despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

o întrebare foarte bună

Da: cine se ocupă de „ciupercile” astea?

Devenite, încet-încet, veritabile cenușărese ale peisajului nostru urban – și, oricum, din ce în ce mai neglijent realizate – aerisirile magistralelor subterane de utilități se degradează.

Cui îi pasă de ele – nu știu.

fotografiile de la Cristian Malide

invitație în parc.

A venit Primăvara, hai în parc.

Din păcate, așa cum știm, unele din marile noastre parcuri sînt legate defectuos de cartierele de locuit, ceea ce-nseamnă că cetățeanul nu prea poate veni decît cu mașina lui.

Mașină pe care – ați ghicit! – mai trebuie și s-o parcheze. Adică să găsească un loc.

La Parcul Carol însă cel puțin 15 locuri de parcare stau aproape mereu blocate cu binecunoscutele mașini ale Poliției Locale a Municipiului București… mașini care nu doar că arată, dar și sînt abandonate.

 

frumoși copacii!

Din cînd în cînd ni se mai aruncă – așa, ca niște oase la cîinii străzii – „vești bune” din administrația bucureșteană. Ni se zice că s-au curățat străzi, că s-au grijit peluze și aliniamente, că s-au plantat copaci

Iar noi cînd ieșim prin Oraș, le căutăm și – cum dracu se face? – nu le găsim.

Ba sîntem răi; le găsim. De pildă, găsim copacii plantați.

Uite: joarda… bățul ăsta inept… ăsta, în mintea oricărei primării, e copac plantat.

nu așa 73

I-au pus să facă o treabă – și oamenii au făcut-o.

E o campanie-n momentul ăsta, se schimbă gardurile model vechi din stațiile de tramvai. De ce, habar n-am; cea mai mare parte a lor erau într-o stare foarte bună, chiar dacă nu mai erau deloc noi. Nu-mi spuneți mie că astea pe care le montează acum o să țină mai bine; nu cred. Dar, pe lîngă banii aruncați – bani aruncați în contextul în care atît Primăria, cît și Societatea de Transport nu au bani – montarea în sine a gardurilor noi este o batjocură.

Pavajele au fost rupte și sparte; bucăți din ele o să cadă pe șosea, să zboare-n cap la oameni cînd le-or lua mașinile-n roți.

un primar prost.

Da, știm: nu tot ce azi nu merge e din vina administrației actuale – nenorocirea Capitalei se trage din cele trei decenii precedente de precaritate, neștiință, nepăsare, răutate și mediocritate.

Da, nu-i corect să „dăm totul” doar pe Nicușor Dan – dar corect e să spunem că e un primar prost.

Credem că nu-i un om rău – doar asta nu mai e de ajuns.

Bucureștiul primarului Nicușor Dan a ajuns o conurbație obraznic, obscen și dubios de neadministrată și negestionată – pentru că primarul nostru nu poate, nu știe și – mai ales – nu crede că astea sunt lucruri importante. Ghinion: erau lucrurile cele mai importante.

Bucureștiul a fost sacrificat – ăsta-i cuvîntul – și lăsat la voia primarilor de sector, care au ajuns să chinuie și să spolieze cetățenii, să-i terorizeze cu decizii arbitrare și discreționare.

Transportul public a ajuns să fie criminal din cauza infrastructurii neîntreținute, iar conducătorii vehiculelor de călători au rămas să-și facă dreptate în trafic după măsura lor.

Lucrările de reparații ale utilităților și infrastructurii nu sînt doar încete, tărăgănate și făcute-n silă, ci și lipsite de coordonare și supervizare.

Capitala e un loc din ce în ce mai neplăcut, neprietenos, în care nimănui din administrație nu arată că-i pasă cu adevărat de locuitor, de interesele lui.

De asta cetățenii știu că Nicușor Dan e un primar prost.

nu așa 71

După cum știți, a venit Primăvara – iar în București ea nu știe să vină altfel decît violent, abrupt, năvălitor.

Și, așa ca întotdeauna… deși e așteptată, deși e dorită, ne ia prin surprindere!

Soarele minunat de Martie ne-a scos din case; am umplut orașul. Vreme de ieșit, vreme de plimbat, vreme de bucurat.

Orașul, săracul, ne-a primit înapoi – iată-ne prin parcuri, pe străzi, la coadă la înghețată: ne știm obiceiurile.

Doar că, atunci cînd te alături celorlalte sute de suflete care-așteaptă la ușile gelateriilor de pe Calea Victoriei, ai timp și să te uiți în jur.

Și – Doamne! – ce jeg, ce mizerie, ce praf, ce noroi uscat pe trotuarele străzii noastre de fală.

Nimeni din administrațiile Capitalei nu s-a gîndit să curețe, să măture, să spele – iar noi, cetățenii mereu batjocoriți, ne aducem aminte cum și înainte, cînd înjuram celelalte administrații, primăvara dădea buzna peste noi găsindu-ne cu același praf, cu același noroi uscat.

Au trecut ani; s-au schimbat oameni; dar felu-n care ăștia se uită la noi e același.

de la jeg.

… acum două săptămîni a nins: se cheamă c-am avut iarnă și iarna asta. Că o să fim de fiecare dată nemulțumiți de reacția administrațiilor locale, e firesc – mai ales cînd de’zăpezirea din primele zile e dintotdeauna precară.

Doar că reacția asta nu privește doar curățarea zăpezii de pe străzi, trotuare și stații și darea jos a țurțurilor – pentru că doar cam atît ne-am obișnuit să așteptăm să se facă.

Reacția-nsemnează și la înlăturarea completă a urmărilor zăpezii.

Iar în Capitala noastră urmările astea sînt jegul, noroiul, praful, mizeria.

Poate vă-ntrebați de ce e atîta murdărie pe culoarele liniilor de tramvai, pe unde circulă și autobuzele și mașinile de intervenție în caz de urgență.

De ce, de ce… de la jeg. Fiindcă tot noroiul, toate pietricelele, tot nisipul, toate gunoaiele de pe carosabil au fost împinse pe șinele de tramvai.

Autobuzele patinează, tramvaiele deraiază – culoarele astea trebuiau deja măturate și spălate; iar imediat apoi și bulevardele…

Odată-n plus funcționarea transportului public – taman una din așteptările și nevoile esențiale ale oamenilor – este batjocorită chiar de Primărie.

Noroc tot cu Dumnezeu drăguțul – a mai dat ceva ploaie să curețe din jegul nostru.

de’zăpezirea în presa vremii (3)

Dacă tot a nins, ce-ar fi să ne mai uităm oleacă la felu-n care Capitala s-a luptat cu zăpada pe timpurile cînd chiar cădea zăpadă. De știut, știm cum a trecut peste cumpita iarnă a lui 1954… dar după aceea?

Să fim cinstiți, parcă nu s-a schimbat nimica-n zilele noastre: chiar dacă presa anilor ’60 – mult mai liberă decît cea din anii următori – nu zice multe, se mai strecoară cîte o „surprindere”. În rest – promisiuni, asigurări și hei-rup obștesc.

 

Capitala trece prin clipe grele la jumatea lui martie 1973, taman cînd toată lumea aștepta primăvara.

Dar nici apoi n-am avut parte de ierni ușoare – știți. Iar la sfîrșitul anilor ’80, cînd situația generală era tot mai nenorocită și lipsurile uriașe, odată cu prima zăpadă mare circulația cu mașinile personale se interzicea de tot.

 

din presa vremii (128) • surse: Digiteca Arcanum 

din zbor (531)

… pe vremuri, cînd iarna mai însemna și că ninge, Bucureștiul avea ghinionul să se pomenească cu „urgia albă” peste el taman cînd primarii se găseau în țările calde, prin vacanțe.

Vremuri; de cîțiva ani nici n-a mai nins, iar acuma, cînd – uite – ne-am procopsit în sfîrșit cu un strat frumos de zăpadă (și ce veselă potriveală! – chiar în vacanța copiilor) primarul nostru general a lăsat cheia de la magazia cu lopeți altora; el s-a dus să cutreiere Țara, să se facă cunoscut la alegători; știți, își dorește să fie și Președinte.

Cum s-a descurcat Capitala?

Na belea, cu sau fără Primar, s-a descurcat. Mai ales că în realitate, de’zăpezirea cade-n sarcina primăriilor de sector. Primăria „mare” se ocupă doar de curățarea stațiilor și de „funcționarea” transportului public. Călătorul bucureștean înțelege ghilimele!

Avem un cîștigător, dintre sectoare? Habar n-am; că doar nu m-am dus să bat orașul doar pentru asta. Dar pot să zic cu mîna pe inimă că sigur Sectorul 5 e fruntaș. Duse și uitate-s vremurile cînd alde Vanghelie trimitea după trei zile un tractor printre blocuri; acuma, dacă ești cetățean puturos, te trezești dimineața chiar și cu trotuarul din fața blocului curat.

Ha! A ajuns chiar să fie mai bine-n sectorul 5 decît în 4!

poziție de opoziție.

Primarul nostru s-a-ntors la primele iubiri.

Una, desigur, e candidatul – îl mîncă pe undeva să fie Președinte.

A doua – ce credeați? – e opoziția; și ce bine s-a simțit el pe vremuri în frumoasa și confortabila opoziție.

Pentru că, de la o vreme-ncoace, Bucureștiul nu mai are primar; știți, primarul fiind ăla de la care te-ai aștepta să facă una-alta.

Bucureștiul are doar un personaj pitoresc, vocal, mereu cu cîte-o scuză și-o explicație; că nouă, cetățenilor, grozav ce ne mai prind bine scuzele și explicațiile.

Nu face nimic în afară să ne-arate de ce „nu se poate”.

Toată treaba asta cu bugetul, bunăoară… de parcă-i o surpriză, o noutate că Bucureștiul „nu primește bani”.

El știa că n-o să primească…  ei știau că n-o să-i dea… iar noi știam toate astea: mai are rost să continuăm conjugarea?

Prestația primarului N. Dan e o scenografie.