despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

din zbor (314)

Schimbarea obiceiurilor clienților a dus, firește, la închiderea unor unități de alimentație publică „La Plăcinte” centrale.

Restaurantul din Titulescu s-a oprit deja de ceva vreme; fantastic nu funcționase cu adevărat niciodată, dar telemunca angajaților din corporațiile din zona Pieței Victoriei i-a pus lacăt; spațiul a fost preluat însă de altcineva. Pentru acoperirea livrărilor se pretează, oricum, sediul de mai jos de Piața 1 Mai.

Restaurantul de vizavi de Colțea se baza mai degrabă pe turiști și pe cei care ieșeau prin centru; ducînd însă lipsa unei terase, a fost silit să stea prea mult timp fără să poată primi clienți înăuntru; așa că s-a-nchis și el.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Pe unde să te-abaţi cînd ţi-e poftă IX

Iată-ne la o nouă ediție a hărții recomandărilor noastre.

Pe lîngă ea, și cuvenitele vorbe însoțitoare care să ne ajute să vedem mai bine ce s-a mai întîmplat în jur. N-a fost deloc un an neinteresant: ne-a bucurat să putem găsi restaurante noi, la care-i o plăcere să mergem, fiindcă ne era într-adevăr dor să ieșim. De fapt, îmi pare – poate greșesc – că oamenilor le-a revenit tot mai mult cheful să mănînce bine în oraș, lăsînd comandatul acasă mai degrabă pentru „prostii” și feluri obișnuite.

Oricum: avem recomandări din toate. Ne-a plăcut la restaurantele „Mace” și „Imperial Turkish Cuisine & Steakhouse” și am luat la repezeală, cu interes, din locuri precum „Hala Mahala”, „Buoni e bravi”, „Çeşme” ori „Circus Döner”.

N-a fost chiar anul șaormei obișnuite: cu mîna pe inimă vă zic că nu prea mi-a mers niciuna la suflet!

Un mare cîștig e descoperirea cofetăriei „PlayBake” – bună, bună de tot.

N-am putut adăuga mare lucru în domeniul patiseriei; știți deja că aici stăm din ce în ce mai prost. Reușim, totuși, să lăudăm micuța unitate din Rondul Coșbuc; am păstrat, totuși, pe hartă și cîteva patiserii pe care nu le-am mai frecventat din cauza scăderii calității produselor, cum ar fi cea de la metrou, din Piața Victoriei.

În rest, ce să zic? Ce a mers bine… merge bine-n continuare – asta-i grozav! – și am călcat cu plăcere pragurile tuturor magazinelor preferate.

o recomandare

În magazinele „Lidl” se găsește cu trei lei, la vitrinele panificației, o bună învârtită cu prune și nuci.

de la Ando

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos.

spre o laicizare a Patiseriei

… unele din obiceiurile bisericoase și-au băgat coada chiar în locuri unde nu ne-am aștepta.

Ia, mult noroc să găsești un produs de patiserie cu carne acuma, în post!

Nu le interzice nimeni, desigur… se interzic de la sine, împuținîndu-se numărul clienților ce le-ar cumpăra!

Tragem nădejde ca după Sărbători să mai scăpăm de pateurile cu ciuperci.

cum se duc.

Îmi dau seama cum au dispărut din viața noastră locuri și lucruri – unele n-au cum să se mai întoarcă.

Ia, de pildă, plăcinta cu carne. Oricum aproape n-o mai face nimeni – că n-are cine – și, chiar cine-o face, n-o mai face așa cum o știam odinioară. Pînă și eu aproape am uitat cum era: ultima plăcintă pe care-am mîncat-o, așa cum obișnuia să fie, a fost prin 2005; se găsea la patiseria aceea veche de pe Lipscani, dinspre Calea Victoriei. Nu mai e; s-a dus!

Și, dacă ne gîndim bine, chiar nu prea mai are cine să facă patiserie în sine. Cine mai poate să ducă o patiserie de modă veche, de unul singur, în ziua de azi? Majoritatea covîrșitoare a locurilor din București sînt doar francize, știm prea bine. Dacă ne uităm prin centru, mai avem o patiserie în Amzei – cea mai veche care există dintre toate! – alta, aproape neștiută, pe Batiștei, încă una pe Domnița Anastasia… Nu există nici o patiserie „de capul ei” la Romană, la Universitate, la Unirii, la Rosetti, la Kogălniceanu; cele de pe la Metrou s-au desființat iar prin cartiere, prin stații, prin și pe lîngă piețe se răresc de la un an la altul.

Am ajuns să nu mai știm cum trebuie să fie nici merdenelele. Ceea ce cumpărăm azi nu-s „merdenele”, ci un soi de pateuri lăbărțate. Dar, oare, numai sortimentul ăsta a dispărut? Unde-s trigoanele cu rahat… dobrogenele… brînzoaicele?

Mare ghinion, felu-n care locul modestei patiserii a fost luat, în ultimii ani, de brutărie: produsele s-au amestecat, s-au altoit și nu știi cum să le mai iei. Nu că-n panificație ne dăm seama cu adevărat de unde venim și-ncotro mergem; produse cu tradiție ca batonul și cornul au fost date uitării.

Cine mai face covrigi, altfel decît vînzînd coca congelată? S-au pierdut pentru vecie covrigii dulci, ușor dați cu sirop pe deasupra; nu-i mai găsim nicăieri.

Langoș nu am mai mîncat de vreun deceniu; iar gogoașa – dac-o să dispară, cîndva, gogoșeria din Orășelul Copiilor – n-o să mai știe s-o producă nimeni în partea asta de țară!

Sărăcește și varietatea de prăjituri de cofetărie. Uitate-n spatele miniprăjiturilor pe care le luăm la kil și a torturilor din ce-n ce mai reușite, prăjiturile dispar, încet-încet. Azi nu mai găsești una aici, mîine alta dincolo și poimîine îți dai seama că nu le mai găsești nicăieri. Așa cum au dispărut complet dulciuri emblematice bucureștene precum casata, pățim acum cu altele. Nici o cofetărie nu mai știe să facă cremșnit; între joffră și mascotă nu mai există diferențe; nici o amandină nu seamănă la gust și aspect cu alta; africana a ieșit din vînzare; sortimenul de bomboane și vracuri devine simbolic.

Sigur că da, avem o piață strașnică pentru produsele de cofetărie foarte scumpe și pentru cele făcute „în casă”; dar cofetăriile obișnuite nu s-au înmulțit și – mai ales – n-au inovat: cum să nu poți experimenta și vreo prăjitură nouă, e un mister.

Ceea ce putem numi „cercetare și dezvoltare” în patiserie și cofetărie e făcut în cîteva locuri curajoase, cărora le dă mîna s-o facă și care – mai apoi – își permit să vîndă scump.

Citiți mai multe:

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos.

din zbor (311)

Mă obișnuisem să fie acolo, de cînd lumea și pămîntul, deși au trecut mulți ani de cînd chiar am mai cumpărat ceva de la „Tip Top” din 13 Septembrie cu Trafic Greu.

S-a-nchis – atît.

Și pentru nostalgicii anilor ’90, să revedem și cum arăta la-nceputuri sigla cofetăriei.

„Buoni e bravi”

N-au, ei, nevoie de lauda noastră – dar o primesc.

„Buoni e bravi” e unul din locșoarele care a ridicat în ultimii ani zona pieței Rosetti, unde aproape la fitece colț de stradă te ademenește ceva.

Toată lumea știe că aici se face pizza și – judecînd după aceeași lume care șede afară, la coadă – mai știe și că pizza asta e bună-bună.

Chiar e: și, deși-i tot de prin grupa celor care vînd la bucată – precum „Latin pizza” ori „Treevi” – e… e cu totul altceva.

Pe scurt, e foarte bună; e de încercat – e plăcut de încercat – și de revenit.

„Buoni e bravi” nu deschide-n weekend. Nu-i scump. Serviciul e foarte bun.

facebook.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

o zonă bogată.

Patiseria-cofetărie din Rondul Coșbuc e, acolo, de cînd lumea și pămîntul. Și – pe bune! – ar face bine și să rămînă, fiindcă tare-i mai reușesc cîteva lucruri așa, mai „ca pe vremuri”.

N-aveți decît să v-opriți și să le-ncercați, chiar dacă-i departe de stația tramvaiului și nici autobuzul nu mai oprește lîngă ea; deschide după 9 dimineața.

De fapt – mai bine chiar! – luați seama că zona asta, altminterea prăpădită, tîrîndu-și zilele, mai are și alte surprize: o intersecție mai jos, după ce-o cotești pe 11 Iunie, dai de o altă patiserie-cofetărie de modă veche: „Alion”.

Iar dac-o ții încă un pic înainte, fix în stație la Gramont, mai e o patiserie; făcea și gogoși pe vremuri, da’ acuma s-a lăsat.

Toate fără mofturi, francize și firme noi dintr-alea cu scînduri lăcuite și poze cu moși în costum popular – știți voi; și nu-i parte a Bucureștiului vechi mai bogată ca asta.

Mai e patiserie și-n stația de la 11 Iunie – pentru urgențe, ca să zic așa.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos.

din zbor (303)

Îmi place cînd cineva păstrează un lucru bun pe care-l și face bine.

În cofetăriile „Georgi” găsiți găluște cu prune – acum, la-nceputul toamnei, e vremea lor! – și-s cu adevărat foarte bune. Patru lei una.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Din fugă (98): „foamete” la Foişor!

scris de Ando

Micuţa patiserie de pe colţul ăsta s-a închis anul trecut.

Credeam că e ceva temporar, pe bază de… pandemie, dar nu, este închisă şi acum. Păcat! Făcea, mai ales, nişte strudele cu măr foarte reuşite.

Deci, aviz amatorilor: pe aici nu mai găseşti de unde să iei ceva cald, adică un covrig sau o merdenea! Văd că şi Reina Kebap e în stand by, cu vitrinele acoperite cu hârtie. (Ba-i Reina, ba-i Zeina, important e… că nu e).

Mai trăieşte, alături, un butic, dar aici găseşti numai preambalate reci, gen „croissant” sau  chipsuri şi… automatul de cafea.

Curios şi trist lucru, având în vedere că în această piaţetă se încrucişează mai multe trasee de autobuz şi troleibuz, e şi spitalul de ortopedie, deci – după mine – clienţi ar fi.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos