despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

comentarii

arhiva

dar sînt idioți.

O lucrare de care s-a apucat de mai bine de-o lună primăria sectorului 5: „reconfigurarea” străzii dr. Leonte Anastasievici, între Carol Davila și Splai.

O stradă importantă, fiindcă pe ea vin salvările la Spitalul „Municipal”.

Că spitalul ăsta – al doilea spital de urgență al Capitalei – nu are alt acces auto facil, direct din bulevardul Eroilor, e una; n-o discutăm!

Discutăm azi doar de porcăria uriașă care s-a petrecut aici, pe strada asta cu două sensuri unde se amenajează parcaje și îngustări ale trotuarului.

Lucrările – care se mocăie cumplit – și „parcagiii” care se ocupă de ani și ani de zile să ceară bani celor care vin la spital și așteaptă cu orele (căci spitalul ăsta uriaș nu are parcare pentru pacienți și aparținători) fac să nu se mai poată circula: mașinile nu mai au loc să treacă una pe lîngă alta.

Despre accesul salvărilor – care e vital, nu-i așa? – nici nu se mai poate vorbi; ca să nu rămînă blocate, ele trebuie să ocolească și să intre din Splai!

haz?

… aveam mai mult haz pe vremuri, dar vremurile-s cele care s-au mai schimbat, atîta tot.

Acum 10-15 ani ținea caterinca! Nu era condusă Capitala cum se cuvine – fostul primar S. Oprescu a fost cumplit de toxic! – dar ceva-ceva îndemna pe oricine să privească cu lejeritate-n jur.

Ne rîdeam, fiindcă știam că – la o adică – om trece peste stricăciunea administrației de la vremea aia.

Și-am mai rîs și după.

Dar mai puțin: administrația G. Firea trebuia luată în serios: răului nu i se opune gluma.

Plus că mizeria începuse să se-ntindă, orașul își pierdea strălucirea, veselia: hazul devenea mai chinuit, pe măsură.

A mai trecut un timp – azi trăim în vremea primarului N. Dan.

Și rîdem și mai puțin.

Nu: pe ăsta nu-l luăm în serios. Dar glume… nu merită să facem.

… vedeți, nimeni nu rîde ca tîmpitul din noroi.

Ne urmăriți de îndeajuns de mulți ani ca să meritați explicație.

«… dar pe voi nu vă costă nimic»

Unul din motivele pentru care a fost atît de urîtă precedenta administrație publică a Capitalei – cea condusă de G. Firea –  era „pomana”.

Zeci de mii de cetățeni împreună – ce ocazie! – dar… fiindcă era „pe gratis” totul era inacceptabil.

Vă vine să credeți, printre noi sînt asemenea dobitoace care se umplu de bube cînd lumea bucureșteană iese cu veselie în oraș, la orice fel de serbări, festivități și festivaluri.

Bun, acuma cu siguranță sîntem mai deștepți și mai corecți, fiindcă odată cu schimbarea administrației, am schimbat și felul de-a fi al evenimentelor publice.

Nu-i așa?

Sau… ăăă… nu… nu-i așa. E fix la fel… ba chiar și mai dihai!

Tîrgul de Crăciun organizat de Primăria Capitalei – condusă de N. Dan, cel care n-a pierdut nici o ocazie să arate cît de mult urăște „pomenile” fostei administrații – s-a deschis mai devreme anul ăsta și cu mai multe atracții.

Cum s-ar cheamă asta, folosind aceeași măsură? Mai multă… pomană!

Tîrgul de Crăciun organizat de Primăria Sectorului 6 – condusă de C. Ciucu, cel care de asemenea n-a pierdut nici o ocazie să arată cît de mult urăște „pomenile” fostei administrații – s-a deschis cu și mai multe atracții și strălucire.

„Pomană”… Și mai multă pomană! Nu?

Nu: nu e pomană, fiindcă nici înainte nu fusese pomană. Nimic din ce se dă gratis nu-i pe degeaba. Toate tîrgurile, festivitățile, serbările, chermezele și parangheliile vin cu note de plată pentru cetățean.

Doar administrațiile noastre – și înainte, și acum; mereu mediocre și obscene – grohăie obraznic: „stați liniștiți, pe voi nu vă costă nimic”.

doi ani.

S-au făcut doi ani de cînd Bucureștiul este condus de N. Dan.

Nu știu pe nimeni care să-i laude – din toată inima și într-o rezonabilă măsură – activitatea.

Păcat!

Încă socot că putem fi de partea oricărui primar care face ceva și orice pentru Capitala noastră – așa am fost mereu.

Dar au trecut doi ani în care ni s-a dovedit că primarul N. Dan n-a reușit.

Chixul cumplit al primarului Nicușor Dan e o administrație care nu e-n stare să-și aprobe ei înseși nici măcar o hîrtie cînd are nevoie.

măturați frumusețea toamnei

Da, de-asta e important să măturăm des străzile: mai ales acuma, cînd cad frunzele puzderie.

 

Fiindcă dacă le lăsăm pe jos – da, or fi frumoase! – se transformă în praf.

Și fiindcă laolaltă se adună și alte gunoaie peste gunoaie.

orice ca să se schimbe ceva

Poate ați aflat de revolta civică a oamenilor din zona șoselei Antiaeriene, sătui de goana mașinilor și de faptul că nu pot traversa fără să se afle în pericol de moarte.

Asemenea șosele n-au ce căuta înăuntrul orașului.

Nu: înăuntrul orașului nimeni nu are de ce „să-i dea” viteză, nu trebuie să aibă loc, nu trebuie să aibă cum.

Șoseaua Antiaeriană – și multe altele ca ea, mult prea multe altele ca ea – trebuie îmblînzită prin orice mijloace.

Se pot îngusta benzile. Se poate găsi loc pentru pistă de biciclete. Se pot monta patru-cinci semafoare și construi insule pe mijloc, ca să treacă oamenii și să se mai rupă ritmul traficului. La trecerile de pietoni, mai ales, se pot realiza denivelări.

Orice; orice merge.

Și nimic nu e prea puțin ca să putem trăi bine în preajma străzii bucureștene.

„Străzi deschise” în Rahova II

Săptămîna trecută s-a ținut evenimentul „Străzi deschise” și la noi în Rahova.

Succesul, mare; bucuria oamenilor, la fel.

Și uite, că datorită succesului și – ne face nouă plăcere s-o credem – pentru a continua bucuria vecinilor noștri, evenimentul s-a repetat și acum.

Nu, nu trebuia; nu, nu ăsta fusese planul.

Pur și simplu… administrațiile noastre locale și-au dat seama că merită.

Și nu, nu e vorba că „ne-au dat circ” – nu: e doar normalitate, e doar civilizație.

ți-i scîrbă

Rar mi-a fost dat să văd o asemenea mizerie.

… ia uite ce scrie pe coșul ăsta de gunoi: „La Revoluție s-a murit pentru o Românie liberă și civilizată”.

Ăsta e cel mai potrivit lucru care să apară pe… un coș de gunoi!

Repetăm: pe coșurile de gunoi nu se scrie nimic altceva decît: „PĂSTRAȚI CURĂȚENIA ORAȘULUI”.

Coșurile de gunoi și tomberoanele nu se maschează, nu se pitesc după uși și garduri. De asemenea, containerele de reciclare trebuie lăsate atît la îndemîna cetățenilor, cît și a salubrității: nu se îngroapă, nu se ascund. Curățenia orașului nu e o rușine: chiar se poate face pe față, să se vadă.

„economie”

Nu dați briciul maimuței.

Cînd e vorba de făcut economii, „gospodarul” ce să facă? – taie de la veceu: apa caldă, hîrtia igienică – cam astea-s și azi soluțiile-minune.

Să se facă economii în orașul ăsta? Desigur, fiindcă e de unde; da-n nici un caz de la oameni.

Primăriile noastre aruncă bani-gîrlă pe cele mai nefolositoare lucruri: pe astea n-o să le „taie” nicicînd.

Cel mai simplu și grăitor exemplu? Iată-l în poză!

Nu e nevoie de tăblița asta cu „Sectorul”. Știm că ne găsim în sectorul ăsta; dacă nu știm, înseamnă că nu ne interesează. Oricum: nu-i nevoie s-o vedem din cinci în cinci metri. Și… nu-i nevoie s-o prindem cu patru șuruburi.

Sînt mulți – foarte mulți bani – în București. Și prea mulți aiurea.

ceva greșit

… locurile de parcare-s îndestulătoare – să nu credeți altceva; chiar sînt – dar contracost.

Nu costul în sine ne interesează azi.

Ci costul în plus!

Vedeți voi, prețul parcării publice în București e fix: îl vedem scris pe panouri. Scrie „5 lei pe oră”? Dai 5 lei parcagiului, îți scoate chitanță și stai o oră.

Dar… dacă plătești prin aplicația „am parcat” costul nu mai e ăla de pe panou – adică 5 lei. E 5 lei și 95 de bani.

Aplicația „am parcat” îți ia la fiecare plată a parcării aproape un leu un plus.

Aici e ceva greșit: foarte greșit.