despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
Dumnezeule mare, ce chix, ce rușine, ce nenorocire-i și acum în bucata centrală a sectorului 3!
Am trecut de curînd pe Valeriu Braniște, Traian, Vulturilor… știți locurile.
Deși se vede cum mulți dintre cei care locuiesc pe-aici încearcă să grijească – cît de cît – fațadele imobilelor, ca să nu arate că locurile rămîn decăzute, trecătorul se sperie.
Maldăre de gunoaie peste tot, la marginea străzii; terenuri virane pline cu moloz și saci cu toate mizeriile pămîntului; oameni care-și fac nevoile în mijlocul trotuarului…
Spurcată, spurcată, spurcată zonă.
         
Doar n-om fi văzut, n-om fi iertat, n-om fi uitat.
Cît, de un an încoace, a fost Bucureștiul condus realmente?
Lucrurile au degenerat cumplit.
Nu e zi în care vreun tramvai să nu sară de pe șine. S-au închis deja bucăți de linii – în Pipera și Muncii – fiindcă exploatarea era prea periculoasă!
Lucrările de pe linia lui 5, dintre Aviației și Ștefan cel Mare, s-au „încheiat” de cîteva luni – dar tramvaiul nu merge, fiindcă nu s-au construit încă… stațiile!
La un moment dat fostul primar să lăuda că schimbarea țevilor de apă caldă și căldură din zona Filantropia a durat doar o lună și jumătate. Foarte adevărat: schimbarea în sine s-a desfășurat rapid. Dar oprirea traficului și gîtuirea bulevardului a început cu două luni înainte de asta; iar acum, la peste alte două luni după „schimbarea rapidă” a țevilor… găurile nu s-au astupat, șantierul nu s-a terminat, bulevardul nu s-a redat circulației!
Și – dacă nu v-ați prins – cele de mai sus sînt doar începutul unei liste care este îngrozitor de lungă.
Nu: eu nu-i mai cred.
Îi aud vorbind despre stîrpirea risipei, despre economie, despre investiții chibzuite – mereu în folosul Cetățeanului – și după aia îi văd – da, îi văd făcînd fix pe dos.
Povestea de azi se-ntîmplă în Sectorul 6 (avanpost al cheltuirii înțelepte a banului public, dacă e să-i crezi pe cei din primăria de-aici) unde s-a inventat și fabricat – țineți-vă bine! – acest tomberon mobil, format din următoarele:
- o pubelă obișnuită din plastic, căreia i s-au demontat roțile
- un cadru metalic în care s-a vîrît pubela.
- trei roți montate pe cadrul metalic în care s-a vîrît pubela (căreia – să nu uităm – i s-au demontat… roțile)
- și – piesa de rezistență! – trei panouri laterale pe care scrie „PRIMĂRIA SECTORULUI 6”
Repet: eu nu-i mai cred.
… cînd ne păcălim singuri că nu: nu se poate, n-are cum ca ticăloșia și josnicia să coboare și mai mult… ei ne-o dovedesc: au dezafectat cel mai frumos loc de joacă al Bucureștiului, cel din Parcul Izvor.
Și-or fi zis chiar că ne fac un bine: era nesigur… murdar… neîngrijit…
Și noi știm că era și nesigur, și murdar, și neîngrijit: dar numai pentru că ei nu s-au ocupat să-l repare, să-l curețe, să-l îngrijească.
Da: cine se ocupă de „ciupercile” astea?
Devenite, încet-încet, veritabile cenușărese ale peisajului nostru urban – și, oricum, din ce în ce mai neglijent realizate – aerisirile magistralelor subterane de utilități se degradează.
Cui îi pasă de ele – nu știu.
   
fotografiile de la Cristian Malide
A venit Primăvara, hai în parc.
Din păcate, așa cum știm, unele din marile noastre parcuri sînt legate defectuos de cartierele de locuit, ceea ce-nseamnă că cetățeanul nu prea poate veni decît cu mașina lui.
Mașină pe care – ați ghicit! – mai trebuie și s-o parcheze. Adică să găsească un loc.
La Parcul Carol însă cel puțin 15 locuri de parcare stau aproape mereu blocate cu binecunoscutele mașini ale Poliției Locale a Municipiului București… mașini care nu doar că arată, dar și sînt abandonate.
 
Din cînd în cînd ni se mai aruncă – așa, ca niște oase la cîinii străzii – „vești bune” din administrația bucureșteană. Ni se zice că s-au curățat străzi, că s-au grijit peluze și aliniamente, că s-au plantat copaci…
Iar noi cînd ieșim prin Oraș, le căutăm și – cum dracu se face? – nu le găsim.
Ba sîntem răi; le găsim. De pildă, găsim copacii plantați.
Uite: joarda… bățul ăsta inept… ăsta, în mintea oricărei primării, e copac plantat.
I-au pus să facă o treabă – și oamenii au făcut-o.
E o campanie-n momentul ăsta, se schimbă gardurile model vechi din stațiile de tramvai. De ce, habar n-am; cea mai mare parte a lor erau într-o stare foarte bună, chiar dacă nu mai erau deloc noi. Nu-mi spuneți mie că astea pe care le montează acum o să țină mai bine; nu cred. Dar, pe lîngă banii aruncați – bani aruncați în contextul în care atît Primăria, cît și Societatea de Transport nu au bani – montarea în sine a gardurilor noi este o batjocură.
Pavajele au fost rupte și sparte; bucăți din ele o să cadă pe șosea, să zboare-n cap la oameni cînd le-or lua mașinile-n roți.
 
Da, știm: nu tot ce azi nu merge e din vina administrației actuale – nenorocirea Capitalei se trage din cele trei decenii precedente de precaritate, neștiință, nepăsare, răutate și mediocritate.
Da, nu-i corect să „dăm totul” doar pe Nicușor Dan – dar corect e să spunem că e un primar prost.
Credem că nu-i un om rău – doar asta nu mai e de ajuns.
Bucureștiul primarului Nicușor Dan a ajuns o conurbație obraznic, obscen și dubios de neadministrată și negestionată – pentru că primarul nostru nu poate, nu știe și – mai ales – nu crede că astea sunt lucruri importante. Ghinion: erau lucrurile cele mai importante.
Bucureștiul a fost sacrificat – ăsta-i cuvîntul – și lăsat la voia primarilor de sector, care au ajuns să chinuie și să spolieze cetățenii, să-i terorizeze cu decizii arbitrare și discreționare.
Transportul public a ajuns să fie criminal din cauza infrastructurii neîntreținute, iar conducătorii vehiculelor de călători au rămas să-și facă dreptate în trafic după măsura lor.
Lucrările de reparații ale utilităților și infrastructurii nu sînt doar încete, tărăgănate și făcute-n silă, ci și lipsite de coordonare și supervizare.
Capitala e un loc din ce în ce mai neplăcut, neprietenos, în care nimănui din administrație nu arată că-i pasă cu adevărat de locuitor, de interesele lui.
De asta cetățenii știu că Nicușor Dan e un primar prost.
După cum știți, a venit Primăvara – iar în București ea nu știe să vină altfel decît violent, abrupt, năvălitor.
Și, așa ca întotdeauna… deși e așteptată, deși e dorită, ne ia prin surprindere!
Soarele minunat de Martie ne-a scos din case; am umplut orașul. Vreme de ieșit, vreme de plimbat, vreme de bucurat.
Orașul, săracul, ne-a primit înapoi – iată-ne prin parcuri, pe străzi, la coadă la înghețată: ne știm obiceiurile.
Doar că, atunci cînd te alături celorlalte sute de suflete care-așteaptă la ușile gelateriilor de pe Calea Victoriei, ai timp și să te uiți în jur.
Și – Doamne! – ce jeg, ce mizerie, ce praf, ce noroi uscat pe trotuarele străzii noastre de fală.
Nimeni din administrațiile Capitalei nu s-a gîndit să curețe, să măture, să spele – iar noi, cetățenii mereu batjocoriți, ne aducem aminte cum și înainte, cînd înjuram celelalte administrații, primăvara dădea buzna peste noi găsindu-ne cu același praf, cu același noroi uscat.
Au trecut ani; s-au schimbat oameni; dar felu-n care ăștia se uită la noi e același.
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii