despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
Douăzeci de episoade, da, e ceva; mereu zic că trag linie dar – nu se știe cum – mai găsesc vreo două-trei jerpelituri și… și mă apuc să casc gura și dau peste altele: așa s-au strîns șase sute. Firește, nu mai sînt parcă atît de năruite precum cele din primele alese, dar au fireasca lor poveste care-atrage ochiul.
Și mai sînt clădiri pe lîngă care acum doi-trei ani treceam fără să le văd începutul decăderii.
Urcăm pe Berzei; perechea celei de-a doua a avut noroc.
  
Intrăm un pic pe Grivița veche, spre Gară.
Veronica Micle, cum se-nfundă-n Titulescu. Blocușorul ăsta are ceva; poate și pentru că-n față e pus în valoare de curte multă?
 
Între Plevnei și Dinicu Golescu, pe lîngă fosta fabrică de bere; strada cu imobilul ăsta se cheamă Barierei.
Intrăm pe strada Călușei, imediat cum începe ea din Traian.
 
Nu facem deloc mulți pași și întîlnim alte bloculețe.
   
Rămînem tot pe strada asta, dar mai spre capăt; las’ că mai și ghicim – ascunse în funduri de lungi curți – urîțenii misterioase.
   
Nu ne depărtăm: străzile Dimitrie Salmen și Iancu Căpitanu sînt tot pe aici.
 
Ieșim în Traian: casa asta, doar un pic „ciupită”, e o frumusețe.
 
De cealaltă parte a Foișorului – decădere pe strada Zece Mese.
    
… și înspre Republicii, pe mereu uitata străduță Iancu Cavaler de Flondor.
  
Altă zonă bucureșteană – cu totul altă zonă bucureșteană, enclava dintre Rahova și Tudor Vladimirescu, cu perechile ei de străzi atît de diferite.
 
Pe Rădiței, un bloc cu o poveste.
 
Ne-ntoarcem spre Centru: pe Lucaci, colț cu Udriște.
  
La un pas, pe Ionescu-Gion.
  
În „covrigul” Alexandru Sihleanu.
 
Și mai în Centru: lîngă Grădina Ioanid, casa lui Ion Voicu.
  
