despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

plimbări în București (48) – pe George Barițiu

Ce mai bucățică de oraș, între Basarab, Grivița, Grant și 1 Mai. Bine, te poți pierde pe-aici îndelung; străzile încîntătoare alternează cu cele pitorești și sărăcăcioase. Șoferii nu prea au ce tăia prin cartierul ăsta, așa că pașii se leagă-n tihnă.

Planuri interbelice vedeau o legătură directă, tăiată de la Primăria sectorului 1 de azi pînă la parcul și piața Regina Maria dinspre Turda. Dar altminterea aproape tot locul a rămas neatins, neafectat – singura schimbare adevărată a fost transformarea străzii Turda într-un bulevard larg, cu blocuri.

Cea mai lungă stradă-i Petru Maior; săraca de ea începe printr-un gang, de la Banu Manta și ajunge pînă înainte de Podul Grant.

… dar dintre toate am ales strada George Barițiu, cu pomi umbroși, cumințenie, dar și un aliniament strașnic de clădiri una și una, de te miri cum s-au găsit laolaltă.

Bun, cîrcotașul găsește și cîteva dărăpănături amărîte… dar, ascunse după garduri, nu sar în ochi.

lista episoadelor din seria „Plimbări în Bucureşti” – aici.

frumoasele jegoase (15)

Plimbările noastre, mereu cu folos, ne scot în cale alte și alte exemple ale decăderii imobiliare.

Începem de la 11 Iunie; blocul de pe colț de jos de la Mitropolie îl știm. Dar nu știam cum se continuă.

Policlinica de pe-aici – văzută dinspre strada Justiției – ni se arată scorojtă și degradată. Mai are și ditai curtea părăginită.

Mai încoa’, tot pe 11 Iunie, un blocșor dulce.

Pe Gramont… of, ce se mai jupoaie imobilul ăsta!

O scurtă incursiune – iar – pe Calea Rahovei veche ne aduce alte cîteva răpciugi.

 

Sus, pe Coșbuc, înainte de Chirigiu…

  

Dar și cum intri pe Uranus. Doamne, clădirile dinspre infama Piață de Flori sînt cumplite, nici nu-ți mai vine să le privești.

Pe bucata din Sfinții Apostoli ce ajunge spre Mitropolie care se cheamă azi Constantin Silvestri.

Iată-ne iar pe la Cuțitul de argint – o casă pe colț cu Șerban-Vodă.

Ajungem la Filaret: iată frumosul cămin ceferist de lîngă autogara de azi.

 

Lîngă el, în rond, o căsuță tare amărîtă!

 

La Piața Concordiei:

Un pas mai încolo, pe străduța Petru Cercel…

… care duce-n Mărășești, unde ne iese-n ochi degradarea înceată a clădirii unde funcționează – de cîți ani, oare? – „spălătoria germană”.

 

Revenim pe Șerban Vodă; frumos mai e încă blocul ăsta, dar din strada Valerian Prescurea… te sperii!

 

Pe Agricultori cu Orzari

Continuăm pe Frunzei.

Țepeș Vodă e o stradă surprinzător de lungă ce-ncepe de la Hala Traian. Aici ne găsim spre capătul ei, înspre Mihai Bravu.

Vasile Lascăr, între Piața Rosetti și Italiană.

1 Mai spre Ciupercă.

Pe fosta stradă Lemnea, din Ana Ipătescu spre Sft. Voievozi.

citiți și: frumoasele jegoase • frumoasele jegoase 2  • frumoasele jegoase 3 • frumoasele jegoase 4 • frumoasele jegoase 5 • frumoasele jegoase 6 • frumoasele jegoase 7 • frumoasele jegoase 8 • frumoasele jegoase 9 • frumoasele jegoase 10 • frumoasele jegoase 11 • frumoasele jegoase 12 • frumoasele jegoase 13 • frumoasele jegoase 14

frumoasele jegoase (14)

Nu țineam noi morțiș să continuăm seria asta, doar că – uite – se tot adună imobile care merită luate-n seamă.

Pe Mărăști, frontul dintre Cașin și Agronomie nu prea-i băgat în seamă de nimeni. Uite vreo trei bloculețe care se scorojesc.

Iată-ne pe Braziliei; două frumoase-foc!

 

Băgăm în seamă un mic conac jerpelit, pe Maria Hagi Moscu.

Pe Domnița Ruxandra, dinspre Vasile Lascăr spre Icoanei, unde se află și al doilea bloc.

Două exemple pe strada Justinian.

Nu departe, pe Polonă.

… ce scorojit, săracul imobil de pe  General Florescu, dintre Hristo Botev, Colțea și Sfîntul Gheorghe!

Pe Dudești, aproape de Poșta Vitan.

În părțile Vitanului acum, pe Foișorului:

Pe strada Papazoglu, aproape de Logofătul Tăutu.

Și pe Vlad Dracul, spre Minulescu.

Intrarea Brateș, un cotlon iertat de distrugerea ceaușistă.

Pe strada Hîrșova dintre Dristor și Cornul Caprei. Perechea de scări face toți banii.

  

Tot prin zonă, intersecția cu Levănțica.

Rămășițe ale aerului industrial al zonei, bloculețele astea se învechesc pe strada Samuil Vulcan.

Pe strada Acvila.

Un popas mai periferic decît sîntem obișnuiți – adică între Trafic Greu și Ferentari. Un surprinzător cartier nicidecum mizer, chiar dacă nu e ferit de pitoresc. Nu puține, clădirile socotite și frumușele – poate ajutate și de apropierea unei vechi și solide zone industriale. Un frumos imobil de colț – strada Doina cu Hagi Dina.

Lîngă el, zău dacă m-a lăsat sufletul să pun căsuța asta cu etajul nenorocit altundeva decît aici.

Dar și unul din celebrele imobile-problemă de pe Veseliei.

 

Din Cotrocenii de sus – bucata dintre Panduri și Alexandru Vitzu – un imobil frumos-frumos pe strada Anibal Teohari.

în Regie, pe Pascal Cristian – că așa ne-am obișnuit să-i zicem străzii.

Un blocșor pe Plevnei; o fi ținut de Manutanță, cine știe.

citiți și: frumoasele jegoase • frumoasele jegoase 2  • frumoasele jegoase 3 • frumoasele jegoase 4 • frumoasele jegoase 5 • frumoasele jegoase 6 • frumoasele jegoase 7 • frumoasele jegoase 8 • frumoasele jegoase 9 • frumoasele jegoase 10 • frumoasele jegoase 11 • frumoasele jegoase 12 • frumoasele jegoase 13 

un colțișor (85)

Recunosc, m-a stîrnit Ando cu străduța asta pe care o străbați în două minute. Se face din Agricultori – capătul dinspre Călărașilor – și e, într-adevăr, una din surprizele orașului. Un cotlon cochet, verde, intim, cu o înșiruire de imobile socotite, păstrate mulțumitor; cîteva cam pustii, dar nu degradate. Chiar și acum, în tristețea anotimpului rece, strada Episcopul Ilarion – căci pe ea ne aflăm – e o dulceață.

 

plimbări în București (47) – pe la niște porți

Cine vrea să vadă unde-s strînse cele mai strașnice porți ale orașului nostru, să-nceapă de la Triumf.

Găsește pe-aici intrarea de la Leagănul de copii de pe Averescu:

… chiar pe colț, înspre Cașin, încă una, ascunsă și nefolosită.

Vizavi de leagăn, chiar și vila asta are o poartă care place. Bine, are alta și-n Kiseleff, chiar mai frumoasă.

Dar cea de la stadion impresionează și azi! Păcat că nu prea e pusă-n valoare, nici de terasa-restaurant care-i ia fața de pe colț cu Kiseleff, nici de clădirea nouă din spate.

Stadionul – de fapt, mai multe, un ditamai complex sportiv – se întinde mult, între Mărăști și Kiseleff; iată și frumoasa poartă a Atletismului din strada Primo Nebiolo, dintre Agronomie și Muzeul Satului.

 

Ajungem – vizavi – la fostul ștrand zis al Tineretului; porțile-s triste și parcă uitate de vreme.

Cum să nu placă vestigiile astea care amintesc de sportul nostru? Fiindcă ne gîndim că-s rușinos de puține; ai zice că bucureșteanul mereu s-a ferit de mișcare.

Ia, mai e poarta uitată a stadionului din Dudești… și, desigur, splendidul complex care a fost preluat de universitatea de educație fizică și sport.

lista episoadelor din seria „Plimbări în Bucureşti” – aici.

plimbări în București XLVI

Puțină lume alege să se plimbe între Kiseleff și Aviatorilor. Cele două șosele, cît de cît, s-au păstrat – ici-colea, cîte o clădire nouă ce spurcă vechiul echilibru – dar în interiorul cartierului… vai!

Sînt cvartale întregi unde nu mai găsești aproape nici una din construcțiile vechi; au fost înlocuite cu blocuri, din care puține ne și fac cu ochiul!

Avem, ce-i drept, și cîteva diferențe: după Mincu, pîn-la Triumf, șad ascunse bloculețele construite pentru nomenclaturiștii regimului trecut. Terasate, cu spații generoase între ele, le găsim însă degradate, scorojite, neîngrijite. Mai avem și surprinzătoarea stradă Ghe. Brătianu din spatele ambasadei ruse pe care s-a păstrat piatra cubică; lîngă ea știm Rondul Francis și covrigul cochet al aleii Ștefan Burcuș.

Dar cînd ajungem pe străzile Alexandrina, Emanoil Porumbaru și Popa Savu găsim un ghiveci orășenesc de zile mari: case vechi, blocuri noi. Puține-s imobilelele prăpădite: cam ce-a fost de demolat, s-a demolat. În zilele noastre, din fericire, se și renovează mulțumitor.

  

… cum ne apropiem însă de Prezan, blocurile noi sînt majoritatea. Pe aici, la orele dimineții, e și cea mai mare animație, dar după ora 9, cînd oamenii s-au pripășit pe la birouri, trotuarele îs pustii. Doar cîte-o mîță ce mai începe să bîntuie, sîcîită de vreun gospodar ce-și mai mătură prin curte.

Nu-nseamnă că e urît – cu adevărat urît peste tot – doar că nu-i ceva îmbietor, ceva care să te facă să te plimbi, să te abați; cum am zis, preferi Kiseleff ori mai degrabă Aviatorilor, unde e loc și pentru bicicletă, și pentru alergat, și posibilitatea de a te așeza la o masă.

Dar avem răspîntii liniștite, trotuare confortabile și vegetație îndeajuns de multă ca să te bucure.

lista episoadelor din seria „Plimbări în Bucureşti” – aici.

o mică plimbare pe strada Vaselor (XLV)

Vaselor unește Calea Moșilor de Mihai Bravul, dar – înainte de construirea blocurilor și a pasajului Obor – se prelungea pînă-n strada Avrig.

Ce mai stradă: umbroasă, largă, plăcută, pitorească.

Curți care se lungesc misterios între Titu Maiorescu și Călușei, urme industriale uitate

Ce mai, zău că merită un ocoliș pe aici!

Mi-a făcut cu ochiul, pe la jumatea străzii, bloculețul ăsta îngust străjuit de ditai copacul.

Vizavi găsim două perechi de case-oglindă, fiecare cu cîte-o curticică. Iată-le pe primele.

Lipite de ele, următoarele-s la rîndul lor interesante.

Iată și un „duplex” din care o parte s-a renovat; dar păcat că ocazia asta a făcut pierdute ornamentele.

lista episoadelor din seria „Plimbări în Bucureşti” – aici.

Plimbări în Bucureşti XLIV

A venit vara: plimbările cele mai frumoase-s dimineața, cînd umbra încă mai dă și răcoare!

O bucată-n care – dacă se-ntîmplă să ajungi – merită să te pierzi un pic este în spatele șoselei Mihai Bravu, între Ferdinand, Pantelimon, Iancului și Vatra Luminoasă.

Ai zice că-s doar blocuri – blocurile gri, alea din cîntec – și într-adevăr, pe ele le vezi, cînd te uiți din afară.

Însă dacă te mînă ceva să scotocești înăuntru?

… întîlnești rămășițele unui cartier interbelic elegant și închegat, care n-au fost distruse de îndesirile continue de blocuri din anii comunismului.

Aici – pe străzi ca Avrig, Măgura Vulturului, Elev Ștefănescu, Visarion Sachelarie.

 

actualizare: o vedere aeriană de pe grupul „Demolările din Estul Capitalei”.

lista episoadelor din seria „Plimbări în Bucureşti” – aici.

frumoasele jegoase XIII

Cum? Mai sînt? Uite că mai sînt, deși ne-am cam plictisit să căscăm gura după ele.

Pe Calea Călărașilor, cum ieși la Muncii.

Colțul dintre Negustori și Mîntuleasa

Alt colț, cu Paleologu.

Pe Bulevard, la Kogălniceanu.

Nu departe, cum te bagi pe strada Gheorghe Lazăr, dintre Sft. Constantin și Cobălcescu.

 

Neașteptat de prăpădit, corpul central al frumoaselor clădiri de pe Cobălcescu!

  

… și pe Plevnei, bucata de pîn’la Vasile Pârvan.

Vai, cum se strică blocurile din cvartalul Cuțitului de Argint; îți vine să-ntorci privirea de rușine, deși locul merită explorat.

În apropiere – pe Veniamin Costache – o frumusețe de casă, cîndva cu un centru de pîine.

Ajungem pe Candiano-Popescu; ce mai pantă minunată! Aici, clădirea folosită de Poliție arată tot mai jalnic.

Lîngă ea, un bloculeț care deși se ascunde după vegetație… nu ne păcălește.

Pe una din străduțele adiacente, ce corespund în Șerban Vodă.

11 iunie, vizavi de Gramont. Cîte jupuituri mai sînt pe-aici!

Ne băgăm nasul în zona Ferdinand-Pantelimon; un triunghi cu destule frumuseți în diferite stări. Pe Ferdinand…

La colț cu Pantelimon:

Pe Pantelimon:

Ne-ntoarcem; un imobil reușit, între Ferdinand și Ritmului; partea dinspre Ferdinand e cam năcăjită.

 

Rămînem în zonă, între Pantelimon și Iancului. Neașteptat: în spatele blocurilor au rămas bucăți delicioase nedemolate pe străzi ca Măgura Vulturului, Ștefan Ștefănescu, Visarion Sachelarie.

Puțină lume știe că Policlinica de la Iancului mai are-n spate un corp separat; îl vedem și noi, fiindcă e amărît.

 

Mai dăm o dată tîrcoale Foișorului, de data asta bagîndu-ne nasul pe strada Vasile Vasilievici Stroescu.

Peste drum de Arhitectură, pe Academiei: o feliuță.

Pe Maria Rosetti.

Tomáš Masaryk – cîndva Iulius Fucik.

La Armenească cu Latină.

Lîngă biserică, la Popa Rusu.

Pe Lucaci, partea de după Traian.

Între Dorobanți și Floreasca, o încrengătură de străduțe chinuite. Pe Naum Rîmniceanu.

Între Dorobanți și Televiziune, cum te bagi pe străzile cu aviatori.

Pe Năsăud – bucata de început a Sălajului – un bloc micuț.

… ca să-ncheiem de unde am pornit; de la Chirigiu, adică.

 

O revedem și printre imaginile surprinse de Peter Hautzinger la final de ani ’90.

citiți și frumoasele jegoasefrumoasele jegoase IIfrumoasele jegoase IIIfrumoasele jegoase IVfrumoasele jegoase Vfrumoasele jegoase VIfrumoasele jegoase VIIfrumoasele jegoase VIIIfrumoasele jegoase IXfrumoasele jegoase Xfrumoasele jegoase XIfrumoasele jegoase XII

frumoasele jegoase XII

Uite c-a trecut un an de cînd tooot numărăm imobile necăjite! Ne-o fi ajuns?

Pășim într-o zonă care-ar putea surpinde, știind-o plină de blocuri. Printre ele… numai surprize. Hai, așadar, între Văcărești, Șincai și Tineretului. Începem chiar din Văcărești, din zona V. V. Stanciu.

La colț, lîngă biserica Cărămidarii de Jos.

Mergem acum printre blocuri, întîlnind o casă stingheră.

Mai înspre Șincai, pe uitata stradă Mocăncuței, unde au rămas trei bloculețe. Primele două-s doar așa, de luat în seamă.

… al treilea, însă, e chiar o apariție.

Un ultim popas aici, pe strada Viorele (Viorelelor).

Ajungem acum pe strada Remus unde blocul ăsta ni se pare tare frumos.

Un blocșor încîntător pe Fetițelor – am mai pomenit de el.

Ne ducem pe Lucaci; întîi, un bloc retras și lung, care se face plăcut.

O casă care se depreciază…

Și un blocșor care anul trecut arăta cumplit; iată-l acum măcar pus un pic în siguranță.

Pe cealaltă parte a Călărașilor, intrăm pe Traian. La colț cu Vișinilor…

… și la cîțiva pași mai departe.

Pe Austrului:

Hai și pe Sfîntul Ștefan.

Pe Popa Soare, la balconașul liliputan…

…de unde ieșim iar în Calea Călărașilor, la blocul ăsta așa frumos.

Ne apropiem de Centru, pe Calea Moșilor veche, în spatele Cocorului.

 

La Cavafii Vechi, unde-ntoarce tramvaiul. E, la parter, și-o patiserie bună.

Din mizeria nesfîrșită de la Sfîntu-Gheorghe, o clădire ignorată pe infama stradă Mavrogheni.

Hai pe strada Colței, printre amintirile negustorești.

 

Pe Slănic:

Din intrarea Ivo Andrić.

Rămas ca prin minune la colț – Traian cu Moșilor – bloculețul care-i mereu ascuns sub reclame.

O luăm spre Foișor, dibuind mai întîi un imobil ascuns…

Chiar cum dai în piațetă, vai ce urît e!

Ne băgăm nasu’ un pic pe Ferdinand – doar să facem de rușine paragina asta.

citiți și frumoasele jegoasefrumoasele jegoase IIfrumoasele jegoase IIIfrumoasele jegoase IVfrumoasele jegoase Vfrumoasele jegoase VIfrumoasele jegoase VIIfrumoasele jegoase VIIIfrumoasele jegoase IXfrumoasele jegoase Xfrumoasele jegoase XI