despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul 
|
scris de Ando Gata! Au fost îndeajuns „decât” astea patru cuvinte ca să-mi risipească vălul de întrebări care stăruia de prea mult timp peste puterea mea de înţelegere. Asta înseamnă să judeci superficial, numai după aparenţe, să nu încerci măcar să înţelegi sensul profund de purificare sufletească prin care trec cei pe care, dintr-o mentalitate anacronică, de muncitor necalificat (cum ne-a etichetat, mai demult, cineva), i-am catalogat drept mâzgălitori de ziduri.
Da! … dar, uite: la Unirea, acolo unde-i capătul lui 32, după incidentul de luna trecută (un stîlp vechi, măcinat de rugină s-a rupt și a stricat un tramvai iar la repezeală au montat unul provizoriu cu susu-n jos, fiindcă partea de sus – cea mai îngustă – se potrivea în groapa existentă) acum avem aproape toți stîlpii schimbați. Sănătoși – urîți – dar de beton.
Am promis că revenim la Foișor – să vedem cum arată amenajarea din față, cea care a luat locul vechiului scuar. Brrr! A ieșit de vise rele. Fix genul ăla de soluții care arată bine pe hîrtie și pe ecran, dar – ca să meargă în realitate – necesită bibileală, necesită îngrijire permanentă. Spațiul – la cîteva luni de la inaugurare – deja arată nu doar părăsit… ci și decăzut! Iar sumedenia de piese utilitare – aerisiri, casete tehnice – sar în ochi, lăsate la vedere. Nimic nu-i plăcut, nimic nu-i îmbietor – și e mare, mare păcat.
Pe mine nu trebuie să mă convingă; îs sută-n mie de acord și am zis-o mereu. Așa că eu pot doar să-mi pun legitima întrebare: din moment ce toată ziua-bună ziua Primarul se găsește în a doua campanie electorală pe anul ăsta... cînd mai muncește pentru noi? Știți, chiar avem cu adevărat nevoie să muncească. Ca să nu mai zic că referendumul ni s-a băgat pe gît imediat ce Primarul s-a văzut ales și cu sacii-n căruță; nici măcar o clipă în campania alegerilor locale nu ni s-a lăsat să-nțelegem că referendumul ăsta a fost pe masă. De promis, ni s-a promis doar că N. Dan va lucra-n continuare pentru binele Capitalei, în condițiile deja cunoscute. Deci… eu aș vrea să-l văd lucrînd, nu băgîndu-ne pe gît filmulețe și poze colorate! Da: fiindcă nu l-a oprit și nu-l oprește nimeni să se ocupe în tot timpul ăsta de binele Capitalei. Noi – cei direct afectați de munca administrației noastre – ne uităm pe stradă, căutînd semnele muncii ăsteia. Și… căutăm; mai ales atunci cînd ședem ca proștii-n stație, așteptînd! Poate așteptăm tramvaiul pe Olteniței și troleele pe Metalurgiei și Emil Racoviță: și așteptăm, ca proștii, de doi ani-jumate, fiindcă de atîta vreme nu s-a reparat substația electrică de la Nițu Vasile! Poate vrem să vină mai des autobuzul… dar de un an încoace de cînd avem autobuze electrice, putem folosi doar juma’ din ele, fiindcă… ghici ce: nu le putem încărca pe toate în garaje! Poate ne-o fi de folos vreo îmbunătățire de traseu… dar de astă-vară n-am mai văzut nici una! Poate am vrea să vedem că liniile și macazurile se întrețin, ca să nu mai sară tramvaiele de pe șine! Poate – chiar! – vrem să știm cît stăm în stație… dar aplicația oficială de transport public poate să nu funcționeze cînd ești „pe date” ci doar cînd ești legat la wi-fi; ca să nu mai zicem că incidentele nu sînt niciodată anunțate în timp real. Listă de articole selecționate despre transportul public – aici Acum cîteva zile unul din stîlpii rămași din vremea amenajării Centrului Civic a căzut. La cum se făceau lucrurile pe-atunci… zău că te miri c-a ținut atîta. La repezeală, meșterii administrației noastre au pus la loc unul cu susu-n jos; să mai zicem ceva? Nu, căci, la cîțiva metri mai încolo, e înc-un stîlp pus așa de ani buni de zile! Că stîlpii-s veritabile bombe cu ceas… o știm, din păcate, mult prea bine! Un caz pentru Poliția animalelor… proprietari de animale.
Cetățeanul de bună-credință care și-ar dori să parcheze între Universitate și Arhitectură se lovește și azi, după atîția ani, de faptul că Poliția Locală tot aici își ține mașinile. Că asta rămîne una din mizeriile administrației bucureștene… ne-am obișnuit. Dar faptul că mașinile Poliției Locale stau înseamnă că mașinile astea – și mai ales cei care le conduc – nu fac nimic; nu sînt pe străzi, nu ajută oamenii. Pînă la urmă, asta e adevărata problemă!
Lumea-l știe-n fel și chip, însă forma l-a făcut celebru. „Castravetele” – adică accesul noii stații de metrou de la Eroilor de pe colț cu bulevardul Eroilor Sanitari.
O fi din cauza caniculei drăcești, care face imposibilă munca personalului de la intrare? o fi din cauza scărilor rulante care se mai strică? – nu știu; doar văd că minunea asta de acces e de ceva vreme închisă. Călătorii? Să se descurce, n-au decît să iasă pe altundeva. Treaba lor. Clădirea asta, de pe colțul dintre Berthelot și Budișteanu, nu fusese niciodată vreo frumusețe; dar, așa – în peisajul locului – mergea.
De cîțiva ani clădirea e-n renovare, în folosul facultății de artă de aici. Hai, hai să vedem ce iese:
Deci… deci asta iese; și – mă tem – oricum ai finisa rezultatul, oricum l-ai livra, oricum l-ai îmbrăca, tot ne aflăm în fața unui rateu. Măcar clădirea veche, din curte, se renovează cuminte.
De ceva vreme, troleul 70 a fost prelungit de la Vasile Pârvan pînă la Medicină. Foarte bine; dar… hai să ne uităm la harta traseului.
La ce folos ditai bucla pe care-o face pe Carol Davila ca să revină spre Eroilor, dacă nici un călător nu poate lua troleul de pe Carol Davila, întrucît nu e stație? Alt caz recent: autobuzul 182, care – spre Gară – merge mai rapid, pe strada Maltopol.
Și iar: la ce folos, dacă pe-aici n-are nici o stație? Sau schimbarea traseului lui 105, care-ntoarce pe Cuza.
Iar: nici o stație; de la Titulescu pînă la Gară nu oprește nicăieri, nu folosește nimănui. Listă de articole selecționate despre transportul public – aici |
articolele noastre sînt preluate și de: 
|
|
Copyright © 2005 - 2025 Simply Bucharest Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
||
comentarii