Dup-un colț de cotitură, pe Dumbrava Roșie.
Pe Lascăr Catargiu, o casă care nu se ține prea rău, dar pe care-o trădează… acoperișul.
citiți și: frumoasele jegoase • frumoasele jegoase 2 • frumoasele jegoase 3 • frumoasele jegoase 4 • frumoasele jegoase 5 • frumoasele jegoase 6 • frumoasele jegoase 7 • frumoasele jegoase 8 • frumoasele jegoase 9 • frumoasele jegoase 10 • frumoasele jegoase 11 • frumoasele jegoase 12 • frumoasele jegoase 13 • frumoasele jegoase 14 • frumoasele jegoase 15 • frumoasele jegoase 16 • frumoasele jegoase 17 • frumoasele jegoase 18 • frumoasele jegoase 19
Viața bucureșteană se duce în două-trei orașe, cel mult – și orașele astea sînt, distincte, chiar înăuntrul Capitalei.
Se poate să locuim ori într-un mare cartier construit în anii comunismului, ori într-unul apărut, în vremea de acum, în locul vreunei foste întinderi industriale; și să muncim ba într-o zonă corporatistă artificială, ba la cine știe ce periferie. Înțelegeți, așadar: astea-s orașele care ne mănîncă viața și – cel mult – mai avem de-a face cu încă vreo altă felie de București călătorind dintr-unu-ntr-altul.
Dar, tot lîngă noi, fără să-l cunoaștem neapărat – sau fără să ținem să-l cunoaștem – există un uriaș București neinteresant. Cartiere întregi care au rămas după ce se termină blocurile: ce-s altceva Giuleștii, Chitila, Bucureștii-Noi, Andronache, 23 August, Apărătorii și R.F.G-ul?
Nu ne pasă de ele, nu ne plimbăm prin ele, nu ne atrag cu nimic – n-au cu ce! – sînt sute de kilometri de străzi modeste, provinciale, pe unde poți rătăci un ceas fără să găsești vreo clădire cu etaje ridicată între Războaie; fără vreun edificiu nobil și chiar fără școli accesibile, fără spații de joacă și de întîlnire – locuri neatinse atît de binefacerile urbanismului și sistematizării, cît și de distrugerile edilitare comuniste.
Aflate în afara vechiului cerc administrativ, alipite prea tîrziu Capitalei, străzile li-s nu rareori înguste, chiar fără trotuare și fără măcar vreun copac pe margine: canioane meschine de garduri și porți, tablă și beton – nimica nu se mai poate schimba pentru ameliorarea locuirii.
Nu pot repeta îndeajuns: Bucureștiul ăsta mărginaș, monstruos de neatrăgător și de necivilizat, există – doar că nu avem de ce să ne interesăm de el; în fond, nu e sălbatic, nu e periculos: e doar uitat.
… da, oi fi și eu bătut periferiile noastre, dar n-am avut niciodată de ce s-o fac în adîncime: recunosc, mai degrabă, că le știu din fuga vreunui autobuz murdar și zdrăngănitor, care deservește doar șoseaua din care acestea se desfac.
Dintre toate, firește, una-i celebră – oricine știe că nu se face să te-abați pe aici, că te pîndesc primejdii: „dacă ai treabă prin Ferentari, termin-o cît e ziuă încă”! Cînd colo, bucata asta uriașă de București e așezată, surprinzător de așezată… exploratorul urban, cel mult, își dă seama cum plictiseala, monotonia și ceva-ul care continuă să nu se întîmple se așează, precum o ceață de toamnă, peste toate.
Nu cred să fie călătorie mai interesantă și mai plină de învățăminte pentru a pricepe acest București mărginaș decît cea cu autobuzul 139: el pleacă din curu’ Ferentariului, ajunge pe la piața cartierului și apoi – pe o înșiruire aiuritoare de străzi înguste și sinuoase precum Bachus, Cîrlibaba și Amurgului – după ce întretaie Sălajul, iese la piață, la Rahova.
În părți, străzi kilometrice – cîtorva nelipsindu-le o oarecare cochetărie, cu ceva prăvălii vechi pe la răspîntii, cu pomi bătrîni ce umbresc trotuarele – precum Trompetului și Munții Carpați; unele se pot îmbîrliga iar altele să o țină oblu pîn’la ieșirea-n cîmp…
… șapte-opt stații incredibile: autobuzul nu trece decît pe lîngă case, case și doar case! Dacă nu ți-ar mai ieși-n cale reclama vreunui „Lidl” te-ai crede pierdut – departe de orașul știut, înapoi în timpuri uitate.
Mai departe de Rahova, pînă ajunge la Mărgeanului, e drept că autobuzul merge cale de o stație printre blocuri, dar după aceeea casele rămîn pe mîna stîngă – cît o ia pe Petre Ispirescu și Drumul Sării.
N-o să mint, e un voiaj nebucureștean, fascinant și atemporal – traseul lui 139 e aproape neschimbat de 70 de ani; e printre cele mai vechi indicative în uz din punct de vedere istoric.
citiți și despre: periferiile în anii puterii populare • fosta șosea Măgurele • cartierul Mărgeanului • cum s-a făcut Ferentariul în anii ’50 • proiectele pentru Ferentari în anii ’80 • piețele după Război
Sîc, că mai avem. Avem de unde alege.
O plimbărică prin preajma așa-cunoscutului cartier Armenesc ne scoate-n cale destule frumuseți coșcovite. Începem chiar pe strada care dă numele locurilor – în capătul ei dinspre Maria Rosetti.
 
Pe Marin Serghiescu, un bloculeț foarte ponderat.
 
O siluetă zveltă pe strada Pasului.
 
Cîțiva pași pe încîntătoarea Spătarului, unde vedem că de la an la an deprecierea se accentuează.
     
Vechi, nu este; frumos, nici atît. Dar blocul ăsta contemporan de unde se frînge strada Maria Rosetti, cînd face cruce cu Toamnei, a decăzut rău!
   
Ne depărtăm și ajungem pe Venerei – azi, Părintele Galeriu – unde un imobil ascuns vederii tot așteaptă vremuri mai bune. Ce ziceți de avizier?
  
Pe Salcîmilor.
Ajungem și-n Cotroceni: ăsta e blocul care pe vremuri avea cinematograful: bun cinematograf! L-am pozat fix înainte ca să se-nceapă renovarea calcanului rămas urît.
Tot pe-aici, pe străduțele ce duc spre Grădina Botanică.
… două cubulețe cuminți în Parcelarea Călărașilor
 
Pe Victoriei, colțul cu Frumoasă – o fațadă cam prea necăjită.
Pe Moxa – degradare stradală.
Prelungirea Dacia, după Romană.
Nu departe, pe Henri Coandă – capătul spre Ana Ipătescu.
Între Dorobanți și Floreasca-i un cartier încîntător; pe strada Naum Rîmniceanu găsim două perechi de curți cu bloculețe frumoase; doar unu-i mai necăjit!
Din Radu Beller.
 
Lîngă Domenii, pe Clucereasa Elena.
Modestie și improvizații pe Lînăriei.
Șerban Vodă; clădirea se întinde înspre Olimpului; corpul corespunzător este însă părăsit.
Mai încolo, înainte de Șincai.
… între Seminarul Teologic și Principatele Unite – un microcartier dulce foc.
  
Din Moșilor-veche cum intri pe Radu Calomfirescu.
  
Doi-trei pași mai încolo, pe Robescu.
 
O incursiune în enclava rușinoasă de la Sfîntu-Gheorghe, dintre capul tramvaiului și Colțea.
      
citiți și: frumoasele jegoase • frumoasele jegoase 2 • frumoasele jegoase 3 • frumoasele jegoase 4 • frumoasele jegoase 5 • frumoasele jegoase 6 • frumoasele jegoase 7 • frumoasele jegoase 8 • frumoasele jegoase 9 • frumoasele jegoase 10 • frumoasele jegoase 11 • frumoasele jegoase 12 • frumoasele jegoase 13 • frumoasele jegoase 14 • frumoasele jegoase 15 • frumoasele jegoase 16 • frumoasele jegoase 17 • frumoasele jegoase 18
… o revenire pe strada Spătarului ne aduce două noutăți.
Căsuța de la 38, mai întîi: refacerea-i gata.
 
Mai încolo, la 45, renovarea încă nu ne dă de-nțeles cum va ieși; ceva însă ne face încrezători.
 
Un cotlon încă frumușel, uitat între Mihai Bravu și Muncii, cu străzi ca Magatti și fosta Caporal Ruică – azi, Gheorghe Petrașcu.
Pe Traian, între Labirint și Hală.
Un blocușor pe Vulturilor.
Revenire pe Valeriu Braniște; pe unul dintre ele l-am mai văzut – dar nu de aproape – și de data asta ne mai sare-n ochi și un dos urît.
   
… pe Lucaci – capătul cu Trifoi.
  
Frumos, deosebit- pe micuța stradă Rîndunelelor.
 
În multipla fundătură Avram Zenovie – Racoțeanu se găsește străduța numită Vameșului:
 
… tot pe aici, interesantele bloculețe curbate încă ne par în regulă; doar să nu le vedem din spate, din Vulturilor!
  
Urîțenia continuă și pe Maximilian Popper.
 
Decădere pe Vulturilor, pe lîngă Traian.
Popas înspre Dudești, pe strada cu frumosul nume: Cultul Patriei.
 
… pe Ferdinand, după Pantelimon:
Paul Greceanu colț cu Ștefan Greceanu – peste drum de Dinamo.
Tot prin zonă: Pamfil Năstase.
Central: un bloc pe care-l vedem mai bine, în zona Dionisie Lupu – Jules Michelet.
… spre Amzei, pe Medeleev.
Nu departe, peste Romană, spatele blocului de la intrarea pe Căderea Bastiliei. Fața… încă se ține bine.
  
… stradă pe care și intrăm pentru cîțiva pași – meritați.
    
Acum, strada Berna, pe lîngă nenorocita percepție fiscală de pe Roma.
 
… între Splai și micuța stradă Dr. Răureanu:
  
Cîteva blocuri din Centrul Vechi; doar așa – de atmosferă.
   
Cum dai să intri pe Ion Ghica, pe lîngă „Luceafărul”.
 
