea produselor de simigerie și patiserie au încetățenit un produs care, în cel mai îngăduitor caz, poate fi considerat un soi de pateu mare cu brînză; nici de fel merdenea.
Locurile bucureștene cu merdenele tradiționale cred că-s vreo duzină; iar – din ele – cele care încă mai și coc merdenele tradiționale bune pot fi numărate pe deștele de la o mînă.
Lucrul ăsta nu e de necrezut; chiar și odinioară – pe vremea cînd orice se producea pe baza unui STAS – erau diferențe notabile între patiserii; cele cu adevărat bune erau, ca și azi, puține. Nici covrigii nu erau buni peste tot, de altfel. Și nici prăjiturile, dacă tot vorbim despre bunătățile străzii…
 Ca și cu alte produse care se pierd, care se uită, merdeneaua se depreciază. Formidabila patiserie din Amzei o face și azi – onorabil! – dar dac-am pune-o lîngă o una făcută tot acolo, dar cu zece ani în urmă… pun pariu c-am simți diferența. Plus că e mică, mică rău!
Patiseria de pe Batiștei (merg pe la ea îndeajuns de rar ca să-mi pot da seama dacă-ncepe să o fușerească) face merdeneaua aproape de ce-nseamnă rețeta veche, fără rabat și abateri.
Vechile patiserii de la metrouri au dispărut – și multe dintre ele făceau merdenele bune de tot.
În plus, nu putem zice că e un produs popular accesibil. E opt lei în Amzei și șapte pe Batiștei.
Mă-ntorc acum la dimensiunea tradițională a merdenelei: eu, unul, n-am găsit-o într-atît de veche încît să fie realmente istorică: știți, pare mai degrabă un produs standardizat masiv în anii comerțului centralizat.
… ce să mai zici de sensul inițial al cuvîntului în sine – care desemna un sucitor, un făcăleț.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Micuța patiserie rahoveană ascunsă pe strada Iancu Jianu s-a închis. Păcat: știa să facă lucruri bune.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
„Panda” se pregătește să încerce piața patiseriei bucureștene, mînat de succesul prin partea de răsărit a țării – și, după atîția sfinți și apostoli ai covrigilor… chiar ne bucurăm să mai schimbăm un pic firmele!
E, într-adevăr, aproape de mine – dar ajung rar la Piață la Rahova.
Păcat; fiindcă-i încă una autentică și plină de lucruri bune, cinstite – mai ales cînd e vorba de pus, la repezeală, burta la cale.
Să trecem cîteva în revistă!
E o puzderie de covrigării, patiserii, brutării. Pe toate, n-am cum să le probăluiesc – dar m-am bucurat să mă opresc la o patiserie micuță, la parterul blocului dintre intersecția pe care-o numeam Parcul Rahova și piața lui Nicu Păun. Locșorul se cheamă simplu: „Patiseria Rahova” – eu zic că e o surpriză foarte plăcută.
Înainte de intersecție, supraviețuiește o cofetărie – cum să zic? – ca-n anii ’90; dar și ce cremă au prăjiturile de-aici!
La fostul rond – cine mai ține minte că acolo-ntorceau tramvaie! – o șaormerie cotată bine în cartierul nostru: „La colț”.
Să nu uit nici grătarul din piață – piața Niki Scorpion, nu cealaltă, a primăriei – unde se abat, pe bună dreptate, pofticioși și de prin alte locuri.
Tot acolo – ghici ce? – gogoși la trei lei, scoase pe loc din oala cu ulei fierbinte.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Vine vremea frumoasă, cînd lumea dă buluc prin Amzei: cozi uriașe la gelato, cozi incredibile la merdenele…
Cîteva noutăți: a plecat patiseria „Bucovina” de pe Mendeleev colț cu Tache Ionescu.
Iar „Delicii libaneze” revine-n zonă, chiar peste drum de celebra patiserie veche.
Cînd, nu știu; dar restaurantul „La Plăcinte” de pe Mihalache s-a-nchis.
Că plăcintele astea – primite cu drag pe piața noastră acum mai bine de zece ani – s-au împuținat strașnic, vedem.
De asemenea, și că afacerea continuă, totuși, sub numele „Ciorbe și plăcinte”.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Frumos loc, piața Sfîntul Ștefan! S-a transformat în anii din urmă într-un hub interesant – cu localuri, cafenele – care atrage public. Și cum să nu-ți placă pe aici, cînd – după ce petreci vremea la o măsuță – te poți plimba pe unele din cele mai frumoase străzi bucureștene!
Chiar la părculeț vine o extindere a popularei pizzerii de la Rosetti: da, de „Buoni e bravi” e vorba. O să fie chiar un local mărișor.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Era deja șase lei în toamnă – acuma s-a făcut șapte.
Șapte lei o merdenea: o fi ea bună – poate cea mai bună din București – dar la prețul ăsta-nseamnă aproape cinșpe lei ca să te saturi.
… de merdenele, nu cu merdenele!
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii