despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Un gard pierdut… şi nu numai

scris de Ando

La câţiva zeci de metri de la bulevardul Lascăr Catargiu, străzile Povernei, Constantin Daniel şi Visarion se întâlnesc şi formează o mică piaţetă.

Chiar şi acum (până la proxima actualizare google maps), dacă intraţi pe instantstreetview.com şi băgaţi str. Povernei 1, apare această imagine:

 Profitând de un anotimp fără vegetaţie, surprins tot pe internet, putem vedea cum arăta întreaga clădire, împreună cu pavilionul mai mic, cel din stânga, catalogat, atunci, drept… „anexă”, ca să poată fi demolat:

… precum şi „casa Adrian”, de vizavi, şi ea demolată tot printr-un… şiretlic birocratic

Ce a apărut în locul acestor clădiri demolate, vedem în imaginile următoare:

Cum s-a ajuns la actuala configuraţie de clădiri, e o poveste lungă, începută acum mai bine de zece ani, poveste presărată cu scandaluri mult mediatizate la vremea respectivă.

Nu-mi propun defel, să fac o analiză detaliată a noului ansamblu de clădiri rezultat. Ceea ce vreau să subliniez eu, ca simplu trecător, este faptul că, odată cu definitivarea noilor clădiri ridicate pe locul fostei case Adrian (sediul Proiect Bucureşti S.A.- la momentul demolării), clădiri care constituie complexul The Landmark, aspectul întregii piaţete a fost radical modificat.

Frontul masiv, aproape compact, al clădirilor noi, fără nicio retragere de la trotuar, lipsit de orice „pată” de vegetaţie, a copleşit-o şi i-a alterat acel aer tihnit, de oază ferită de vuietul bulevardului din apropiere. E adevărat, cerul era cam mohorât când am făcut pozele, dar sunt convins că nici în zilele însorite, aspectul general nu este prea… luminos.

Până aici, nimic nou: multe bucăţi din vechiul ţesut al oraşului s-au topit sub povara unor astfel de coloşi. Vă dau un alt exemplu la îndemână, pentru că paşii m-au dus deseori pe aici: intersecţia străzilor Agricultori şi Frunzei, adică într-un cartier dominat (încă) de clădiri joase, cu maxim 2-3 etaje.

Nu am nicio îndoială că acest proces, chiar încetinit în ultima perioadă, este de neoprit. Vezi, de exemplu, vânzoleala iscată de „cazul” din strada Icoanei 2-8, terminată… tot cu o demolare!

Revin, în final, la piaţeta noastră pentru că am şi eu un mare regret: faptul că s-a pierdut şi acel gard care mărginea curtea din stânga. Efectiv, mă îndrăgostisem de modelul său floral care mi s-a părut ieşit din comun.

Tare rău îmi pare de el!

Statuile oraşului… seara

scris de Ando

În perioda asta, ziua fiind mai scurtă, de câteva ori, raidurile mele prin oraş m-au prins, spre final, pe întuneric. Aşa am remarcat, prima oară, că statuia lui Tudor Vladimirescu (cea de pe Eminescu, vizavi de Serviciul de ambulanţă) devine, practic… invizibilă, odată cu venirea serii. Degeaba ridică sabia spre cer vajnicul conducător al pandurilor, sistemul defectuos de iluminare e de vină!

 

Împins de curiozitate, am luat la pas axa bulevardelor Carol-Elisabeta-Kogălniceanu şi, din păcate, concluzia este aceeaşi: lumina proiectoarelor este direcţionată, în principal, pe soclurile monumentelor, iar personajele principale: fie Kogălniceanu, I. C. Brătianu sau C. A. Rosetti se disting cu mare greutate.

  

Nu mai vorbesc de statuia lui Bălcescu, din mijlocul Parcului Pache.

O situaţie asemănătoare este cu cele patru renumite statui de pe platoul din faţa Universităţii. Aici, statuile din marmură albă se văd mai bine, dar asta numai pentru că întreaga zonă este luminată mai intens.

În schimb, statuia lui Mihai Viteazu, fiind din bronz, este greu vizibilă, ea necesitând, evident, un sistem propriu de iluminare care s-o evidenţieze.

Şi alte monumente intră în beznă odată cu lăsarea serii. Iată, de pildă, cum (nu) se vede figura lui Eugeniu Carada de pe Lipscani, din coasta Băncii Naţionale.

Sau bustul lui Kemal Atatürk din piaţeta teatrului Odeon.

O paranteză: ce loc potrivit ar fost aici, între cele două teatre Odeon şi Teatrul de Revistă – pentru un monument dedicat marelui actor Constantin Tănase!

Tot lumina stradală salvează şi imaginea nocturnă a statuii spătarului Mihai Cantacuzino de lângă gardul spitalului Colţea.

Iar la kilometrul zero, îl găsim în aceeaşi nemeritată beznă pe Constantin Brâncoveanu.

După tot ce (mai mult nu) văzusem în această scurtă plimbare, la întoarcere nu m-a mirat nicidecum faptul că statuia lui Ştefan cel Mare din parcul primăriei sectorului 2, de la Obor, nu e luminată.

Şi aici fac o nouă paranteză: iată cum arată, la patru ani de la inaugurare, acele corpuri de iluminare dispuse în jurul monumentului!

P.S. scuze pentru calitatea pozelor de noapte, dar cred că sunt îndeajuns de sugestive pentru ce am vrut să spun!

O intrare… „cu dichis”

scris de Ando

Eu, unul, efectiv nu mai ţin minte de câţi ani (să fie zece, să fie doisprezece?) Spitalul de Ortopedie de la Foişorul de Foc este, practic, tot un şantier.

Mai întâi, s-a renovat vechiul corp de clădire.

Apoi, în spatele acestuia, s-a construit un masiv pavilion nou.

Iar în ultimii câţiva ani s-a lucrat… din nou, la vechiul corp plus la realizarea unui garaj subteran.

Şi acum mai mişună ceva lucrători şi, conform „tradiţionalului” obicei al constructorilor români, sunt încă răspândite prin curte diverse materiale de construcţie, semn că nu e gata totul.

Privind mai îndelung prin noul gard de la stradă, mi-a atras atenţia, în mod special, intrarea la garajul subteran.

De mult nu am văzut aşa ceva aiurit şi sofisticat! La ce servesc, de exemplu, aceşti „cercei” metalici care atârnă de colţurile copertinei?

In acelaşi „stil” fără noimă sunt realizate şi cadrele din lateralele intrării.Iar copertina, bineînţeles, este şi ea… „la înălţimea” ansamblului.

In mod normal, zic eu, pe cadrele laterale şi pe copertină, trebuie montate în final şi geamurile care să asigure protecţia la ploaie, vânt etc. Dar, revin: este pur şi simplu o intrare/ieşire de garaj! Păi, numai modelele de copertine pe care le-am prezentat noi de-a lungul anilor fac să pălească acest (îi spun cu indulgenţă) „exerciţiu” total nereuşit de design al cărui singur merit este, mai mult ca sigur, costul materialelor şi al execuţiei.

încurcînd oamenii.

Eu cred că-i absolut legitim să-ți dorești să parchezi cît mai aproape de intrarea-n magazin.

Cine are chef să-mpingă un cărucior plin cîțiva zeci de metri aiurea și – după aia – să-l mai și plimbe înapoi, ca să-și recupereze bănuțul?

De aia mi se pare așa o mizerie cînd magazinele dau voie celor cu gherete și dube să și le amplaseze în așa fel încît astea să ocupe locurile cele mai convenabile, obligîndu-i pe oameni să parcheze cît mai departe…

Asistăm la o nouă mitocănie din familia asta.

În parcările de hipermarket se mai lasă și mașinile electrice din flotele care oferă servicii de „ride-sharing”. Foarte bine; chiar e bine să se folosească spațiile de parcare pentru așa ceva.

Ce nu-mi place – și cu ce nu trebuie să fie nimeni de acord – e ca mașinile astea să fie lăsate pe locurile astea bune, de la intrarea-n magazin.

Astea-s locuri pe care doar cumpărătorii trebuie să le folosească – și cine se-nțelege cu magazinul să-și țină mașinile-n parcarea lui s-o facă undeva-n dos, fără să-ncurce oamenii.

din zbor (306)

Faptele contează. Uneori, pentru a le pricepem mai bine, sîntem nevoiți să ne uităm și la vorbele ce-ar trebui să le preceadă și nu să le-nlocuiască.

Pînă la fapte, așadar, cîteva vorbe.

