Mă distrez în continuare cînd văd cîte-un cetăţean dînd mia de euro pe o bicicletă şmecheră, doar ca s-o scoată prin parc cam juma’ de oră, o dată pe săptămînă. Mă distrez şi cînd văd cîte-un flăcău voinic crăcăcnîndu-se pe-o bicicletă trei sferturi, doar pentru c-aşa a văzut el prin cine ştie ce clip că e cool.

Să fii caraghios nu e cool. Să-ţi faci treaba cu ce ai – şi s-o faci bine – e tot ce contează.

Bicicleta e, din păcate, cam prea cool pentru oraşul ăsta. Aparent, e îmbucurător că numărul bicicliştilor a sporit; în realitate, numărul bicicliştilor care chiar ştiu regulile de circulaţie şi le şi respectă e cam acelaşi!

… pentru că multe biciclete sînt cumpărate ca să fie arătate, nu călărite.

Aţi văzut? Cam o terasă din cinci şi-a luat o bicicletă uşchită şi-a proptit-o la intrare, drept reclamă – sau mai ştiu eu de ce; ăsta o fi obiceiul anului, în Bucureşti: dacă nu ai bicicletă la intrare, te ocoleşte clientul! Unii recondiţionează Ucraine sau Tohanuri vechi, le vopsesc în roz şi le pun un ghiveci de flori pe portbagaj; alţii cumpără fel de fel de olandeze pe care le transformă în obiecte de artă.

Pare o fi o industrie – să construieşti biciclete care să stea, nu să meargă.

Chiar e o industrie – şi chiar sub nasul nostru a reînviat o marcă. Ţineţi minte Pegasul nostru, bicicleta care ne încînta şi ne otrăvea în egală măsură trecutul? Marca tradiţională e din nou pe piaţă; dar Pegasul anului 2012 e o bicicletă de fiţe, făcută să stea frumos şi să arate bine. Pegasul de azi se fabrică în Ungaria; şi Pegasul de azi se vinde cu 11 milioane bucata.