despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

7 mașini vechi CLVII

de Ando, Bobocul și HM

Episodul 157, așadar. Două Jaguaruri rablagite pentru început:

Și un Aro și mai rablagit – o carcasă, ce mai – urmat de alte droaște binecunoscute: o Ladă și două Berline.

Iată și-un scuter de transport – celebrul model Ape, fabricat de Piaggio.

Semnalăm, cu bucurie, o rablă… care nu mai e rablă: Peugeotul ăsta 404 care a fost restaurat.

Și nici cu Renaultul 4 care urmează nu ni-i rușine!

Ne-ntoarcem la rable-rable cu două Fiețeluri. Cocoțat pe-o gheretă, un Uno:

… și-un Cinquecento.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

… pisici!

Cînd se-ntîmplă să n-avem cu ce altceva să venim în fața publicului, asta e: băgăm mîțe.

7 mașini vechi CLVI

de Ando, Bobocul și HM

Sîntem la episodul 156. În deschidere un model banal, mai domestic decît predecesorul Galant și succesorul Lancer. E Mitsubishi Carisma.

Urmează o mașină cunoscută – Ford Focus, seria întîi – ajunsă de bătrînețe.

Mai rar pe la noi, gama de lux a Hondei. Acura asta MDX, după ce a zăcut ani buni pe stradă, a fost mutată.

… deloc rable; dar asta nu ne oprește s-admirăm cîte-un Range Rover așa dichisit.

 

Revedem cu plăcere un Transporter din prima serie – îl descoperim aproape deloc îmbunătățit față de anul trecut. Ce planuri or fi cu el?

În continuare, Mercedesuri de fală. Două „cozi de rîndunică” – unul mai puțin luxos, celălalt mai mult. Le urmează modelul care prefațează linia genială perfecționată de „botul de cal”.

 

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

Puneţi capăt „colorizării”!

scris de C. D. Mocanu

Se insinuează cu tot mai multă vigoare în mediul on-line o practică păguboasă: colorizarea fotografiilor, adică falsificarea cu mijloace moderne a fotografiilor alb-negru, mai ales a celor vechi.

Nişte băieţi dăştepţi în cap au avut revelaţia tehnologiilor digitale şi pentru a dovedi lumii că sunt tari s-au apucat să măsluiască  documente fotografice de odinioară. Alţii, de aceeaşi teapă cu ei, le găzduiesc şi le tolerează făcăturile pe diverse reţele de socializare, uneori chiar pe bloguri sau pe saituri cu pretenţii.

Colorarea unei fotografii alb-negru, indiferent de mijloacele folosite, nu poate creşte realismul unei imagini doar pentru că privind-o, un nătărău are fantasme în culori.

Las la oparte că a coloriza-colorizare nu se trage din limba română şi nu face parte din lexicul ei oficial recunoscut de Academia Română, dar fotografia alb-negru este mult mai expresivă, mai plină de înţelesuri, decât cea color. O spun marii artişti fotografi români şi străini deopotrivă.

Fotografia este document istoric şi falsificarea ei înseamnă falsificarea iatoriei. După ce a fost făcută  una cu pământul de bombardamentele anglo-americane din 13-15 februarie 1945, nemţii au reconstruit Dresda până la detaliu folosind planuri originale (câte au mai scăpat), FOTOGRAFII adunate de peste tot, opere de artă (picturi, gravuri, desene, schiţe…) şi mărturii. Dacă doar câteva dintre acestea ar fi fost falsificate de băieţii lor dăştepţi în cap, ieşea un haloimăs. Dar n-au făcut-o şi a ieşit o bijuterie cu care Germania se mândreşte. Are de ce! De unde se vede că ai lor sunt mai deştepţi, mai instruiţi şi mai patrioţi decât ai noştri, adică herr genosse are obişnuinţa colaborării cu cartea, stăpâneşte meşteşugul cititului şi  are abilitatea de a înţelege mai mult decât simpla buchisire a slovei îl lasă să pătrundă.

Nu am ambiţia să-i depăşim pe dăştepţii lor şi nici nu-i bine. Ne vor vedea pantalonii rupţi în cur. Vreau doar să-i ajungem, dar chestia asta e grea, mai grea decât colorarea realităţii cu făină trasă pe nas sau cu iarbă fumată din papiroase grosolane răsucite pe şest.

Altora, pe lângă dexterităţile digitale, pulsiunile artistice nu le dau pace şi fac dintr-o fotografie valoroasă o operă de artă cu zece bani mai scumpă decât un bilet de tramvai.

Până una-alta, frăţiile voastre, falsificatori ignoranţi, vă îndemn: Puneţi capăt colorizării! Dacă e prea mult pentru neputinţa voastră, aveţi la îndemână o soluţie onestă, de bun simţ. Postaţi originalul şi făcătura împreună lăsând celorlalţi libertatea de a judeca şi de a alege. Poate veţi fi astfel mântuiţi.

7 mașini vechi CLV

de Ando, Bobocul și HM

Cea mai rablă dintre rable – ba chiar și-ntr-un decor de zile mari – deschide episodul 155. Iat-o:

Mai departe, ne bucurăm de cîteva descoperiri care, deși modeste, ne-ncîntă deoarece-s premiul scotocirii prin curticele, dosuri și străduțe uitate.

 

Mașina următoare e o raritate sub marca cu care-o găsim:

Scrie pe ea Geo Prizm, ceea ce-nseamnă că e o Toyota Corolla fabricată în Statele Unite.

… loc unde mai rămînem un pic, admirînd un Buick Riviera.

  

Dar și un Pontiac:

  

… modelul Parisienne e, de fapt, echivalentul produs în Canada al mai cunoscutelor Catalina și Bonneville.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

7 mașini vechi CLIV

de Ando, Bobocul și HM

Episodul la care am ajuns e 154 – cu ce ne lăudăm?

Nu vă supărați dacă deschidem cu un Renault 18. Cît de puține au mai rămas din modelul ăsta!

 

Renault 18 a fost urmașul lui 12. Deși a fost o mașină bună, nu a ajuns niciodată într-atîtea locuri din lume precum prima berlină modernă a mărcii.

Pentru noi Renault 12 a-nsemnat Dacia 1300 și a fost o mașină doar de care am tras prea mulți ani, ajungînd-o desuetudinea, dar atunci când a apărut era ceva de capul ei și nu se miră nimeni că a fost fabricată și exportată în atîtea țări. Succesul i l-aș echivala cu cel al Fiatului 124, care a ajuns să fie „mașină națională” în aproape jumătate din blocul comunist sub alte mărci și nume.

A – știați că Dacia-1300 a fost prezentată oficial pe 3 octombrie? Se-ntîmpla în 1969, în cadrul Expoziției Realizărilor Economiei Naționale.

Hai să și punem încă una-n serial, cu ocazia asta.

 

Cine-a mai văzut așa ceva? Un Kei car veritabil, apărut la sfîrșitul anilor ’60. Honda N600.

De-abia acum își găsește locul și un Ferrari Mondial:

    

După el… of! Ce-are un Buceag de-al nostru?

… sau un tractorel?

 

Revedem mai de-aproape un Fiat 1100 D pe care-l știam; îl cam ia rugina, sărăcuțul:

Și încheiem – ați văzut că azi n-am avut cine știe ce căzături veritabile? – cu o camionetă derivată din primul Golf:

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

7 mașini vechi CLIII

de Ando, Bobocul și HM

Ne bucură să deschidem episodul de azi – 153 – cu rarități în țara noastră.

Citroën GS – la prima vedere o rudă mai săracă a celebrelor DS și CX – a fost o mașină grozavă, apărută cu mai bine de juma’ de secol în urmă. Chiar așa.

Exemplarul face parte din gama „Pallas”, socotită de lux – se și vede. Notăm și parasolarul-jaluzea al lunetei, soluție desuetă dar folosită des cîndva.

Ultimul model Simca este ăsta: 1307/1308. Întîlnit ulterior și sub mărcile Talbot și Chrysler, rămîne un automobil pe care ne bucurăm să-l vedem, mai ales în starea asta excepțională.

  

Rămînem cu mașini îngrijite, dar – încet-încet – ajungem la modele mai comune. Un Ford Mustang:

Și un IMS foarte, foarte bine păstrat.

 

De-acuma, însă, ajungem și la tărăboanțe. Un Aro 10

Două Land Cruisere

Și două Transportere… și gata.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

7 mașini vechi CLII

de Ando, Bobocul și HM

Episodul 152… ce am mai descoperit?

Un Ford Capri – socotit ca fiind din seria a treia – care, așa cum e el, tot s-a produs aproape un deceniu.

Un Morris Minor camionetă! Drăguț:

Cînd a apărut – cu mai bine de trei decenii în urmă – a fost o mașină bunuță. Prima generație a Fiatului Punto:

Rămînem în lumea gîgîlicior, cu o colecție pestriță: Mini, Panda, Trabant, Arosa, Clio, Ypsilon, Micra.

 

… cîteva tărăboanțe autohtone:

Și-i de ajuns, nu?

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

7 mașini vechi CLI

de Ando, Bobocul și HM

Vară… cald… cu ce putem pleca la plimbare mai bine?

Cu un Citroën Méhari, pe care l-am mai văzut noi, dar portocaliu.

Sau cu un Cadillac De Ville?

 

E model ’65, din seria a treia.

Să mergem mai departe – înapoi în viitor: știți bine de ce. Mașina asta – DMC DeLorean – n-o să fie niciodată rablă!

Dar dacă n-avem frumuseți dintr-astea, ce să facem? Stăm pe loc; precum Oltcitul ăsta.

… sau o luăm, totuși, la drum, dacă găsim unul funcțional? Ni l-a pozat Cristian Malide.

Căutînd umbra și răcoarea, dăm și peste-un Fiat 124!

O mică filă de istorie cu un model reușit: Audi 80. Generația a doua, din care a derivat și coupé-ul pe care noi îl numim, popular, „Quattro”, a împărățit aproape un deceniu-ntreg.

Ne distrăm și cu o încropeală surprinsă de Cristi G.

… partea bună e că, dacă nu mai merge, avem cu ce s-o urnim. Revedem cu drag un cărăuș destoinic:

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

din zbor (343)

cu Bobocul

Au poposit la noi în bătătură, vreo două zile, mașinile participante la raidul Ypres-Istanbul. Am tras cu ochiul la ele așa cum merită: obosite, murdare, unsuroase, mirositoare – așa cum erau mai toate din vremea lor.

Și ne-am bucurat de fiecare.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici