plimbare « Simply Bucharest

despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

prin colțișoare verzi

Are orașul nostru niște colțișoare ascunse – dar nu secrete, neștiute; ci ascunse-n văzul lumii – pe lîngă care mereu trecem fără să le cercetăm pe îndelete. Dar ne bucurăm să le știm acolo, neschimbate, nestricate.

Cînd liliacul e-n toată splendoarea lui, merită să luăm drumul Mărțișorului; aici, în capătul aleii pietruite și înierbate – nici alta nu mai e ca ea! – e casa lui Arghezi, mereu caldă, luminoasă și primitoare.

În spate la Agronomie – prin frumoasa parcelare a Domeniilor – ne oprim pe Sandu-Aldea, unde vegetația a cuprins toată vecinătatea.

… prin splendidul cartier armenesc, ajungînd pe Popa Rusu – splendidă, la rîndul ei, stradă! – ne oprim la răspîntia cu scurta stradă Bocșa. Aici, îndărătul unui gard cum nu se mai găsește-n inima orașului nostru – viu, dezlînat, lățos – a rezistat o casă cu pridvor, cum de asemenea nu se mai găsește. Mai funcționează aici o ceainărie cunoscută – „La Metoc” -, botezată după istoria căsuței pendinte bisericii adiacente. La un pas – cîte de apropiate-s frumusețile pe-aici! – răspîntia dintre Latină, Semilunei și Spătarului e din aceeași poveste.

frumoasele jegoase (27)

O nouă tură. Plevnei, de la Witting încolo.

Calea Victoriei, la mica fundătură Toma Tomescu.

Mendeleev cu Amzei.

Pe la Biserica Amzei.

… undeva, uitat între Moșilor, Dacia-nouă și Oltarului.

Pe Kiseleff, chiar înainte de Triumf.

Clucerului, pe lîngă restaurante.

… deși nu pare, micuțul imobil pătrățos pitit pe una din străzile ce unește 1 Mai cu Expoziției – aviator Mircea Petre, anume – începe să ceară atenție.

Abrud, înspre 1 Mai.

Ajungem acum în altă parte de oraș. Începem mica excursie pe Agricultori.

Pe Inișor, spre Matei Voeivod.

Pe Ilarie Chendi, spre Iancului, unde ieșim în Pache.

… de unde luăm la rînd fundăturile de pe mîna stîngă – toate pline de frumuseți interbelice, care mai de care!

Grigore Alexandrescu, Cîntărețul Macarie, Căderea Bastiliei – plus colțul dintre Roma și Ilie Pintilie.

frumoasele jegoase (26)

Ne-ntoarcem la hoinărelile-n oraș.

Principatele Unite – o stradă de toată frumusețea. Capătul dinspre Justiției, colțul cu 11 Iunie.

… case și curți necăjite și un bloc minunat de frumos, care sub iederă arată necazurile.

Și capătul dinspre Șerban Vodă.

Ienăchiță Văcărescu.

Profesorilor, în josul Mitropoliei.

Șerban Vodă, pe lîngă Spiridon-Nou și la ieșirea-n Mărășești.

Pe Gazelei.

Slobozia și Intrarea Slobozia.

Jos, la colț cu Lămîița.

Ascuns bine, în dosul bordărilor ceaușiste de pe Bibescu Vodă.

Acum, pe Moșilor veche, după Hristo Botev.

După colț: zona Sfinților, Radu Cristian, Caimatei, cu ieșire-n Republicii…

Pe Calea Victoriei, peste drum de Berthelot.

Tot Berthelot… dar la Berzei.

Popa Tatu cu Temișana:

Grivița veche: spre Buzești și cumplita clădire de lîngă fosta baie.

Cuza cu Titulescu – începe degradarea și pe-aici.

Prin fundătura Urali, de lîngă fostul hotel „Dorobanți”.

Pitar-Moș, prin spate pe la Scala.

Popa Rusu cu Armenească.

frumoasele jegoase (25)

Fără îndoială, Cotroceni e un loc încîntător; cu toate astea, începe să fie tot mai măcinat de scurgerea timpului… și a tencuielii. O plimbare pe străzile cu doctori făcută la-nceput de Primăvară, cînd vegetația încă nu ascunsese decăderea, ne-a arătat multe imobile necăjite. Episodul de azi – special prin număr – nu părăsește cartierul.

Pe Nanu-Muscel și Clunet.

Clunet cu Koch, și pe Koch mai încolo.

Obedenaru cu Pasteur.

Pasteur și Lister.

Davila – și colțurile cu Mirinescu și Poloni.

.. străzi pe care ne continuăm parcursul.

În spatele Arenei, pe Teodorescu; apoi, pe Herescu, Drăghiescu și Grecescu.

Babeș, în zona colțurilor cu Tomescu și Iosif.

Puțin peste drum, în partea cealaltă: Ana Davila cu Carol Davila.

frumoasele jegoase (24)

O nouă tură prin oraș, care-ncepe cum dai să urci de la Unirea spre Sfînta Vineri.

Acum, pe Tunarilor.

Coloniei, mica stradă uitată.

Ajungem pe Vasile Lascăr, după Eminescu.

Pe Alecu Russo.

Polonă cu Paul Greceanu.

Toamnei cu Ardeleni, la piațeta din Viitorului.

Toamnei, cu o vedere spre o clădire ascunsă înspre Precupeții vechi.

Precupeții vechi.

Dorobanți, peste drum de Televiziune.

În spatele Televiziunii, pe una din cele mai frumoase străzi – Grigore Mora.

Pe lîngă nenorocita circă financiară de pe Roma – Tokio și Oslo.

În enclava Ion Alexe dintre Colentina și Mașina de Pîine.

Între Domenii și Agronomie – pe aviatori – cîteva exemple pe Mărășescu și Stîlpeanu.

… cu o mențiune deosebită pentru acest imobil de pe Zorileanu.

Batiștei – după J.-L. Calderon.

Tomáš Masaryk.

Revenim la Calderon, la intersecția cu C. A. Rosetti.

Pe Dionisie Lupu.

frumoasele jegoase (23)

De unde să plecăm de data asta? Sigur: din Centru – între Colțea și Sft. Gheorghe.

Pe Sevastopol… multă mizerie.

Între 1 Mai și Clucerului.

… pe una din străduțele dintre Titulescu și Grivița, de prin spatele Primăriei.

Pe Cuza.

În spatele A.S.E., pe Cihoschi și Beldiceanu – frumoase străduțe!

Cum ieșim în Dorobanți, segmentul de pînă-n Perla ne pare, de la an la an, mai năcăjit.

Pe la piață, cum ai lua-o spre Floreasca.

Cîteva exemple în cele două fundături din apropiere.

Vizavi, prin „Capitale”, pe Atena.

Pe Lînăriei, cum dai să te bagi în splendidul „covrig” Didițel-Drumea Rădulescu.

… care, la rîndu-i, are cîteva un imobile pe care le-a ajuns necazul. De curînd, însă, s-a pornit o renovare la cel de-al doilea: să vedem ce-o ieși!

Dacia, lîngă liceul economic.

Icoanei, între Dacia și Eminescu.

Palade, între Vasile Lascăr și Viitorului.

Popa Nan, spre Școala Iancului.

O străduță compactă pitită între Pache și Ferdinand – Lirei – unde abundă și decăderea.

Înspre 11 Iunie, pe încîntătoarea străduță Ipotești.

Între Viilor și Cuțitul de argint, pe Mitropolitul Grigore.

Ștefan Hepites.

Case căzute 1095 – Str. Gârlei 1

… pășim prin niște porți de mare frumusețe, și găsim – pe malul Gîrlei – nenorocitele clădiri ale fostului institut al tutunului.

Decăzute, părăsite, chinuite în calitate de active ale institutului de cercetări alimentare, le dăm tîrcoale cu milă și tristețe.

Da: am ajuns în Băneasa – partea cartierului dintre Șosea și Străulești – cotlon bucureștean unde ne putem pierde pe străduțe și fundături incredibile, înguste, întortocheate, ce contrastează teribil cu „bulevardul” principal ce taie cartierul – Dobrogeanu-Gherea – și unde au rămas destule vestigii ale unei suburbane interesante.

… Băneasa asta – melanj de intervenții contemporane, rămășițe rurale, pîrloage nevalorificate – bogăție și surprinzătoare sărăcie, e totuși plăcută, liniștită, așezată.

frumoasele jegoase (22)

O nouă tură prin Oraș.

Blocul din rond, de la Lahovari, care se înfățișează tot mai trist.

Știrbey cu Berzei – păcat.

Din Sft. Constantin, la răspîntia cu Ostașilor și Gheorghe Lazăr.

Intrăm pe Ostașilor.

Tot pe Ostașilor, cu vedere și din Cobălcescu.

Pe Cobălcescu.

Cîteva alte exemple pe Theodor Aman; printre ele și clădirea cu plăcuța care amintește de vechiul nume al străzii – Soarelui.

… și clădirea de la colț cu Vulcănescu.

Ajungem la Popa Tatu; clădirea cooperativei invalizilor a avut mereu ceva trist și cuminte.

Pe prelungirea Dacia, înainte de frumosul și degradatul palat al „Monopolurilor”.

Pe Calea Victoriei, pe la Moxa.

… cîteva enclave iertate de distrugerile ceaușiste, între Nerva Traian și fosta cale a Văcăreștilor. Fundătura Traian Demetrescu:

Și un neașteptat bloculeț lîngă frumoasa biserică Dobroteasa.

Din frumoasa și nefericita curbă-n pantă a străzii C-tin Istrati.

Nu departe, la intrarea pe Mitropolitul Nifon.

După colț, pe strada Cornelia – din 11 Iunie.

Între 11 Iunie și Rondul Coșbuc.

Sus în Rahova, după Trafic Greu.

Paragină pe Sabinelor.

Din Sebastian, cum intri-n apendicele parcelării Drumul Sării.

Un imobil la Pieptănari.

Imediat, în cartierul ceferist ce se-ntinde spre Viilor, cîteva din casele-tip își arată vîrsta.

… din puținele clădiri valoroase ale periferiilor, una de după Piața Ferentari.

Și alte două, pitulate spre Zăbrăuți.

plimbări în București (52)

Este unul din cele mai puțin cunoscute locuri bucureștene, să știți.

Îl găsim între marile artere 1 Mai (Mihalache, în zilele noastre) și Grivița, înainte ca ele să-nchidă triunghiul la Chibrit – nume care se-ncăpățînează să reziste-n conștiința noastră.

Cale de vreo lungă stație, imediat ce treci de strada Lainici – care unește bulevardele sus-menționate – lași în spate vechiul cartier ceferist, cu toate poveștile lui: Groapa, amintirea Pieței Grivița și mai ales parcelările ce se-ntind între Domenii și Ciupercă.

De-odată te găsești într-un labirint urban, un cotlon cu pseudo-fundături; toate, străzi care uneau, conștiincios Grivița cu 1 Maiul înainte de bordarea din anii ’60. Ele, azi – ca un pieptene știrb – se-nfundă ba-n spatele blocurilor dintr-un bulevard, ba din celălalt – ceea ce a creat un cvartal cuminte, uitat și liniștit: „faţă de numărul mare de străzi secundare care pătrundeau în calea Griviţei, în noua situaţie s-a studiat posibilitatea pătrunderii în magistrală numai a anumitor străzi, celelalte urmînd să fie colectate în spatele blocurilor prin alei carosabile pentru deservirea blocurilor şi prin realizarea unor legături continue de circulaţie locală”.

Firește, izolarea și ruperea asta de ritmul citadin a adus nestingherite intervenții și schimbări contemporane, imobile masive și neinteresante apărînd după Revoluție; puține-s casele ce aduc aminte de modestia inițială. Nu știm cît din locurile astea să fi fost și afectate de bombardamentele din Război: zona adiacentă – atît de aproape de complexul feroviar bucureștean – nu a scăpat ușor.

Nu-i un loc care oferă multe, dar scotocitorul urban nu pleacă nemulțumit de aici: contrastul între zona bine-cotată, prielnic amplasată și senzația de discret, de ascuns e – într-adevăr – neașteptat. Ce plăcut – se mai aude și goarna vreunui tren, fără să fie totodată deranjant. Umbros și verde, peste vară – cînd se mai fac pierdute și edificiile contemporane.

lista episoadelor din seria „Plimbări în Bucureşti” – aici.

frumoasele jegoase (21)

… revenim.

Colțul dintre Delea Veche și Budila, tot mai necăjit. Și o casă chiar pe Delea Veche.

Nu departe, pe Costa-Foru, o casă simplă, dar care ne face cu ochiul – nu știu de ce – și încă nu e chiar obosită de vremuri.

Pe Popa Nan – înainte de Țepeș Vodă.

Și pe Țepeș Vodă, dar spre Traian.

La Hala Traian, pe Calea Călărașilor.

Pe Traian, tot pe lîngă hală.

Pe Dimitrie Racoviță, un imobil care încă nu e de serialul nostru… dar care – cu mansarda lui rămasă în cărămidă – pare mereu mai amărît decît este.