Prima oară vorbește Asociația de Dezvoltare Intercomunitară pentru Transport Public București–Ilfov (TPBI):

„Mai multe vehicule pe liniile 106, 117, 122, 168 și 253. TPBI analizează suplimentarea parcului și pe alte linii. În urma monitorizării și analizelor efectuate pe teren, precum și a solicitărilor primite din partea publicului călător, Asociația de Dezvoltare Intercomunitară pentru Transport Public București – Ilfov (TPBI) a decis ca liniile de autobuz 106, 117, 122, 168 și 253 să beneficieze de un număr mai mare de vehicule. Măsura a intrat în vigoare de luni, 27.09.2021. Menționăm că, în urma aprobării în cadrul ședinței Consiliului General al Municipiului București (CGMB) de săptămâna trecută a propunerii Primăriei Capitalei de rectificare bugetară, TPBI va analiza redimensionarea capacității de transport și pe alte linii.”

A doua oară vorbește Primarul Capitalei (Nicușor Dan):

Pentru o deplasare mai rapidă în Capitală, punem la dispoziția bucureștenilor mai multe mijloace de transport public.

Începând cu 11 octombrie, creștem numărul de curse pentru 16 linii de transport în comun, respectiv liniile 25, 36, 55, 85, 86, 93, 112, 117, 123, 137, 139, 162, 163, 226, 301, 330. La o săptămână distanță, din 18 octombrie, vom suplimenta numărul de curse pentru alte 32 de linii, adică 101, 102, 103, 105, 106, 116, 122, 131, 135, 138, 141, 173, 178, 205, 220, 221, 222, 243, 253, 278, 313, 331, 368, 382, 405, 434, 438, 443, 446, 447, 448, 783.

E vorba în total de 48 de linii de transport, care sunt atât linii din București, cât și linii care fac legătura între București și localitățile limitrofe. Aceste suplimentări au fost posibile datorită creșterii bugetului pentru transportul public, propunere pe care am făcut-o recent CGMB și care a fost aprobată.”

A treia oară vorbește Societatea de Transport București (STB):

Pentru prevenirea răspândirii virusului Sars-Cov-2, Societatea de Transport București – STB SA va crește capacitatea de transport pe 48 de linii, în două etape, astfel: Începând de luni, 11.10.2021, va fi suplimentat numărul de vehicule pe următoarele 16 linii: 25, 36, 55, 85, 86, 93, 112, 117, 123, 137, 139, 162, 163, 226, 301 și 330. Începând cu data de 18.10.2021, va fi suplimentat numărul de vehicule pe următoarele 32 linii: 101, 102, 103, 105, 106, 116, 122, 131, 135, 138, 141, 173, 178, 205, 220, 221, 222, 243, 253, 278, 313, 331, 368, 382, 405, 434, 438, 443, 446, 447, 448 și 783. Suplimentarea numărului de vehicule a fost stabilită ca urmare a sondajelor de încărcare efectuate pe traseele de transport public, precum și a solicitărilor primite din partea călătorilor.”

Deci unele s-ar fi suplimentat deja… sau se suplimentează de azi ori de săptămîna viitoare? – cui îi mai pasă care-i adevărul.

listă de articole selecționate despre transportul public – aici 

Atât de multe degeaba

Rar weekend mai plin de lucruri în Capitală. Evenimente, chestii, concerte, expoziții, happeninguri, întîlniri, crosuri, marșuri. Gratis ori pe bani, toate alandala, făcute de oriunde de oricine a vrut să facă ceva – mai puțin de către Primărie… nu că eram în ajunul zilei orașului nostru.

Deci, puzderie de șanse să ne simțim bine împreună – dar ce folos! Bucureșteanul de lîngă noi habar n-a avut de ele.

S-a prins că se-ntîmplă ceva prin București doar cînd nu l-a lăsat poliția să treacă cu mașina pe cine știe ce stradă; iar atunci a dat o-njurătură și a luat-o pe altundeva.

Ce ratare uriașă! Ce prăpastie între ce putem face și folosul pe care-l au ceilalți de pe urma noastră!

Bucureșteanul nu-și mai simte demult orașul aproape: pentru că puțin din ce se-ntîmplă i se adresează. Primăria nu-l caută; societatea civilă n-are nevoie de el; și nimic din ce se petrece-n spațiul public nu e vesel, gîndit să-i aducă bucurie și – mai ales – nu ajunge acolo unde trăiește el.

Orice s-ar întîmpla în Capitală, prima reacție a tuturor e să-nchidă o stradă și să devieze un autobuz – făcînd de la bun început evenimentul inaccesibil.

