despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

fiecare cu magnolia lui

Ando tocmai ce-a scris despre cîteva magnolii mari şi frumoase; Constantin Gheorghe ne-a arătat zeci de fotografii cu magnoliile sale preferate (căutaţi pentru început aici şi aici); aş zice că am şi eu dreptul să vă povestesc despre magnolia care-mi place mie tare mult:

… nu o fi nici cea mai mare, şi nici cea mai frumoasă; cu siguranţă nici nu înfloreşte prima – dar uite-aşa, îmi place mie de ea. E pe Delavrancea, peste drum de părculeţul Kiseleff – poate îmi place atît de mult de magnolia asta pentru că-mi place la fel de mult de întreaga zonă.

Poate-mi place şi pentru plăcuţa aceea veche care se vede în spate…

Magnolia e un arbore special. Domnesc. De fală – de mare fală! Nu face decît nişte flori odată pe an (bine, am auzit şi de magnolii care au înflorit şi toamna); în rest, ţii în curte un copac fără nici un rost – nu? Că nu face nici cireşe, nici prune, nici mere…

… nu, nu-i aşa; copacul ăla fără nici un alt rost face, la-nceputul primăverii, cele mai frumoase flori din lume…

Civilizaţie publică XVII: garduri-tip de beton

… la fel ca şi casele, gardurile ne fac oraşul; în ce fel, ţine de om, de propitar. Aţi văzut nenumărate feluri de garduri; unele frumoase, altele urîte, unele mici, altele mari, unele de lemn, altele de fier – dar un singur fel de gard l-aţi văzut peste tot, oriunde în Bucureşti: gardul-tip de beton….

… ăsta e!

Haideţi, nu-i aşa că-l ştiţi bine? Mai pe fiecare stradă e cîte unul!

Nu ştiu cînd au apărut gardurile astea; bănuiesc că aşa cum a existat preocuparea în perioada interbelică de a construi case-tip, aşa o fi fost şi cu gardurile. Zic asta pentru că cel mai bine vedem genul ăsta de gard în cartierele noi ale vremii. M-am dus special în Drumul Sării şi în Vatra Luminoasă – cartierele-tip de-atunci – ca să mă conving că-i aşa; şi, pe lîngă modelul standard, am găsit peste zece alte modele de garduri de beton – priviţi-le!

… cîteva dintre modelele astea s-au fabricat şi încoace, multă vreme, dar nu cu atîta grijă pentru detalii şi brizbrizuri. Şi au inspirat şi modelele de garduri pentru fabrici, şcoli, spitale. Cel de mai jos este – la fel ca toate de mai sus – gard simplu, de casă. Cele care împrejmuiau locurile publice sînt mai înalte şi n-au făcut subiectul articolului de azi.

… frumoase, da. Făcute bine, trainic – din nişte timpuri în care aşa se făceau mai toate lucrurile.

Civilizaţie publică – restul seriei