scris de Ando

Chiar în locul în care porneşte Aleea Circului din şoseaua Ştefan cel Mare, se află această caricatură  de fântână arteziană (A), făcută pe vremurile heirupismului onţanian.

Genul de lucrare „ca să se vadă…”, numai aşa se explică anormala ei poziţionare, în imediata vecinătate a traficului infernal al şoselei, când, fireşte, putea fi amplasată oriunde, pe peluza centrală, dar mai încolo, spre clădirea Circului.

Revenim şi numărăm băncile amplasate pe petecul ars de soare din jurul bazinaşului: sunt 9 (nouă). Se văd şi din satelit.

Nu contest, Doamne fereşte: probabil că sunt destui iubitori de soare şi căldură, insensibili la caniculă şi care, normal, trebuie să aibă unde să se aşeze.

Să facem însă doar câţiva paşi în lateral, până în zona B. Pe această mică alee, la umbra copacilor, funcţionează câteva simpatice arteziene.

Şi, ce folos? Aşa cum lesne se observă, nu există nicio bancă în preajma lor, deşi spaţiu e căcălău.

De fapt, dacă stai şi te gândeşti, au şi „gospodarii” dreptatea lor: cine ar vrea să stea la umbră… în plină vară?

Glumim, glumim: dar cât de trist e cum pentru lucrurile făcute strâmb cu atâția ani în urmă nu s-a putut găsi vreo îndreptare, fiindcă nu i-a mai păsat nimănui!