despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Reciclaț frumuos.

De curînd containerele de reciclare din sectorul 5 au trecut printr-un „upgrade”. Nu mai avem lăzile acelea simple pe roți; ele au fost ascunse-ntr-o improvizație cu ușițe, care arată, într-adevăr, mai elegant.

Doar că e inutil „să se vadă frumos” – reciclarea nu-i o rușine. Containerele de gunoi sînt o apariție obișnuită la fitece colț de stradă-n multe orașe ale lumii și oamenii le folosesc, fiindcă asta contează – să fie eficiente și să fie folosite.

Dar ce e cu adevărat o mizerie? Odată cu schimbarea asta, numărul locurilor unde poți recicla hîrtia, plasticul și sticla a scăzut cu aproape două treimi: pe verificatelea și număratelea, fiindcă Primăria însăși se laudă c-o să fie… 16 locuri. 16 locuri în tot sectorul!

Nu mai am trei containere la distanță de cinci minute de mers pe jos de casă – ci doar unul singur. În schimb, s-au montat în fața parcului Sebastian, că de-aia merge lumea-n parc, să scape de maculatură. Iar alte locuri de reciclat sînt ba-n rond la Sebastian cu Nuțu Ion, ba jos, la esplanda Academiei Militare ori chiar la Eroilor – departe de blocuri, de zonele aglomerate în care locuiesc oamenii.

Asta, în condițiile în care – cică – chiar ne pasă de importanța reciclării!

Nu-i nevoie să reinventăm și nici să parfumăm reciclarea și strîngerea gunoiului. E de-ajuns ca cetățeanul să ajungă la containerele de reciclare ușor, fără să fie nevoie să folosească mașina – și să știe că întotdeauna va avea loc să arunce-năuntru ce are de aruncat.

Problemele ce țin de curățenie și reciclare nu-s o prioritate a Bucureștiului ca întreg – și din păcate sîntem martorii unei slăbiri continue a administrației publice în multe alte domenii.

Totul e cu cap

Îmi pare rău să fiu taman eu ăla care să zică asta, dar – în sfîrșit – primăria Bucureștiului lucrează cu cap.

Din fapte mici se adună o nouă realitate; trebuie doar s-o pricepem!

Habar n-avem cît de simple-s toate lucrurile și cît de bine se leagă-ntre ele.

V-ați rîs că nu mai sînt bani pentru toaletele publice. V-ați indignat că bălăriile au crescut pîn-la brîu…

Cînd colo, e doar noua viziune sinergetică a administrației noastre. Cînd ne taie, sărim gardul și ne ușurăm în natură!

din zbor (280)

… două vești din București!

Se-apucară să facă ceva pe linia tramvaiului, mai jos de Apaca. De ieri pînă azi, deteră gardurile de fier ce separau liniile de șosea.

Firește, la ora 9 dimineața nu muncește nimeni – dar nimeni.

Iar între Apaca și „Afi”… nimic.

Revin containerele de selectare-n sectorul 5; de data asta avem unele mai elegante, pe care să se poată lipi frumos abțibildurile primăriei.

știam—speram

Sigur că știam – am știut de fiecare dată.

Știam fiecare ce poate, ce nu poate, ce-i poate… pielea.

Bunînțeles, mînă-n mînă cu știutul ăsta, a mers și speranța: că, poate, o să iasă ceva.

Și cînd s-a ales Oprescu primar, și cînd s-a ales Firea primar, și – firește – și acum, cînd e Dan primar.

Cu toții vrem foarte tare să reușească – nu-i așa? Ar fi culmea-culmilor să ne bucure fiecare bîlbă, fiecare pas greșit; și-ar fi cu adevărat mizerabil ca, după ce-am sprijinit fiecare fapt folositor Capitalei al vechilor administrații, acum să procedăm altminterea, cînd o fi nevoie. Delicios aportul publicului chibițar care după patru ani de glumițe și-a descoperit acum veritabilele cunoștințe legate de buna administrare a Capitalei.

Doar că nu știm cum e condusă Primăria, nu știm care-s oamenii care decid și cît decid, nu știm ce se vrea; și-n plus, nici nu avem cum să știm. Știm doar că reaua-voință și hoția au fost înlocuite cu nepriceperea și neputința, ceea ce a dus doar la un alt nivel de scîrbă de a locui în orașul nostru.

Nu e de vină doar primăria pentru asta: ci și lipsa unei opoziții care să aibă o agendă bucureșteană.

Răul făcut de precedenta administrație nu se traduce doar în bani, contracte și blocaje: ci și-n existența unei opoziții de mucava, formată din persoane pe măsura felului în care-a fost condusă pîn-acum Capitala.

din zbor (278)

… unul din nu multele lucruri care-ncepuseră de vreun an-jumate chiar să meargă în sectorul 5 era posibilitatea de-a lăsa în containere puse convenabil plasticul și maculatura.

Oamenii se obișnuiseră cu reciclatul și treaba funcționa. Containerele se goleau conștiincios – cum am zis, chiar mergea.

Pîn-acum vreo zece zile, de cînd toate containerele de reciclare au dispărut.

Unde? De ce? Nu știe nimeni.

Primăria nu zice, opoziția nu se uită la căcățișuri dintr-astea…

Căcățișurile astea, oameni buni, sînt de fapt lucrurile care transformă administrarea în ceva prietenos, omenos, predictiv și sustenabil – premisele orașului „smart” în care ne-ar prii să trăim.

se zice «mulțumesc»

… bucureșteanul!

Mereu boscorodește stăpînirea: că face… că nu face… că nu face cum ar vrea el să facă.

Da’ cînd se face ceva – orice – se duce și el să caște gura!

… și-i place; ohooo, ce-i mai place.

Dac-ar zice și «mulțumesc», însă, n-ar mai fi bucureștean.

drăguț și normal

continuarea unui proiect drăguț, vesel și folositor.

Oamenii s-au bucurat și înainte; se bucură și acum deschiderea de weekend a centrului bucureștean – asta-i tot și nu-i deloc puțin: orice ocazie să iasă și să se găsească împreună le prinde bine.

E doar normal; și nu trebuie ca toate celelalte să meargă bine pentru ca oamenii să se simtă bine.

maimu vede, maimu face

Istoria și cultura merg la dres orice; le agăți pe gard, cînd gardu-i rupt și vrei să nu se vază gaura.

… iată Istoria coborînd și-n stațiile de autobuz din sectorul 5, după ce anii trecuți și sectorul 4 a făcut același lucru, sub o luminată oblăduire. Îs lipiți cei pe care-i prețuim și-i învățăm la școală – bașca și ceilalți, despre care Sergiu Nicolaescu n-a apucat să mai facă film!

 

Strașnică treabă gospodărească, nu? Piedone mișcă lucrurile-n sector. Ce mai ai de zis cînd vezi că s-a apucat și să spoiască bordurile bălțate… precum alt mare urbanist din sectorul 3?

semne de belșug

… una-două, ploaie, c-așa-i în orice-nceput de vară. Crește iarba!

Ca să crească mai bine, nu strică să fie și udată; tot pe ploaie.

să punem transportul pe șine.

Ce poate fi mai neîndestulător decît tramvaiul bucureștean? Pe șine proaste, cu vagoane infecte și ruginite, cu o rețea batjocorită căreia-i lipsesc conexiunile?

Sînt legendare șinele proaste din zonele Socului, Tei, 1 Mai, Barbu Văcărescu, Adesgo, Nerva Traian, Calea Călărașilor, Ferdinand, Mărășești, Vasile Milea – iar cele pe care acum aproape două decenii le-am refăcut deja-s ca vai de mama lor pe alocuri.

Dar cumplit rămîne felu-n care se prezintă intersecțiile liniilor. Șoferul știe gropile îngrozitoare de la Pantelimon cu Ferdinand, de la  Hala Traian, 11 Iunie și de la Rahova-Trafic Greu. Oricît s-ar petici, niciodată nu se repară cu adevărat! Ca să nu mai zici că mijloacele de transport însele se prăpădesc!

Poate și de-asta s-a renunțat, în trecutul recent, la crearea de corespondențe între magistralele de tramvai, preferîndu-se încrucișările simple, fără macazuri și curbe. Rezultatul, firește, e acela că-n caz de vreo nevoie, tramvaiele nu se pot devia, ci rămîn ca proastele pe linie!

Ar fi cu adevărat folositor ca în intersecțiile Lujerului cu Timișoara, Mihalache cu Turda, Ștefan cel Mare cu Barbu Văcărescu și la Piața Muncii tramvaiele să poată avea posibilitatea să schimbe direcțiile.

De bine, de rău, în viitorul apropiat o să avem și tramvaie noi; pe unde le lăsăm să meargă – în condițiile-n care și șinele destul de bune de azi se degradează, totuși, din cauza întreținerii proaste – naiba știe!

Nu mai trebuie dovedit că viitorul transportului public bucureștean o să fie pe șine, ci doar că sîntem gata să-l și punem pe șine.

listă de articole selecționate despre transportul public – aici • listă de articole selecționate despre infrastructură – aici