despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Din fugă (99): ca nuca-n perete

scris de Ando

Cum era de aşteptat, la intersecţia străzilor Eminescu cu Aurel Vlaicu şi Erou Ion Călin, ne-am pricopsit cu „măgăoaia” asta care brutalizează, efectiv, toată zona din jur cu înălţimea sa.

 

Ciudat sentiment! Parcă era mai „frumos” înainte, cu scheletul de beton care zăcea de ani de zile, dar care, măcar era ascuns sub vegetaţia spontană.

făcut degeaba.

Exemple de lucruri făcute să fie făcute, fără rost, fără să merite să fie făcute:

Sus, pe șoseaua Cotrocenilor, după ce treci de Grădina Botanică, a răsărit un „depozit” care-i, cică, Inspectoratul municipal integrat pentru situații de urgență al municipiului București (așa scrie la intrare) sau – că nu ne săturăm să botezăm lucruri – Centrul Municipal Integrat pentru Situaţii de Urgenţă.

De ce i s-a prevăzut un acces pietonal cu scări suplimentar, dacă acesta nu e folosit – și era clar că n-o să fie folosit, întrucît accesul nu dă înspre intrarea principală? Făcut să fie făcut!

Dar credeți că doar Statul face tîmpenii dintr-astea? Nicidecum:

Centrul comercial „Sun Plaza” are un acces imens, uriaș, gigantic dinspre Văcărești. Nimeni – dar nimeni – nu folosește esplanada asta și nici scările ei.

Poșta Puișor se înalță

Rînd pe rînd, se pierde urma vechilor poște „mari” ale orașului.

E vorba despre clădirile construite-n anii ’60 pentru activitatea comună P.T.T.R. – atît servicii poștale, cît și centrale telefonice. Reperele emblematice sînt Poșta Dorobanți, Titan, Dorobanți, Dimitrov și, firește Puișor; oamenii încă le numesc „poște” chiar dacă de mai bine de 20 de ani serviciile poștale din aceste clădiri au fost sistate și mutate.

Treptat, și „telefoanele” au încetat să mai lucreze cu publicul, închizîndu-și și apoi închiriind spațiile comerciale de la parter; azi oamenii mai pot intra ca să rezolve vreo treabă în clădirea de pe Dorobanți, de exemplu.

Clădirea Poștei Puișor e-n șantier: se lurcrează la înălțare – vedem ce-o ieși.

Citiți și…

artiștii, ca miniștrii

Oricum am lua-o, lucrurile s-au relaxat grozav și oamenii, ca scăpați din cușcă, au împînzit orașul. Firește, ne reîntoarcem la problema de dinainte: ce pot face oamenii cînd ies din casă?

Parcurile-s puține și deloc convenabil puse pentru jumătate din bucureșteni. Mallurile au, în realitate, o ofertă mediocră de petrecere a timpului liber. Muzeele-s niște depozite de lucruri frumoase și nimic mai mult.

Cei mai mulți dintre locuitorii Capitalei nu au șansa să se-ntîlnească și să facă ceva în preajma casei.

Dar… stai! Avem Cultura, acea vorbă-ncîntătoare ce-ți umple gura mai ceva ca o gogoașă fierbinte. Cultura… ah!… cultura!

Și ce rău a dus-o Cultura! Despărțit de publicul cu ochii umeziți de ce se petrece colo-sus pe Scîndură, Artistul s-a smiorcăit de un an-încoace. Te-ai fi așteptat ca de-acuma, cînd aproape totu-i la liber, să-l regăsești jucînd. Trei spectacole pe zi. În pod, pe pod, la colț, pe tăpșan.

Mult noroc: Artistul încă n-a ieșit să-și reîntîlnească publicul. Știți, poate nici n-o fi așa important publicu’ ăsta – ia mai dă-l naibii: doar stă pe telefon și mai are și pretenția să joci bine după ce-a dat banul pe bilet.

Și totuși, am văzut cîțiva artiști. Ieșiseră prin Centru, în weekend, cînd se-nchide circulația mașinilor. Ședeau la cîte-un colț și cîntau cum știau ei mai bine. Iertați-mă: știu că erau – cum s-ar zice – niște neica-nimeni, dar prin ceea ce făceau acolo, la marginea bordurii, aduseseră oamenilor binele și frumosul.

Știți voi – adică arta; arta aia adevărată, care n-are nevoie să fie scrisă cu literă mare.

maimu vede, maimu face

Istoria și cultura merg la dres orice; le agăți pe gard, cînd gardu-i rupt și vrei să nu se vază gaura.

… iată Istoria coborînd și-n stațiile de autobuz din sectorul 5, după ce anii trecuți și sectorul 4 a făcut același lucru, sub o luminată oblăduire. Îs lipiți cei pe care-i prețuim și-i învățăm la școală – bașca și ceilalți, despre care Sergiu Nicolaescu n-a apucat să mai facă film!

 

Strașnică treabă gospodărească, nu? Piedone mișcă lucrurile-n sector. Ce mai ai de zis cînd vezi că s-a apucat și să spoiască bordurile bălțate… precum alt mare urbanist din sectorul 3?

Dom’le primar! Aruncă o privire şi în lateral…

scris de Ando

„De exemplu, bucata de râu care pornește din zona podului Colentina s-ar putea transforma într-o zonă de promenadă asemănătoare canalelor pitorești din Olanda. Ar putea fi un loc unde să fugim de nebunia din oraș și să ne relaxăm câteva ore pe malul apei. Nu se va face bătând din palme. Numai curățenia, după atâta delăsare, înseamnă un efort susținut pe o perioadă mai lungă, dar e de datoria noastră să o facem. Vom lua aceste locații rând pe rând și le vom reda oamenilor, cum e și normal”.
Comentariu postat pe facebook de Radu Mihaiu, primarul sectorului 2 (24 martie 2021)

Să lămurim un pic lucrurile.

Este vorba de malurile canalului de sub podul Colentina, canal în care deversează apele lacului Plumbuita, adică o porţiune de vreo 250, maxim 300 de metri.

După acest tronson bordat cu două alei… Dumnezeu cu mila, adică nimic amenajat, apa îşi vede singură de mendrele şi meandrele ei în drumul spre celălalt lac: Fundeni. Trec pe aici, cam de două ori pe an, în special primăvara şi toamna şi, da, are dreptate primarul: ar putea fi o zonă plăcută, dar musai cu câteva amenajări, nu prea greu de realizat şi fără nişte costuri exorbitante.

1. Montarea de balustrade la scările de acces la alei (plus rampă pentru cărucioare).

2. Amplasarea de bănci, dar numai pe latura aleii opusă canalului ca să vezi tot timpul apa, fără să fie afectată prea mult lăţimea Dacă ar fi după mine, chiar aş delimita destinaţia aleilor: una să fie exclusiv pentru pietoni şi cealaltă pentru biciclişti, trotinetişti şi ce or mai fi ei pe role.

3. Lipsesc coşurile de gunoi! Primarul se plânge de mizerie, dar actualmente nu există, pe aici, niciun coş de gunoi!

Dar ceea ce mă râcâie cel mai mult şi văd că nimeni din administraţia sectorului nu se „agaţă” de subiect, este acel teren dintre canal şi strada Maior Băcilă, aflat în paragină de peste zece ani de zile.

Inconjurat de un gard jegos şi dărăpănat din tablă (completat, pe alocuri, cu varianta din plasă de sârma), terenul cu pricina a devenit, în timp, o penibilă cloacă de mizerie. La gunoaiele de aici, ca să fie meniul complet, se adaugă o groapă plină cu apă, ajunsă un fel de smârc buruienos, care în mod sigur, neigienizat fiind, e taman un bun furnizor de ţânţari.

Cum şi de ce zace acest teren în halul ăsta? Habar nu am! Un cetăţean din vecinătate, cu care am intrat în vorbă, mi-a spus că acel teren ar aparţine unui mare hipermarket şi că atunci cînd s-au făcut excavările pentru parcarea subterană, s-a dat de apă şi s-au oprit lucrările… E adevărat, undeva pe gard e atârnat un afiş cu „proprietate privată” dar asta nu justifică ca, ditamai halca de teren să fie lăsată de izbelişte, neintegrată în circuitul urban, mai ales acum când toată lumea ţipă după „verde”, cât mai mult spaţiu verde. De aia, zic: dacă tot s-a îndrăgostit de peisajul de aici, poate dl. primar îşi va arunca privirea şi la acest teren. E adevărat, ar fi o problemă nouă, altă bătaie de cap, dar sunt convins că de la nivelul său se pot găsi şi soluţii pentru ca întreaga zonă să capete un aspect civilizat.

Citiți și: „Cu barca prin Colentina” – de Andrei Popescu

Un psihopat sau, pur şi simplu, un fanfaron?

scris de Ando

Stăteam şi mă gândeam: oare ce a vrut să transmită individul ăsta când şi-a ornat astfel spoilerul maşinii?

Cam aşa făceau, în timpul războiului, piloţii militari care îşi marcau pe fuselajului avionului, ca pe un răboj, numărul de inamici doborâţi în luptă.

Deduc de aici că individul în cauză, când ţine de volan, se consideră în permanentă stare de război şi „corectează” el, prin violenţă, toată suflarea care îndrăzneşte să-i iasă în cale: biciclişti, alte maşini, motociclişti, pietonii în vârstă…

O fi încercat şi cu vreun tramvai, că nici astea nu prea se dau deoparte? Glumă, glumă, dar este grav că astfel de indivizi, cu asemenea apucături „justiţiare”, afişate ostentativ, circulă printre noi, pe drumurile publice.

P.S.  Să nu vă închipuiţi că spoilerul aparţinea, măcar, vreunui Hummer, sau vreunui X6.

Nu, era o banalitate a cărei marcă nici nu m-am obosit s-o reţin.

din zbor (267)

… dacă-l acoperi, nu se mai vede. Dacă nu se mai vede, înseamnă că nici nu-i acolo. Nu s-a schimbat nimic în abordarea «gospodărească» de-a ține în parcurile bucureștene depozite de gunoaie.

Vrednici suntem! Reclama asta la un eveniment care s-a petrecut… astă-toamnă spurcă spațiul public de atunci încoace.

Și ca să nu ne chinuim, avînd așteptări de la administrația publică, găsim peste tot exemple de treabă făcută să fie: și-n ogrăzile particulare.

trăiască domnii constructori

Peste drum de Piața 1 Mai, unul din blocurile noi ale Bucureștiului – nimic neobișnuit în asta.

Mai mult ca sigur că-n desenele ademenitoare care-au fost făcute înainte să se construiască, totul arăta bine.

Totul arată bine și acuma, cînd blocu-i gata.

Mai ales țeava de gaze. Oameni buni, țeava asta e genială.

 

Bravo!

Cum aşa ceva?

scris de Ando

Pe colţul dintre Matei Basarab şi bd. Mircea Vodă, în zona îndeobşte cunoscută „la Udrişte, a răsărit, în locul parcării, această clădire.

 

O porcărie, alt calificativ nu găsesc! Cum e posibil să se aprobe aşa ceva, adică o clădire total nepotrivită arhitectonic cu zona din jur şi care, în plus, sugrumă vizibil, trotuarul.

Nu sunt  fan, nici „Gică Contra” Nicuşor Dan, dar aici are dreptate. Trebuie să înceteze acest gen de „golănie urbanistică”, cum spunea el, recent.