Păstrați orașul deschis, proștilor.

cine face și de ce?

În Bucureștiul de azi nimic nu mai merge.

Și, cu toate astea, unele lucruri se-ntîmplă; și se-ntîmplă atît de pocit și de sucit, că-ți vine să-ți iei cîmpii.

Străzile, șoselele și bulevardele-s niște locuri largi pe unde circulăm cum mai țineam minte de pe vremuri: aici parcă erau două benzi, dincoace era o zebră, colo-șa se făcea o săgeată de mers la stînga – fiindcă, firește, marcajele rutiere lipsesc; iar acolo unde mai sînt le găsim șterse și trase aiurea.

Trotuarele-s rupte, strîmbe, pline de pericole.

Dar uite că se face ceva! Pe 13 Septembrie s-a refăcut marcajul benzii de biciclete de pe trotuar.

Nu contează că e o „bandă” care duce de nicăieri, nicăieri; că nimeni n-o poate practica din cauza gropilor, șleaurilor și a petecelor de asfalt care produc denivelări; nu contează că „banda” asta n-ar fi trebuit pusă aici niciodată.

Contează că undeva, într-un catastif, banda asta există – și ca atare, trebuie să fie „întreținută”.

Ți se face scîrbă: și cînd se face ceva, ceva-ul ăla nu-i de folos.

Aşadar, care-i pasul următor, domnu Nicuşor?

scris de Ando

Poate că vă amintiţi ce vânzoleală a fost în februarie când primarul general a intervenit personal pentru stoparea lucrărilor la blocul de pe Vasile Lascăr nr. 73-75. Atunci, el a lansat o expresie care mi s-a părut foarte inspirată: „golănie urbanistică”.

Sincer, mi-a plăcut această răbufnire „la nivel înalt”, mai ales că exact în aceeaşi perioadă, la popasul meu prin Piaţa Gemeni, remarcasem acest bloc în devenire, intrigat fiind peste măsură de distanţa infimă faţă de blocul vechi.

A urmat, repede, şi o decizie administrativă aprobată în consiliul general al capitalei: PUZ-urile coordonatoare pentru sectoarele 2, 3, 4, 5 şi 6  suspendate pentru o perioadă de un an. Bineînţeles, decizia a fost urmată de alt ţunami de comentarii, păreri, interviuri, editoriale, opinii, puncte de vedere etc.

N-a trecut anul, dar pe mine, unul, mă interesează însă concret: ce se va întâmpla pe Vasile Lascăr 73-75?

Se va aduce construcţia la nivelul de 4 etaje cum prevede regulamentul zonei protejate? Se va demola complet blocul ridicat? Se va finaliza, totuşi, construcţia după ce dezvoltatorul va plăti o amendă consistentă care să descurajeze viitorii amatori de astfel de „abateri”? Sau rămânem şi aici cu un „schelet” de beton ca în multe alte locuri din oraş?

Din fugă (99): ca nuca-n perete

scris de Ando

Cum era de aşteptat, la intersecţia străzilor Eminescu cu Aurel Vlaicu şi Erou Ion Călin, ne-am pricopsit cu „măgăoaia” asta care brutalizează, efectiv, toată zona din jur cu înălţimea sa.

 

Ciudat sentiment! Parcă era mai „frumos” înainte, cu scheletul de beton care zăcea de ani de zile, dar care, măcar era ascuns sub vegetaţia spontană.

făcut degeaba.

Exemple de lucruri făcute să fie făcute, fără rost, fără să merite să fie făcute:

Sus, pe șoseaua Cotrocenilor, după ce treci de Grădina Botanică, a răsărit un „depozit” care-i, cică, Inspectoratul municipal integrat pentru situații de urgență al municipiului București (așa scrie la intrare) sau – că nu ne săturăm să botezăm lucruri – Centrul Municipal Integrat pentru Situaţii de Urgenţă.

De ce i s-a prevăzut un acces pietonal cu scări suplimentar, dacă acesta nu e folosit – și era clar că n-o să fie folosit, întrucît accesul nu dă înspre intrarea principală? Făcut să fie făcut!

Dar credeți că doar Statul face tîmpenii dintr-astea? Nicidecum:

Centrul comercial „Sun Plaza” are un acces imens, uriaș, gigantic dinspre Văcărești. Nimeni – dar nimeni – nu folosește esplanada asta și nici scările ei.