… nu ăsta ne era scopul atunci cînd am plecat prin oraș să vedem clădiri decăzute, decojite. Nu să le vedem pe toate; doar că ne par tot mai multe, odată ce-am ridicat privirea spre ele.

Începem plimbările pe strada Banului – ce se desprinde, discret, din Calea Victoriei – cu un bloculeț.

Ajungem pe Dorobanți – partea dintre ASE și Perla – cu un imobil scorojit. Nu uităm de rușinoasa neîngrijire a clădirilor ce bordează largul rond al Pieței, dar întrucît le știm acoperite cu fel de fel de cearceafuri publicitare, nu ne mai ducem să le pozăm.

Lîngă Cișmigiu, cum intrăm pe strada Spiru Haret, două încercări nereușite de oprire a degradării. Dar ce detaliu, „măciuca” cubistă!

… sus, pe Schitu Măgureanu, nu poți decît să oftezi.

Ajungem și-n Cotroceni – nici o zonă nu scapă, din păcate! – chiar pe bulevardul Eroilor.

… și pe lîngă Grădina Botanică – pe șoseaua Cotroceni și pe strada Gheorghe Marinescu.

Mai în interior, iată cum o iau în jos două bloculețe de pe Doctor Turnescu și unul de pe Doctor Capșa.

Și chiar la Operă, alte două exemple, cum intri pe Doctor Lister.

La Elefterie-vechi, casa asta senzațională…

Pe urcușul străzii Demosthene:

Și ne băgăm și pe lîngă micuța benzinărie de pe Carol Davila. Aici dăm și peste ce-ar părea a fi un semn bun… dacă s-ar și mișca șantierul!

Nu ne putem face că nu vedem cum se depreciază și Medicina!

Revenim spre centru – ne oprim pe Hristo Botev, aproape de Moșilor.

Nu departe, pe partea Căii Călărașilor care-n zilele noastre se cheamă Coposu, mai avem.

Ne abatem pe Mircea Vodă – bucata rămasă-n picioare din preajma zonei Udriște. Avem, aici, vreo patru clădiri – una chiar părăsită cu totul.

Pe Popa Soare, lîngă Mîntuleasa, un blocșor jupuit!

Intrăm pe Paleologu. Și aici ne ies în cale trei imobile tare, tare amărîte. Și chiar am lăsat de-o parte alte cîteva, mai iertate de degradări

Cotim pe Moșilor, imediat la stînga, acolo unde găsim fundătura Vermont.

Rămînem pe Moșilor; în cealaltă parte, la intersecția cu strada Ștefan Luchian, un bloc cu detalii strașnice (hublourile de deasupra intrării-s de zile mari); mai încolo, pe aceeași stradă, altul aproape părăsit; și, înapoi pe linia lui 21, încă două scorojeli interbelice.

Traversînd bulevardul Republicii – cum ne place să-l mai numim încă – vedem cum blocurile vechi din frontul adiacent zonei Latină-Moșilor se păstrează decent, doar mai jos, spre Popa Petre ne încruntăm:

Ei, pornim spre cartierul armenesc… și uite ce frumusețe găsim pe Corbeni cu Silvestru:

Pe Armenească cu Rafael Sanzio avem două!

Ne oprim pe Speranței și admirăm o casă splendidă, ce-a-nceput să simtă cum trece timpul peste ea.

citiți și: hoinăreală de toamnă pe la niște blocuri • pe la niște alte blocuri • pe la niște case • frumoasele jegoase

Sărman oraș, atît de frumos… atît de nenorocit.

Dați-ne voie să vă plimbăm, azi, pe la cîteva interesante bloculețe interbelice. Ce-au în comun? Nu-s nici în văzul tuturor, nici prin zonele obișnuite de promenadă. Sînt acolo – agățate între părăsire și locuire amărîtă, cu bucăți din ele pustiite. Se depreciază încet, încet, de la un an la altul: deși ai băga mîna-n foc că-s la fel de prăpădite de cînd le-ai văzut întîia dată.

Scorojite, coșcovite; aruncînd spre stradă ziduri triste, ornamente măcinate, balcoane ruinate.

Începem la Chirigiu – ce zonă fără noroc! – unde, la intrarea pe strada Vistierilor, uite ce găsim:

Puțin mai sus – făcînd dreapta-nspre parcelarea modernistă – o altă tristețe.

Părăsim zona; ieșind în Tudor Vladimirescu, încă… încă una.

… ajungem pe pe Sabinelor colț cu Luceafărului. Măcar acum, peste vară, iedera-ncearcă să-l mai ajute.

Ne ducem spre centru și facem popas pe la 11 Iunie. Blocurile de la intersecție, din spatele Mitropoliei, ne ies în cale.

Nu facem mulți pași; lîngă benzinărie, o clădire care impune discret.

Mai avem una și gata; ne place garajul de la parter și nu trecem cu vederea friza. Și… nici patiseria!

Tot cu patiserie – și încă una bună! – iată și bloculețul de pe Bibescu Vodă, de lîngă Teologie.

Pe Calea Șerban Vodă veche, aproape de Mărășești.

Din clădirile neatinse odată cu tăierea Magistralei, pomenim azi două, fiecare cu detaliile sale interesante!

Ne-ntoarcem iară la Șerban Vodă, sus după Adesgo, la Candiano-Popescu.

Un bloculeț de colț – de fapt, cam toate clădirile astea-s puse la răspîntii – de pe Splai, imediat după complexul imobiliar edificat în locul uzinelor „Timpuri Noi”, cum te bagi pe strada Morilor.

Ne ducem pe strada Eminescu, lîngă părculețul din care se desfac străzile Monumentului și Dragoș Vodă. Nu-n cea mai rea stare, dar îndeajuns de neîngrijit; și cu forme blînde pentru care merită să-l admirăm.

Nu mult mai departe – pe Vasile Lascăr cu Luminei – uite ce mai jucărie stricată.

Încă doi pași și vedem și mai multă tristețe, la Piața Galați. Măcar patiseria de la parter ne aduce un pic de bucurie, mai ales cînd găsim șuberek!

Nu ne-ndepărtăm prea mult; în Piața Spaniei ne ies în cale alte două clădiri triste.

Mergem cîteva stații, pîn-la Foișor. Cum dai roată pieței, nu știi la care să oftezi mai întîi.

Revenim spre centru; pe Romulus, aproape de intersecția cu Iuliu Valaori, avem două.

Ocolim buricul tîrgului, ajungînd în enclava dintre Splai și zona nenorocită de Victoria Socialismului.

La intrarea pe strada Sapienței, ne ies în cale imobilul unde a funcționat mulți ani „Starea civilă” a Sectorului 5 (cu detalii chibzuite și interesanta monogramă „CR” la grilajele fereștilor) și – peste drum de el – încă unul.

Pe lîngă fosta Operetă, pe strada Vînători, un blocșor din frontul atît de reușit.

Plecăm din nou, haihui. La Virgiliu, cum intri pe Dinicu Golescu, bloculețul ăsta-ți aține calea. Și aici, ca-n restul zonei, se mai văd urmele gloanțelor Revoluției.

Lăsăm de-o parte binecunoscutele mizerii de pe la Matache și de pe la Gară și ne ducem mai departe. Ascuns pe strada Caracaș, între Titulescu și Banu Manta, un imobil pe care mereu l-am apreciat.

Nu departe – dar mai la vedere – lîngă Primărie:

… urmat de încă o frumusețe pe Titulescu.

citiți și: hoinăreală de toamnă pe la niște blocuri • pe la niște alte blocuri • pe la niște case

Ne poartă iar pașii, haihui, prin oraș. De data asta rămînem cu ochii la nivelul străzii, lăsînd blocurile.

Ne-au ieșit în cale cîteva case – căsuțe chiar – ridicate în vremurile cînd și arhitectura lor căuta s-o copieze pe cea a edificiilor mari.

Ceea ce obișnuim să numim „cubism” a prilejuit nenumărate aplicări jucăușe, armonioase.

Casa asta e-n Regie, înspre Crîngași.

Ți-i drag să vezi cum „emblemele” vremii, pe care le găsim nenumărate prin tot centrul Capitalei, au fost replicate și scalate în periferii. Deloc lipsită de valoare și plină de asemenea surprize, zona cuminte și iertată de prefaceri imobiliare – vechi și noi – dintre Rahova și Ferentari.

Jucăria următoare se găsește-n Popa Nan.

Pe Vișinilor, un cub veritabil, și așa de simplu! Copertina-i face bine.

De acord, următorul e deja-n categoria bloculeț. Și nici măcar cel mai strașnic, din cele interbelice. Da balconul… balconul!

Cum să las deoparte taman bijiteria asta de pe Plevnei, dintre biserică și spitalul militar? Nu pot!

Bine, dar de următoarea? E pe Aurel Vlaicu. Mansarda, oameni buni, e-o nebunie.

Ieșim din stil și – ajungînd pe strada Zece mese – dăm peste unul din cele mai interesante corpuri separate pentru casa scărilor.

citiți și: hoinăreală de toamnă pe la niște blocuri • pe la niște alte blocuri