Sîntem pe 1 Mai, la Chibrit, pe unde cotește tramvaiul care se duce spre Expoziție.
Brutăria asta – să știți – e bună.
despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul |
Sîntem pe 1 Mai, la Chibrit, pe unde cotește tramvaiul care se duce spre Expoziție. Brutăria asta – să știți – e bună. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josCui nu-i place pîinea caldă? Nu trebuie să fie cine știe ce specialitate: doar proaspătă, fierbinte. Mirosul navetei pline cu franzele, cîte amintiri! Dar cine mai face franzele? E de-ajuns să ne uităm pe harta Capitalei, din toate fabricile și morile noastre una a mai rămas! – «Vel Pitar», cea de pe șoseaua Sălaj. O fabrică de pîine: atîta avem. Bun, nu punem la socoteală unitățile construite în Ilfov, după relocarea activității altor unități tradiționale, precum «Băneasa» ori «Titan» – asta, dacă și aici s-o mai face cu adevărat pîine, sau doar cine știe ce sărăcii făinoase! În locul fabricilor din București au apărut birouri, blocuri de locuit, centre comerciale, hipermarketuri: Pajura… Plevna… Titan… Spicul… Lujerul… Vitan… Băneasa… toate au rămas în amintire; de curînd s-a zis și cu fabrica din Berceni. Nu-nseamnă că nu mîncăm, totuși, pîine proaspătă; doar că-i produsă în sumedenia de cuptoare „turcești” binecunoscute, unele – «Köksal» ori «Bosfor» – veritabile făbricuțe! Și pentru că pîinea albă – reprezentată de franzelă, împletită, floare, corn, japoneză, baton și chiflă – nu ne mai priește, au apărut și brutăriile „artizanale” care îmbie cu sănătoasa pîine „cu maia”… În rest, tot ce se vinde feliat și ambalat poate fi produs și adus de oriunde din țară ori străinătate; cine să știe, bunăoară, unde se fac sumedenia de chifluțe și de pîinici ca adaos la meniurile livrate de popularele „mîncătorii”? Bucureșteanul pe care-l apucă nevoia de fugit din Oraș – după obiceiurile încetățenite – o ia spre munte. Mergînd pe DN1, cam la un kilometru înainte de-a ajunge la giratoriul de la intrarea-n Ploiești – pe raza localității Bărcănești, cum se spune oficial – găsiți o brutărie la care zău că-i bine să vă opriți ca să vă luați cîte ceva. E și loc de tras mașina în față. Nici nu intrați bine în Sinaia și – la primul giratoriu întîlnit, cel mai nou adică – zic să faceți stînga spre Platoul Izvor și să căutați, la parterul unui bloc, o cofetărie. Se cheamă „Cake Art”. Și acolo… știți? – se fac prăjituri. Da, da: dintr-alea care mai au și blat și cremă; și gust… Reconfirmăm, pe această cale, și două din restaurantele ce se păstrează bune-n părțile astea. La Sinaia, „Palas” – se ține, nu dezamăgește și nu sare calul; pentru cine n-ajunge așa departe și vrea să se-oprească-n zona Cîmpinei, rămîne de-ncredere „Povestea Ceaunului Paprika”. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josDe fapt, doar o parte din clădirea asta – anume, fostul centru de pîine. … fiecare minut contează, mai ales atunci cînd se traduce în bani! Curentu-i scump, gazul la fel: ce te faci atunci cînd afacerea ta nu poate să meargă nici fără curent, nici fără gaz? Păi… economisești. Cum? Cum mai economisești cînd ai o patiserie, o brutărie? Optimizezi: umpli tot cuptorul. Poate – de exemplu – nu mai faci pizza la bucată, ci la tavă: și nu ai nici un centimetru pătrat nefolosit. Produse din ce-n ce mai mici, la fiecare șarjă, înseamnă – pînă la urmă – un pic de cîștig. Sau… scoți mai iute din cuptor. Azi cu un minut, mîine cu două. Aluatul rămîne blonduț, produsele nu se mai rumenesc cum trebuie: ce dacă? … ai economisit: și asta contează. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josCînd e vorba de produsele de patiserie și brutărie… cît mai puțin, cît mai puține. Nu-s multe alea la care chiar merge să presari mac, susan și alte semințe! Merge la covrigi, merge la batoane… hai, la cîte-o chiflă-acolo. Dar nu la orice și, mai ales, nu oricît! Să luăm covrigul – amărîtul ăla de covrig „brașovean” pe care, oricum, nu-l mai găsim la vînzare nicăieri conform rețetarului știut. Pe el se pune mac – un pic de mac – și ceva sare; sarea fiind dintr-aia mai grunjoasă. Azi se obișnuiește ca sarea să fie tot mai puțină – e nesănătoasă, nu-i așa? – și să fie doar enervantul mac, ăla de care nu ai cum să scapi dintre dinți! Covrigii cu susan și semințe au ajuns, în schimb, să fie mai reușiți – comparați cu produsul de bază, tradițional. Pe baton se poate pune un pic de mac; la fel și pe unele chifle. La fel, cuvîntul care nu se-nțelege e „un pic”. Nu e nevoie – chiar nu e! – de astfel de adaosuri pe pateuri, merdenele și alte produse de patiserie. Obiceiul deja împămîntenit de a le orna cu semințe vine doar de la ușurința vînzătorilor de-a identifica produsele aflate la vînzare. Să zicem că pateul cu brînză n-are nimic deasupra și cel cu ciuperci are niște semințe – imediat le deosebesc! Dar noi, clienții – consumatorii – ne scobim în dinți și scuipăm aiurea fel de fel de boabe. Halal! mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josA fost fabrică de pîine cîndva. Ruinele i le găsiți ascunse-n dosul Pieței Victoriei, dacă vă băgați din Catargiu. Îmi place cînd cineva păstrează un lucru bun pe care-l și face bine. În cofetăriile „Georgi” găsiți găluște cu prune – acum, la-nceputul toamnei, e vremea lor! – și-s cu adevărat foarte bune. Patru lei una. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos |
articolele noastre sînt preluate și de: |
Copyright © 2005 - 2024 Simply Bucharest Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
comentarii