despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul 
|
Frumos loc, piața Sfîntul Ștefan! S-a transformat în anii din urmă într-un hub interesant – cu localuri, cafenele – care atrage public. Și cum să nu-ți placă pe aici, cînd – după ce petreci vremea la o măsuță – te poți plimba pe unele din cele mai frumoase străzi bucureștene! Chiar la părculeț vine o extindere a popularei pizzerii de la Rosetti: da, de „Buoni e bravi” e vorba. O să fie chiar un local mărișor. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Început de an și nelipsita trecere-n revistă a lucrurilor lăudate. Fără a putea zice că am adăugat multe la lista noastră, ne bucurăm să păstrăm unități care confirmă – întotdeauna – și ne răsplătesc ocolul făcut pentru a le trece pragul. Șuberekul de la Piața Galați… merdeneaua de pe Batiștei… încercările mereu reușite de la patiseria de pe Academiei… gyrosul perfect de pe Dinicu Golescu… reîntoarcerea „Sergianei”… toate ne fac viața mai bună! Ne bucurăm, în plus, că nu a fost anul vreunui „exit” – ba chiar ne-am ales c-o patiserie–mîncătorie bună, la Kogălniceanu; de altfel unul din cele mai atractive locuri bucureștene pentru pofticiosul care-i pe fugă.
Hai că ne-am făcut de cap! … dădurăm o fugă-n orașul ăsta nebunesc, lipicios, gălăgios, cîntător și atît de viu, de omenesc. Da, nici alt loc nu miroase a om – a oameni – și cel care ajunge aici aruncă bănuț după bănuț în toate fîntînile, dorindu-și – ce altceva? – să se-ntoarcă să-l simtă iar și iar. Cum naiba să nu ajungi să iubești Napoli? Scuterele care aleargă-n toate părțile, țîșnind după orice colț, din orice stradelă; Maradona cel pictat și pictat iar pe ziduri; cea mai strașnică pizza din lumea noastră; cele mai dulci dulciuri pentru care niciodată nu-ți mai rămîne loc îndeajuns… Și oamenii – e oraș al oamenilor, fără să aibă ceea ce credem noi azi că înseamnă sistematizare, urbanism, „cincisprezece minute” de accesibilitate: aici oamenii trăiesc, aleargă, vorbesc; nu părăsesc centrul: e locul lor. Și istoria; și bogăția; și strălucirea dinăuntrurilor; și cotloanele. Fiecare locșor are-n spate ani – sute de ani – de povești, de întîmplări care-s lipite de piatră… și din ce piatră-i făcut orașul ăsta. … îs destui care-l văd soios și obositor, dezamăgiți cum nimic de-aici nu e clar și așezat; ce bine-i că noi nu sîntem dintre ei. Nimic altceva-n plus față de ce-am scris și descris acum mai bine de zece ani: Napoli nu se schimbă; rămîne; se păstrează… nu moare – și gata!
Ia te uită: s-a închis restaurantul „KFC” de pe Bulevard, de la colțul cu Beldiman. Dar – ca să nu ne apuce foamea prea tare pe aici – chiar în spațiul alăturat, care fusese nefolosit de mai bine de zece ani, s-a deschis o unitate din franciza ambițioasă „Dodo Pizza”. Populara firmă „Pizza Ka” a-mpărțit în felii activitatea. Sediile din Militari și Pantelimon continuă sub același nume, în timp cele din Rahova și Berceni trec pe… „Pizza K”. Calitatea a rămas. Treci pe lîngă un loc zi de zi și nu-l bagi în seamă – știți cum e. De-asta, pesemne, nici n-am văzut că „Pizza Hut” a-nchis unitatea de pe 13 Septembrie de la Șină. Nu-mi plăcuse niciodată faptul că nu luau comenzile de-acolo, dar nu mai contează acum. Zona e deservită de la Pucheni – amplasament mai prielnic livrărilor limitrofe.
Nu stăm rău la lucrurile mărunte – alea care ne-mbogățesc viața de zi cu zi. Ne bucură să știm, la îndemînă, patiserii de încredere, mici locuri unde mereu mîncarea e bună, prăvălii care nu păcălesc niciodată. Laudele! „Apollo” de pe Dinicu Golescu, unde-i un gyros fenomenal. La un pas, funcționează și șaormeria „La Băiatu”, care chiar e foarte, foarte bună. Patiserii? „Ianke” de pe Academiei, „La Nea Vasile” de pe Grozovici sînt descoperirile anului. … dar cele mai bune merdenele rămîn cele de pe Batiștei. Gogoși? Pe Cuza, la „Ido Memoș” – așa, mai pe dinaintea prînzului le găsim.
Nou an – cam aceleași laude. Nu putem spune c-a apărut ceva grozav, ceva care să „spargă” tipare – sau n-am dat noi de ceva-ul ăsta. Dar, știți și voi, numai ușor n-a fost: viața s-a scumpit și-i greu și să cumperi… și să produci. Poate nu-i greșit să ne raportăm și la criteriul cantitativ; aplicațiile de livrare (dar nu numai) ne ajută să calculăm de unde-am luat mai des: și stau bine, așadar, Peng You, Çeşme, Za’atar, Treevi. Ca loc de ieșit, cred că Berăria Centrală e-n frunte. Patiseria de pe Batiștei – cu cele mai bune merdenele din București -, patiseria La Tati de lîngă Teologie și gogoșeria de la Chirigiu rămîn pe listă. Măcelăria La Bia e foarte frecventată, magazinașul Murături la Domn’ Profesor de lîngă Lira la fel, precum și băcănia János Bácsi. Produsul care s-a menținut cel mai bine? O să rîdeți, dar e o ruladă cu cremă făcută de o mică firmă – Eco Pati Plus – și care se găsește ici-colo, pe la magazinașe. Să ne amintim și de cei plecați dintre noi: patiseria Vian de lîngă Gară, cea de jos, de la metrou Victoriei și magazinul La Prăvălescu. Dintre unitățile care au părăsit lista din cauza deprecierii calității, amintim: șaormeriile Fendi și Panorama și cofetăria Sweet Evy. N-o să mai găsiți – cel puțin deocamdată – Hala Mahala: știu că se mutase pe Cuza, parcă sub alt nume și ba-i deschisă, ba nu. Pe scurt – asta-i harta recomandărilor noastre.
… 2022 a fost un an simplu, ce s-o mai dăm la-ntors! Dacă mai pe la-nceput comerciantul adăuga peste noapte 50 de bani prețului știut, mai prin vară deja nu s-a mai încurcat: punea direct cîte-un leu în plus. Mde! Și de la atîția lei în plus, firește că nouă ne dă cu minus. Și nu doar unul – ci mai multe minusuri. Ați remarcat: produsul de ieri, îl vedem azi și mai mic în galantar – c-o fi pateu, c-o fi prăjitură – și nu din cauză c-am avea nevoie de ochelari! Și nici măcar nu mai găsim flecuștețul cela care ne stîmpără foamea chiar așa, la-ndemînă: patiseriile vechi s-au rărit cumplit, iar cele noi se trag doar în locuri cu vad. Altminterea, a fost anul marii extinderi a lanțurilor autohtone de fast-food. Și aici cu plusuri și cu minusuri; știi mereu aproape pe ce dai banii, dar produsul nu iese altfel decît mediocru standardizat. Despre cofetării n-am ce zice. De cîțiva ani, nu știu: am cam rărit-o cu ele, fără să fie neapărat vina lor. Vorbirăm pîn-acum de mîncarea „populară”; dar cred c-ar fi cinstit să pomenim și de cea pe care uneori o categorisim „de fițe” – cea de pe la festivaluri, de pe la unele furgonete, cea care se consumă-n draci în zonele pietonale ale Capitalei. Uriașele cozi de peste vară la înghețata din zona Amzei sînt uluitoare; tot acolo se produc kilometri pătrați de pizza; cît despre experimente, văd că se fac mereu și oamenii par că le laudă. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josGata, ne-au convins: știu să facă pizza și-n general le ies încercările. Însă-i mare lucru să știi cînd să te oprești o țîră, ba chiar să mai și faci un pas în spate. Îmi pare că se experimentează prea mult cu pizza „de stradă” – aia care se vinde prin Centru la bucată, la felie, la ștraif. Nu toate combinațiile și nu toate încărcăturile se vădesc mereu reușit îmbinate, mă tem. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos |
articolele noastre sînt preluate și de: 
|
|
Copyright © 2005 - 2025 Simply Bucharest Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
||
comentarii