La intrarea pe Panduri sînt două bloculețe interbelice, iertate de demolările ceaușiste; fațadele-s îngrijte, dar mai în spate… nu.
citiți și: frumoasele jegoase • frumoasele jegoase 2 • frumoasele jegoase 3 • frumoasele jegoase 4 • frumoasele jegoase 5 • frumoasele jegoase 6 • frumoasele jegoase 7 • frumoasele jegoase 8 • frumoasele jegoase 9 • frumoasele jegoase 10 • frumoasele jegoase 11 • frumoasele jegoase 12 • frumoasele jegoase 13 • frumoasele jegoase 14 • frumoasele jegoase 15 • frumoasele jegoase 16 • frumoasele jegoase 17
 Eu și Orașul… îl știu de mic, l-am bătut, l-am descusut, mi-am băgat nasul în ale lui: colțuri, cotloane, mirosuri, senzații, plăceri – tot atîtea descoperiri, într-un cuvînt.
Așa a fost să fie: de cînd țin minte.
Și astea – toate – bune și rele, le-am dat mai departe: și nu doar aici, de 17 ani încoace.
Ci – tot de-atîta vreme – și celor de lîngă mine.
Copiilor: nu să iubească Bucureștiul – lasă asta! – ci să-l priceapă, să se folosească de el; mai bine decît oi fi știut eu.
… ceva a ieșit bine, ceva s-a prins: îi văd cîte-o zi în oraș, împreună – în locurile lor, prin magazinele lor, la terasele lor, cu autobuzele lor, lîngă prietenii lor.
Revenim la serial!
Dorobanțiul vechi – dintre ASE și Perla -, cu alte cîteva imobile necăjite.
  
Și-n partea lui cea mai nouă – dinspre Televiziune.
Neașteptat – frumosul front de pe Radu Beller cu uscăturile sale!
  
Pe Brazilia, lîngă splendida căzătură.
Lîngă scuarul adiacent străzii Ermil Pangratti, ce degradare înceată dar sigură!
 
Griviței, bucata de început, pe la Budișteanu.
Prin spate, pe la fostul Cinema Grivița spate; așa se construia și pe cînd se făceau marile ansambluri care înfrumusețau șoselele.
Nu departe: Ion Neculce.
Enclavă dintre Petru Maior și Teodosie Rudeanu.
      
Și colțul dintre Cuza și Duca, ce-ncepe să se degradeze mai iute decît credeam.
Sfînta Maria, o stradă ce merge paralel cu Turda; a purtat frumosul nume România muncitoare.
Vasile Lascăr, capătul dinspre Ștefan cel Mare.
 
Cîndva i-a zis Mahalaua Orbeților; azi, cartierul dinspre Șerban Vodă, Cuțitul de Argint și Viilor e un loc cochet, cuminte, îmbietor. Ultimul imobil se vede chiar din Șerban Vodă.
   
Dinspre Rahova spre Ferentari sînt – știți – atîtea surprize ascunse printre blocuri.
Pe Cuza Vodă, în frumoasă vecinătate, un imobil care se-ntinde mult în adîncime.
 
La doi pași, Elena Cuza cu Tunului.
Peste drum de Șincai, pe surprinzătoarea străduță Ruginoasa.
 
Popa Soare cu Dimineții.
Buzești, celebra „mîncătorie” de la Polizu.
 
Berthelot, unde încă se mai văd urmele gloanțelor de la Revoluție – doar e vizavi de Radio.
 
Prin zonă, Temișana și Transilvaniei.
 
citiți și: frumoasele jegoase • frumoasele jegoase 2 • frumoasele jegoase 3 • frumoasele jegoase 4 • frumoasele jegoase 5 • frumoasele jegoase 6 • frumoasele jegoase 7 • frumoasele jegoase 8 • frumoasele jegoase 9 • frumoasele jegoase 10 • frumoasele jegoase 11 • frumoasele jegoase 12 • frumoasele jegoase 13 • frumoasele jegoase 14 • frumoasele jegoase 15 • frumoasele jegoase 16
Frumos, nedreptățit loc!
Gara Băneasa – da, acea clădire nefolosită dar încă maiestuoasă, care poartă și azi amintire regală. Fîntîna Miorița, vilele Minovici, splendida bancă de piatră din stația de la șosea…
Și piața Gării – lărgămînt uitat de vreme, păstrat în piatră cubică.
   
Porțile tradiționale…
  
Și, cum intri-nspre peronul imens, una din cele mai frumoase și reușite pergole interbelice din București. Azi, năpădită de vegetație, măcinată de timp… dar încă o minune.
Da: treceți odată pe-aici.
       
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii