despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

cineva și-o fi zis că-i o idee bună.

Printre atîtea cutume pe care Societatea de transport se-ncăpățînează să le păstreze, uite că nu s-a putut strecura și culoarea mijloacelor de transport în comun.

Cît de reușită fusese combinația de roșu și cu alb de odinioară!

Au venit însă anii ’80, cei cu sărăcie cumplită; și ne pomeneam cu fel de fel de culori care de care mai urîte – galben-muștar, gri-maroniu – după cum se găsea vopsea. După Revoluție, măcar, am reușit să avem pentru cîțiva ani o imagine destul de unitară a parcului – pe alb, cu o bază gri și o dungă galbenă.

Știai, naiba, cum arată!

Din păcate, importurile din anii 2000 au început să strice orice „design”. Autobuzele și troleele aduse au fost albe. După aia… turcoaz. Și, mai recent, verzi; acel verde care sugerează „ecologism” dar pe care-l întîlnim, prostește, la mai toate flotele modernizate din orașele noastre (mai puțin, desigur, la Cluj și Timișoara, unde movul e socotit eleganța desăvîrșită).

Tipic pentru capacitatea noastră redusă de a crea lucruri frumoase, bag-sama că dorim transportului bucureștean culoarea verde. Așa vin și tramvaiele noi; și la fel se modernizează și droaștele de trolee și tramvaie ce se tîrîie încă pe străzile Capitalei.

Uitați-vă și voi: verde – și încă un verde urît, fără nici un pic de veselie, de strălucire – și… și suprema găselniță cu care „specialiștii” noștri în designul auto ne-au împovărat viața de 50 de ani: cîte o dungă neagră… de efect! Ca la Dacia-1310, căreia dacă nu-i lipeai și-un bandou n-avea nici un chichirez.

N-au, ăștia, bani – că le-ar pune și folie fumurie pe geamuri…

În fine; e doar o dovadă-n plus că nu ne pricepem; că nu ni se pare că merită să ne ocupăm mai mult despre imaginea celei mai importante felii din viața noastră urbană.

listă de articole selecționate despre transportul public – aici 

Din fugă (118): e o nouă modă la… burlane?

scris de Ando

Probabil că da. Altfel nu se explică situaţiile de acest gen, întâlnite în diverse zone ale oraşului.

Eu ştiam că burlanele trebuie să se termine la nivelul trotuarului, dar asta e, probabil, o regulă veche, cumva… urechistă şi, ca să fiu sincer, pentru că sunt cam „praf” cu ultimele reglementări în materie de evacuare a apei din precipitaţii, îmi cer, anticipat, scuze.

măturați frumusețea toamnei

Da, de-asta e important să măturăm des străzile: mai ales acuma, cînd cad frunzele puzderie.

 

Fiindcă dacă le lăsăm pe jos – da, or fi frumoase! – se transformă în praf.

Și fiindcă laolaltă se adună și alte gunoaie peste gunoaie.

cel mai ieftin lucru din parc

Sigur: toate, toate-n jurul nostru s-au scumpit: cum putea rămîne distracția ieftină… ieftină?

Din ce-n ce o chestie care-ți bagă mîna serios în buzunare, mersul în parc.

Toate jocurile, atracțiile și tiribombele-s mai scumpe. Ce era 10 lei, acum e 15. Ce era taxat pentru 15 minute, acum durează doar 10. Vrei să te dai în „bumper cars“? Prețul e același, dar cursa nu mai ține trei minute, ci două.

Bani: bani luați!

Un lucru și doar unul a rămas ieftin, cel mai ieftin din toate parcurile noastre: gogoașa simplă, împletită din „Orășel”. E trei lei.

Ei, pe gogoașă măcar dăm banii cu plăcere. Și stăm și la coadă pentru asta.

E ziua Bucureștiului

„La mulți ani” – lui, Bucureștiului.

„La mulți ani” – nouă, bucureștenilor.

Dar lor? Celor care „conduc” orașul, adică.

Lor… nu le urăm nimic.

Da’ cu parcu’ ce-ați avut?

scris de Mini-Economicus

Fost-au o data o padurice in toata legea, precum si fabrica „de cherestea” a lui Predoleanu, care sa fie acum, peste parcul sahistilor, Strada Chiristigiilor si ceva din Strada Avrig.

Desigur ca veni si timpul marilor „prefaceri socialiste” in care paduricea a fost tunsa, pe mijlocul ei asezata o statuie de vesnica bascalie… a foamei anilor ’80… iar parculetul sahistilor a ramas stirb, cam cu o treime…

Imi aduc aminte cu drag cum prin 1980, inca circulau veveritele, apoi s-au tuns copacii, pana la raderea completa si uite asa a ramas oaza de sport cam golasa..

Bine ca primarii de dupa 1980 n-au demolat-o… caci de sportul era de masa, iar masa era de sport!

Primarii venira si trecura, dar nu stiu cine i-a posedat de facura parcul mai meschin! Intai au fost scoase mesele de ciment cu marmura deasupra (ce puteau sa stea acolo o suta de ani) apoi au fost inlocuite cu ceva semi-decent din lemn… apoi s-a asezat nasolia actuala!

Spatiul a fost redus inca o data cu o treime, a fost montata o monstrozitate de labirint din tamplarie, apoi impopotonat cu tuya si alte verdeturi pana la sufocare, completat cu alei CFR pe unde copiii isi pot rupe lejer piciorusele!

Daca tot doreati sa-l demolati, dati-l jos ce mai stati, daca nu refaceti-l la un standard normal pentru un parc european, unde chiar se desfasoara concursuri de sah!!

S’aude Dom Primar!?

nu așa 27

Păi, pare bine… dar de departe. De aproape-i doar o casă veche placată-n materiale noi, reci, seci, fără personalitate.

Pe strada Scărlătescu, cum te bagi din Titulescu.

„Nu așa” – toate articolele

Civilizaţie publică LXXXIV – spații comerciale abandonate

Un trist parcurs central care ne scoate-n față prea multe spații comerciale stradale nefolosite, abandonate de ani întregi.

Ce-i mai scîrbos decît aerul de pe axa nord-sud? Între Patria și Inter, găsim o înșiruire sinistră de cocini. Cît de moartă e bucata de pe la Ciclop și Scala! Ce păcat că spațiul de la „Dalles” a ieșit din viața orașului.

   

De la Colțea-n jos, spre Unirii, mai găsim. Și la Sfîntu Gheorghe, dar mai ales după Cocor, unde era cîndva „1001 articole”.

Dînd roată Pieței Unirii, ne îngrozim iar de împrejurimile oribilului Circ al foamei.

Ne-ntoarcem, luînd-o spre Manuc:

Cu adevărat dezolant e segmentul înspre Națiunile Unite!

Cum intri pe Calea Victoriei, de asemenea mare păcat.

Pe Bulevard, fosta patiserie (odinioară „Spicul”) de dinainte de Cișmigiu. Înainte de ea, pe partea cealaltă, o succesiune de mizerii pe frontul de mai jos de Beldiman.

 

Coborîm – la Schitu Măgureanu, un colț dezolant, o celebră urmă a „Cireșicăi” și, spre Splai, un alt colț lăsat de izbeliște!

 

Nu ne oprim; la Kogălniceanu, o bucată din magazinul din stație și – după el – iar rămășițele altei patiserii.

 

În Amzei, spațiul vechiului magazin „Nic” a rămas pustiu.

Și nici măcar nu ne-am băgat prin Centrul Vechi; am rămas doar pe străzile mari, încă moarte din punct de vedere al comerțului. Uite pe Doamnei, spațiile de la fostele „Cei trei ursuleți” și „Titan”.

lista episoadelor din seria Civilizaţie publică – aici

din zbor (345)

Îmi place mult, mult de tot reclama asta care zice „tratăm oameni, nu doar dinți”… dar e semnată de „CEO Cutare”.

Cum ar veni, oți fi restul oameni, dar pe mine – mă scuzați – m-am pus pe afiș nu ca om, ci ca ȘEF.

nu așa 21

Doar un bloc nou, atît și nimic mai mult.

Le are pe toate – alea care cică se cer acuma. Nelipsita cărămidă aparentă, mixul de materiale folosit la placare, plus fațada ce te duce cu gîndul, chipurile, la ceva spre clasic.

Rezultatul, pe măsură: ghiveci estetic.

 

Îl vedeți din Banu-Manta, cum intrați pe strada Maria Moscu Hagi.