despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
Să mai vorbim și de lucruri serioase și importante.
Azi, despre urbanism – așa cum se vede dinspre sectoare.
Analiza pe care vă rog s-o citiți a făcut-o Andrei Popescu – spicuim un pic concluziile:
„am remarcat diferențele enorme între sectoare. Din păcate sectorul 5 are ghinion (sau are ce a ales) și va rămâne în continuare cu probleme extraordinare. În 3 și 4 lucrurile se vor face în continuare în același mod, o administrație clasică românească în care se întâmplă ce dorește primarul. Câteodată poate să iasă prost, câteodată ilegal, câteodată bine, dar suntem încă în era unor baroni locali. Pentru sectoarele 1 și 2 ar trebui să mai așteptăm. Să vedem ce se întâmplă și în realitate. La 1 pare că va fi mai mult discurs decât realizări. La 2 există șanse de durabilitate și profesionalizare. Sectorul 6 mi se pare că are cel mai bun „start”, cu un mod mai profesionist de a face administrație.
Însă toate sectoarele încearcă să preia din atribuțiile primăriei generale. Proiecte de pasaje, administrare de bulevarde, spații publice sau clădiri sunt pe lista de „preluări”. Iar asta nu este o chestie nouă, nu putem spune că este o slăbiciune a actualei administrații generale. Asta s-a întâmplat și în trecut și așa au apărut chiar și proiecte ilegale sau doar tocarea unor bani.
Nu există coerență între proiectele sectoarelor și, în unele cazuri evidente, fiecare trage doar pentru zona lui. Bucureștiul va rămâne un oraș divizat, de la imaginea urbană la ritmul de dezvoltare și doar o administrație generală mai puternică va putea schimba asta.”
Subscriu, firește. Lucrurile – și nu doar din perspectiva urbanistică – cam așa se și văd.
Și, dacă-mi dați voie c-o încheiere care să ne pună pe gînduri, vedem că din partea Primăriei Generale… iar nu vedem nimica; de cîteva luni de zile deja.
Săptămîna trecută, colegul Andrei Popescu a lansat o secțiune a site-ului Idei Urbane unde putem găsi planuri, hărți și alte documente.
DocuBucurești este aici. Iar eu îi mulțumesc lui Popescu pentru gest.
Foarte rar mi se-ntîmplă să scot nasul din vizuină, ducîndu-mă pe la evenimente publice. Mi-e de ajuns orașul, cu toate ale lui – are tot ce am nevoie pentru a găsi lucruri interesante și folositoare.
Rar, deci, ies prin lume; dar și cînd ies, îmi place să-mi placă: așa că am mers cu drag la aniversarea camaradului Popescu de sîmbăta trecută.
Popescu a făcut cinci ani de Idei urbane, așa că a marcat ocazia cu-n mare stil – invitîndu-ne pe toți cei care ne ocupăm, într-un fel sau altul, cu Bucureștiul. Ca la orice adunare obștească, fie ea ședință de bloc ori chermeză populară, unii vin – și alții trag la fit.
Așa că, și aici, unii am venit; iar alții nu; important însă e că toți cei de-acolo eram oameni buni, care avem în cap binele Orașului ăsta.
Și m-am bucurat să mă reîntîlnesc cu oameni pe care nu-i mai văzusem de mult.
N-am fost singur; site-ul nostru a avut un desant de zile mari: Ando, C. D. Mocanu și Paul Ioan Pârlea; iar eu n-am mîncat toate pișcoturile de pe mese, contrar a ce-ați putea crede despre mine…
Întîlnirea cu Popescu a prilejuit și o leapșă – și a trecut multă vreme de cînd nu ne-am mai înscris într-una. Adrian Crăciunescu, după ce ne-a vorbit despre chestiuni patrimoniale, ne-a stîrnit să preluăm subiectul – chestie pe care o vom face, cît de curînd.
Vedeți voi, mie mi se pare că patrimoniul are multe șanse să primească din partea publicului mai multă atenție decît pînă acum. Am văzut-o pe pielea noastră, după ce am lansat de curînd seria cu case căzute: oamenii așteptau acest subiect.
Închei: alături de voi îi urez Mulți ani! lui Popescu, și ne-ntîlnim, cît de curînd, cu chestiunile patrimoniale.
… gîndiţi-vă bine la utopia lui Popescu (căci utopie este, deşi e foarte frumoasă) şi, mai ales, la vorbele sale:
Sunt convins ca genul acesta de proiecte care presupun implicarea intr-un fel sau altul a comunitatii locale isi arata efectele benefice in timp. Nu cred ca oamenii din cartierele sarace asteapta doar pomana electorala. Cred ca proiecte care sa atraga locuitorii, sa vina direct in spatiul lor, vor schimba mentalitati. Este evident ca succesul nu se va masura in bani, voturi sau alte elemente palpabile, dar pe termen lung aceste solutii in cartier vor deschide posibilitati de dezvoltare. Pe de o parte vor beneficia si studentii, avand o practica intensiva atat in domeniul pe care si l-au ales, dar si in interactiunea cu publicul de orice natura. Pe de alta parte comunitatea are parte de o schimbare de “peisaj”, schimbare care se poate resimti si la nivelul societatii si a modului de a percepe spatiul public, vecinatatea directa precum si a restabilirii sentimentului de comunitate.
Ar fi interesant de realizat astfel de proiecte in multe zone defavorizate ale orasului. Proiecte care sa arate locuitorilor ca se pot schimba lucrurile si in cartier, chiar in blocul lor, in spatiul in care traiesc. Comunitatea si modul in care actioneaza individul in cadrul ei se pot schimba doar realizand proiecte care ii influenteaza spatiul in care traieste. Trebuie realizate proiecte care raman si evolueaza odata cu omul, sustinute constant in timp, pentru o schimbare reala.
… da, de-aici pleacă totul: din locul unde ne ducem viaţa. Ştiţi viaţa? – chestia aia simplă, obişnuită, cu meschinăriile, mizeriile şi plăcerile sale mărunte.
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii