despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul 
|
„Patizzeria” e unul din locurile de toată isprava din Rîmnicu Vîlcea – orașul ăsta mai are destule altele pentru care merită să pierzi juma’ de ceas, în drum spre Valea Oltului. După cum ne duce gîndul, face pizza; dar și sandvișuri și produse de patiserie. O veste bună pentru bucureștean: „Patizzeria” a venit și aici: în Romană, lîngă A. S. E., pe colțul cu Cihoschi, acolo unde s-au perindat destule alte afaceri. Nu mai sînt noutăți, dar sigur au fost veștile primăverii ăsteia. Întîi, restaurantul „Chernomorka” – care a sosit cu tot cu pește și cu fructe de mare taman în magazinul „Unirea”, dînd viață parterului dinspre Splai. Franciza e din Ucraina și la fel și marea parte a personalului. Interesantă abordarea asta a vecinilor noștri, de a evita marile centre comerciale și de a deschide în oraș, la fel ca și cu magazinele de dulciuri „Roshen”. Revenind la „Chernomorka”, face treabă bună – mi-a plăcut mîncarea. „Piața 9” e – desigur – cea mai amînată și tînjită deschidere. Patiseria orădeană promisese că vine… și tot nu mai venea. Dar uite-o pe Calea Victoriei, pe colț cu strada Frumoasă. Bucureșteanul a primit-o cu brațele deschise: cozile din primele zile au fost uriașe – dar „Piața 9” a reușit să tragă tare, să se alinieze comenzilor, să scoată tăvi după tăvi din cuptoare. Se zice că babka făcută aici e strașnică – și e adevărat. … un loc pe care-l găsiți pe Banu-Manta, cam peste drum de Primărie, cum treceți de vechea centrală telefonică și mergeți spre 1 Mai. E brutărie și cafenea; și dacă vă nimeriți aici dimineața, într-o zi rece, aburul dinăuntru o să vă-nnebunească. Cozonacii le ies de minune – că tot au fost sărbătorile. Mai au un sediu, pe Făinari, cum ieși în Moșilor. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Destule vești bune. Un an în care mîncătoriile s-au consolidat în Capitală – din puzderia lor, alegem „T64” de la Banu-Manta. Nu departe de ea, ne bucurăm de „Ayas”. Gogoșile au, de asemenea, un moment bun: pe lîngă cele redescoperite la Gară și la capul tramvaiului de la Chitila, lăudăm și senzaționala scovergă de pe Mărgeanului! Restaurante bune: „Guri-Guri” din Pipera, „MoMo” din Dorobanți, „Kostas” de lîngă Izvorul Rece și „Dieci – il Numero” de la Brîncoveanu. Cîteva șaorme de încredere: „Sharo” de pe Pache și „Oby” de la Ferentari. Nu uităm însă disparițiile: cofetăria „Tosca” de la Dristor și două patiserii micuțe: una de la Maria Rosetti cu Vasile Lascăr și alta rahoveană, de pe Iancu Jianu. Patiseria cea mică de la intersecția Maria Rosetti cu Vasile Lascăr s-a desființat.
Locurile bucureștene cu merdenele tradiționale cred că-s vreo duzină; iar – din ele – cele care încă mai și coc merdenele tradiționale bune pot fi numărate pe deștele de la o mînă. Lucrul ăsta nu e de necrezut; chiar și odinioară – pe vremea cînd orice se producea pe baza unui STAS – erau diferențe notabile între patiserii; cele cu adevărat bune erau, ca și azi, puține. Nici covrigii nu erau buni peste tot, de altfel. Și nici prăjiturile, dacă tot vorbim despre bunătățile străzii…
Patiseria de pe Batiștei (merg pe la ea îndeajuns de rar ca să-mi pot da seama dacă-ncepe să o fușerească) face merdeneaua aproape de ce-nseamnă rețeta veche, fără rabat și abateri. Vechile patiserii de la metrouri au dispărut – și multe dintre ele făceau merdenele bune de tot. În plus, nu putem zice că e un produs popular accesibil. E opt lei în Amzei și șapte pe Batiștei. Mă-ntorc acum la dimensiunea tradițională a merdenelei: eu, unul, n-am găsit-o într-atît de veche încît să fie realmente istorică: știți, pare mai degrabă un produs standardizat masiv în anii comerțului centralizat. … ce să mai zici de sensul inițial al cuvîntului în sine – care desemna un sucitor, un făcăleț. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josMicuța patiserie rahoveană ascunsă pe strada Iancu Jianu s-a închis. Păcat: știa să facă lucruri bune. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos„Panda” se pregătește să încerce piața patiseriei bucureștene, mînat de succesul prin partea de răsărit a țării – și, după atîția sfinți și apostoli ai covrigilor… chiar ne bucurăm să mai schimbăm un pic firmele!
E, într-adevăr, aproape de mine – dar ajung rar la Piață la Rahova. Păcat; fiindcă-i încă una autentică și plină de lucruri bune, cinstite – mai ales cînd e vorba de pus, la repezeală, burta la cale. Să trecem cîteva în revistă! E o puzderie de covrigării, patiserii, brutării. Pe toate, n-am cum să le probăluiesc – dar m-am bucurat să mă opresc la o patiserie micuță, la parterul blocului dintre intersecția pe care-o numeam Parcul Rahova și piața lui Nicu Păun. Locșorul se cheamă simplu: „Patiseria Rahova” – eu zic că e o surpriză foarte plăcută. Înainte de intersecție, supraviețuiește o cofetărie – cum să zic? – ca-n anii ’90; dar și ce cremă au prăjiturile de-aici! La fostul rond – cine mai ține minte că acolo-ntorceau tramvaie! – o șaormerie cotată bine în cartierul nostru: „La colț”. Să nu uit nici grătarul din piață – piața Niki Scorpion, nu cealaltă, a primăriei – unde se abat, pe bună dreptate, pofticioși și de prin alte locuri. Tot acolo – ghici ce? – gogoși la trei lei, scoase pe loc din oala cu ulei fierbinte. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josVine vremea frumoasă, cînd lumea dă buluc prin Amzei: cozi uriașe la gelato, cozi incredibile la merdenele… Cîteva noutăți: a plecat patiseria „Bucovina” de pe Mendeleev colț cu Tache Ionescu. Iar „Delicii libaneze” revine-n zonă, chiar peste drum de celebra patiserie veche.
|
articolele noastre sînt preluate și de: 
|
|
Copyright © 2005 - 2026 Simply Bucharest Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
||
comentarii