despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

comentarii

arhiva

pentru mai mult rahat în patiserie

E o diferență între tradiție și tradițional – bunăoară, salata „de boeuf” nu e un preparat tradițional autohton, dar tradiția ne-o aduce pe mesele de sărbătoare.

Cozonacul cu cacao și rahat, așijderea. Cică n-are nimic tradițional în el… dar uite că de mai bine de juma’ de secol îl preferăm celui doar cu nucă simplă.

Din păcate rahatul rămîne una din cenușăresele patiseriei noastre. Deși avem rahat bun, aromat și gustos, ne-nvrednicim doar să-l scăpăm în cornulețe.

Rar de tot mai dăm peste vreo patiserie care mai face trigoane cu rahat – care sînt produse delicioase!

Cred că e o mare nedreptate să găsim rahatul doar în produsele de Paște și de Crăciun; includerea lui ca ingredient în ofertele de zi cu zi ar fi un mare cîștig pentru noi toți.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

un cozonăcel

„La Tati” e unul din locurile unde mereu știi că o să cumperi ceva bun – mereu la fel de bun. Cozonacul e de-ncredere, covrigul pufos reușit, pîinea cum trebuie – și tot așa.

Una din cele mai grozave patiserii „La Tati” e lîngă Teologie, pe colțul străzilor Bibescu Vodă și Sfînta Ecaterina. Chiar dacă-i destul de ascunsă marelui public, o găsiți deschisă și seara, ba chiar și dumineca dup-amiaza!

Din păcate a renunțat la delicioasele börek cu carne, pe care le-a înlocuit însă cu niște portofele umplute, pe care vi le recomand. Uite că le-au făcut și-n post.

O altă chestie pe care-a făcut-o-n primăvara asta e un mic cozonăcel – de mărimea unei chifle și arătînd ca o gogoașă – umplut cu miez de nucă și rahat: o idee foarte bună pentru cînd ți-i poftă de-o bucată de cozonac… dar nu vrei să cumperi unul întreg.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Din fugă (109): dezamăgire la Foişor

scris de Ando

Prin vara anului trecut mă plângeam că patiseria de aici s-a închis.

Ei bine, pe la începutul lui martie, am văzut cu bucurie – din mersul tramvaiului – că funcţionează din nou, aşa că la prima ocazie, m-am prezentat pentru verificarea „pe viu”.

Din păcate, a picat la testul merdenea şi strudel cu măr (preferatul meu de dinainte). Umplutură – bună la gust, dar firavă şi neuniform distribuită, te îndopi mai mult cu foietaj şi aluat. Nu-mi dau seama de ce, pentru că pare a fi aceeaşi echipă!?

Eu o să mai fac o încercare dar, deocamdată, n-o recomand decât pentru situaţii… de urgenţă.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

muieți-s mucenicii – 2022

Buni și anu’ ăsta, nu ne plîngem!

Tendința timidă din primăvara trecută s-a transformat acuma-n regulă nescrisă: mucenicii de patiserie-brutărie-cofetărie care au ajuns un soi de covrigi polonezi presărați cu nucă și uneori un pic de miere… și se-neacă în sirop.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

5 lei merdeneaua deja.

Patiseria de pe Batiștei – o știți, face cele mai bune merdenele din Capitală – le-a scumpit: nu mai sînt patru, ci deja cinci lei.

La fel se vînd și cele făcute la Amzei.

Leu cu leu: se-adună… și dă cu minus: așa-i matematica de buzunar.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din zbor (314)

Schimbarea obiceiurilor clienților a dus, firește, la închiderea unor unități de alimentație publică „La Plăcinte” centrale.

Restaurantul din Titulescu s-a oprit deja de ceva vreme; fantastic nu funcționase cu adevărat niciodată, dar telemunca angajaților din corporațiile din zona Pieței Victoriei i-a pus lacăt; spațiul a fost preluat însă de altcineva. Pentru acoperirea livrărilor se pretează, oricum, sediul de mai jos de Piața 1 Mai.

Restaurantul de vizavi de Colțea se baza mai degrabă pe turiști și pe cei care ieșeau prin centru; ducînd însă lipsa unei terase, a fost silit să stea prea mult timp fără să poată primi clienți înăuntru; așa că s-a-nchis și el.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Pe unde să te-abaţi cînd ţi-e poftă IX

Iată-ne la o nouă ediție a hărții recomandărilor noastre.

Pe lîngă ea, și cuvenitele vorbe însoțitoare care să ne ajute să vedem mai bine ce s-a mai întîmplat în jur. N-a fost deloc un an neinteresant: ne-a bucurat să putem găsi restaurante noi, la care-i o plăcere să mergem, fiindcă ne era într-adevăr dor să ieșim. De fapt, îmi pare – poate greșesc – că oamenilor le-a revenit tot mai mult cheful să mănînce bine în oraș, lăsînd comandatul acasă mai degrabă pentru „prostii” și feluri obișnuite.

Oricum: avem recomandări din toate. Ne-a plăcut la restaurantele „Mace” și „Imperial Turkish Cuisine & Steakhouse” și am luat la repezeală, cu interes, din locuri precum „Hala Mahala”, „Buoni e bravi”, „Çeşme” ori „Circus Döner”.

N-a fost chiar anul șaormei obișnuite: cu mîna pe inimă vă zic că nu prea mi-a mers niciuna la suflet!

Un mare cîștig e descoperirea cofetăriei „PlayBake” – bună, bună de tot.

N-am putut adăuga mare lucru în domeniul patiseriei; știți deja că aici stăm din ce în ce mai prost. Reușim, totuși, să lăudăm micuța unitate din Rondul Coșbuc; am păstrat, totuși, pe hartă și cîteva patiserii pe care nu le-am mai frecventat din cauza scăderii calității produselor, cum ar fi cea de la metrou, din Piața Victoriei.

În rest, ce să zic? Ce a mers bine… merge bine-n continuare – asta-i grozav! – și am călcat cu plăcere pragurile tuturor magazinelor preferate.

o recomandare

În magazinele „Lidl” se găsește cu trei lei, la vitrinele panificației, o bună învârtită cu prune și nuci.

de la Ando

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos.

spre o laicizare a Patiseriei

… unele din obiceiurile bisericoase și-au băgat coada chiar în locuri unde nu ne-am aștepta.

Ia, mult noroc să găsești un produs de patiserie cu carne acuma, în post!

Nu le interzice nimeni, desigur… se interzic de la sine, împuținîndu-se numărul clienților ce le-ar cumpăra!

Tragem nădejde ca după Sărbători să mai scăpăm de pateurile cu ciuperci.

cum se duc.

Îmi dau seama cum au dispărut din viața noastră locuri și lucruri – unele n-au cum să se mai întoarcă.

Ia, de pildă, plăcinta cu carne. Oricum aproape n-o mai face nimeni – că n-are cine – și, chiar cine-o face, n-o mai face așa cum o știam odinioară. Pînă și eu aproape am uitat cum era: ultima plăcintă pe care-am mîncat-o, așa cum obișnuia să fie, a fost prin 2005; se găsea la patiseria aceea veche de pe Lipscani, dinspre Calea Victoriei. Nu mai e; s-a dus!

Și, dacă ne gîndim bine, chiar nu prea mai are cine să facă patiserie în sine. Cine mai poate să ducă o patiserie de modă veche, de unul singur, în ziua de azi? Majoritatea covîrșitoare a locurilor din București sînt doar francize, știm prea bine. Dacă ne uităm prin centru, mai avem o patiserie în Amzei – cea mai veche care există dintre toate! – alta, aproape neștiută, pe Batiștei, încă una pe Domnița Anastasia… Nu există nici o patiserie „de capul ei” la Romană, la Universitate, la Unirii, la Rosetti, la Kogălniceanu; cele de pe la Metrou s-au desființat iar prin cartiere, prin stații, prin și pe lîngă piețe se răresc de la un an la altul.

Am ajuns să nu mai știm cum trebuie să fie nici merdenelele. Ceea ce cumpărăm azi nu-s „merdenele”, ci un soi de pateuri lăbărțate. Dar, oare, numai sortimentul ăsta a dispărut? Unde-s trigoanele cu rahat… dobrogenele… brînzoaicele?

Mare ghinion, felu-n care locul modestei patiserii a fost luat, în ultimii ani, de brutărie: produsele s-au amestecat, s-au altoit și nu știi cum să le mai iei. Nu că-n panificație ne dăm seama cu adevărat de unde venim și-ncotro mergem; produse cu tradiție ca batonul și cornul au fost date uitării.

Cine mai face covrigi, altfel decît vînzînd coca congelată? S-au pierdut pentru vecie covrigii dulci, ușor dați cu sirop pe deasupra; nu-i mai găsim nicăieri.

Langoș nu am mai mîncat de vreun deceniu; iar gogoașa – dac-o să dispară, cîndva, gogoșeria din Orășelul Copiilor – n-o să mai știe s-o producă nimeni în partea asta de țară!

Sărăcește și varietatea de prăjituri de cofetărie. Uitate-n spatele miniprăjiturilor pe care le luăm la kil și a torturilor din ce-n ce mai reușite, prăjiturile dispar, încet-încet. Azi nu mai găsești una aici, mîine alta dincolo și poimîine îți dai seama că nu le mai găsești nicăieri. Așa cum au dispărut complet dulciuri emblematice bucureștene precum casata, pățim acum cu altele. Nici o cofetărie nu mai știe să facă cremșnit; între joffră și mascotă nu mai există diferențe; nici o amandină nu seamănă la gust și aspect cu alta; africana a ieșit din vînzare; sortimenul de bomboane și vracuri devine simbolic.

Sigur că da, avem o piață strașnică pentru produsele de cofetărie foarte scumpe și pentru cele făcute „în casă”; dar cofetăriile obișnuite nu s-au înmulțit și – mai ales – n-au inovat: cum să nu poți experimenta și vreo prăjitură nouă, e un mister.

Ceea ce putem numi „cercetare și dezvoltare” în patiserie și cofetărie e făcut în cîteva locuri curajoase, cărora le dă mîna s-o facă și care – mai apoi – își permit să vîndă scump.

Citiți mai multe:

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos.