despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
 Cînd nu-ți prinde bine o plimbare aici, în Grădina Botanică? Verde năucitor, umbră, liniște, flori!
Au trecut doi ani de cînd s-a renovat încîntătorul restaurant interbelic și parcă-parcă, năpădit de atîta vegetație, clădirea s-a mai „îmblînzit”: nu mai sar în ochi chiar așa tencuielile ieftine, termopanele nepotrivite.
Sigur că da, e bine că nu s-a pierdut unul din cele mai frumoase exemple de arhitectură bucureșteană!
Doar că mă-ntrebam: ce folos tragem noi, oamenii?
Nimeni nu se poate bucura de clădirea asta: e închisă publicului, pe jumătate goală… nefolosită.
Dom’le, am găsit!
Ce, cum – vedeți numaidecît; după ce o s-aveți bunăvoința să vă uitați la construcția asta de pe strada Austrului.
 
Că se poate, încă, în zilele noastre să se ridice așa ceva în Capitală… ce să zic? Uite că se poate.
Dar ce vreau eu să zic că am găsit? Am găsit motivul pentru care-a ieșit așa.
Un om bun, pregătit și talentat proiectase un bloc frumos, dintr-alea pe care odată pe an le găsim în secțiunea premianților organizațiilor de profil arhitectural. Doar că – na belea! – în ziua-n care trebuia să ducă proiectul a luat în fugă de pe ușa frigiderului o altă hîrtie prinsă cu magnet: un desen adus de la creșa unde e copilul lui.
Știți, se mai întîmplă; nu trebuie să ne supărăm.
A – ce era înainte? Asta.
Dintr-o dată s-au șters la cur c-un cartier întreg.
De luni dimineață tot parcul Sebastian a fost închis. Pentru „reabilitare”.
În plin început al sezonului călduros, singura asta bucățică de verdeață, care – așa puchinoasă cum e – bucură mii de suflete din Rahova, s-a închis.
Calculul dinastiei Piedone e infailbil – o să fie gata taman la timp pentru sezonul… electoral!
Omul cu minte se-ntreabă, desigur, de ce nu s-o fi putut face reabilitarea asta peste iarnă? Sau… de ce nu s-a îngrijit parcul, astfel încît să nu fie nevoie de reabilitare? Sau… de ce-a tot fost permisă degradarea în urma chermezelor și tiribombelor?
E un singur răspuns: nu merita.
Cît de puțin contează omul pentru ăștia.
Ce-nseamnă „gata”?
Păi… că treaba-i terminată, că – oricare-ar fi fost ea – de-acuma totu-i numai bun de folosit, că-i mai bine ca-nainte. Cam asta-nseamnă „gata”.
Doar că pentru Primăria Capitalei înseamnă… „gata, am făcut ceva și-am plecat”.
Astă toamnă, de exemplu, s-au refăcut trotuarele și o parte din carosabilul de pe Drumul Sării. Dacă e să-ntrebi Primăria, totul e gata – și, în sine, asta nu e greșit. Bordurile-s la locul lor, trotuarele-s asfaltate conștiincios și calitativ: e „gata”.
Doar că, atunci, de ce omului i-e silă să meargă pe aici? Pentru că lucrarea nu e gata – n-are cum, atîta vreme cît aliniamentele și scuarurile au fost lăsate mai urît decît arătau înainte.
    
De ce – mă puteți întreba – mă iau de Primăria Capitalei, și mă fac că nu văd aceleași mizerii, același abordări ale primăriilor de sector? De-aia, pentru că de la Primăria Capitalei avem pretenții… așteptări. Pe măsura importanței, pe măsura promisiunilor.
N-am avut cum să le iau decît împreună, fiind vecine – și exemple de abordări diferite în punerea în valoare a clădirilor depreciate.
Ne găsim la intersecția Maica Domnului cu Ghica Tei. Pe cît e de spurcată strada pe unde se tîrîie tramvaiul 16, pe atît e de dulce cartierul care se-ntinde spre Circ.
Începem cu vestea bună? Hai; hai că a ieșit.
 
Dar fix lîngă… vai. Vai, vai.
 
E-n top, cînd e vorba de clădiri chinuite!
 
O găsiți pitulată după blocurile ce bordează Magistrala, cam peste drum de Budapesta. E greu, deci, să ghicim cum arăta înainte:
Ca să nu mai rămîie repetent pe piața imobiliară, un banal bloc de pe Romniceanu s-a pus pe treabă.
 
Uite: două bidinele, niște șipci pe fațadă, și e cu totul altă clădire.
 
… sau nu. E doar aceeași clădire mediocră.
scris de Ando
Suntem în Piaţa Eroii Revoluţiei (lumea încă îi spune „la Pieptănari” sau la „Bellu”). Nu trec prea des pe aici, cam o dată pe an, de-ajuns să constat că e una din pieţele cele mai vitregite ale oraşului pentru că mai toţi primarii care au condus sectorul 4, au găsit de cuviinţă să facă ceva modificări „peisagistice” zonei. Insă ceea ce se petrece în această perioadă iese mult din cutuma obişnuită – ceva tufişuri, fântâniţe, panouri colorate, câţiva bolovani decorativi, adică… mărunţişuri.
   
Revenim şi cităm de pe site-ul primăriei sector 4:
“Mai exact, toate trecerile de pietoni din intersecția Eroii Revoluției vor fi eliminate și mutate în subteran, respectiv în pasajul pietonal, astfel încât locuitorii sectorului 4 să nu mai fie nevoiți să traverseze intersecția în condiții de risc, iar conducătorii auto să poată circula în condiții de trafic fluent.
În prezent, călătorii trebuie să parcurgă sute de metri pentru a ajunge în stațiile de tramvai sau autobuz, precum și la stația de metrou, iar traficul intens face ca această intersecție să fie extrem de greu de traversat.
Ca urmare a lucrărilor pe care Sectorul 4 al Municipiului București le va demara și având în vedere că Piața Eroii Revoluției este un punct intermodal de transport, pasajul pietonal va face corespondență atât cu stația de metrou, cât și cu celelalte stații STB. Acesta va avea o lungime de 40 de metri, o lățime de 4,5 metri, trei căi de acces, trei escalatoare și trei lifturi pentru persoanele cu dizabilități.
Astfel, odată cu finalizarea acestui proiect extrem de important pentru locuitorii Bucureștiului, zonă va fi total reconfigurată”.
S-ar putea să iasă un lucru bun, în final. Insă, ceea ce mă nedumereşte, este soluţia constructivă aleasă pentru exteriorul acelui „punct intermodal” din mjlocul pieţei.
     
Ce rost are un asemenea imens şi sofisticat eşafodaj? Chiar nu se puteau proiecta nişte adăposturi elegante şi eficiente pentru pasagerii care tranzitează staţiile, dar la nişte dimensiuni… umane?
Mă gândeam că, gata, asta ar putea fi ultima mare intervenţie asupra pieţei, dar mi-am adus aminte că aici va veni şi metroul pentru Gara Progresul, deci alt şantier, alte săpături, modificări etc.
Aşa că, deocamdată, bazându-mă pe spiritul inventiv al bucureştenilor, nu-mi rămâne decât să aştept porecla pe care o vor născoci pentru această construcţie fantasmagorică. Sunt sigur că n-o lasă ei nebotezată!
În spate la Banu-Manta, pe colțul străzilor Scărlătescu și Sava Henția, era cîndva o căsuță frumoasă.
Că nu mai e… asta e! S-au pierdut ele altele, și mai frumoase, în București. De vreo cîțiva ani, în locul ei, e un bloc.
Banal? Neconvingător? Toate astea și – bașca! – cu niște ornamente lipite pe perete care vor, pesemne, să se „lege” cumva de vechea casă. Și mai mult rău fac.
„Nu așa” – toate articolele
Ce frumoasă-i toamna în Cișmigiu. Atîtea culori, lumini, reflexii!
Mai ales cînd e soare și-i vezi pe oameni scoțînd telefoane și aparate de fotografiat, îmbiați de colțișoarele încîntătoare.
Așa că hai să-i mulțumim Primăriei noastre care – nici la peste șapte luni de la terminarea renovării podului mare de peste lac – încă nu a catadicsit să-și strîngă troacele șantierului. Ce drăguț arată!
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
Cînd nu-ți prinde bine o plimbare aici, în Grădina Botanică? Verde năucitor, umbră, liniște, flori!
comentarii