despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul 
|
… pe imaș. Adică imașul din fața Operei, care a fost multă vreme o rușine; iar după ce șantierul noii magistrale de metrou s-a isprăvit, rămăsese chelit și urîțit. Ca să-l facem mai frumos – arta cere artă, frumosul cere frumos! – de curînd s-au plantat aliniamente de copaci care cu vremea, poate, or să acopere vederea clădirii și s-au adus niște jardiniere. Noi ce să zicem? Că nu ne pricepem la așa lucruri frumoase.
citiți și: Opera Română în presa vremii
Mereu trebuie să fie vigilent, cetățeanul: cineva – „ăia”, asta dacă nu cumva „ăilanți” – umblă să-i fure mai ales ce n-are ori n-are nevoie. Ca de pildă, chestia aia gingașă despre care oricine trebuie s-aibă o părere: genul. Iar eu, uitîndu-mă, modest și cuminte-n jur, zic să stea cetățeanul liniștit. Și asta – la fel ca și multe altele – îi doar o aiureală. Știți, lucrurile-s bine așezate, iar ce dovadă mai bună decît acolo unde chiar toți sîntem egali – adică la magazin. Aici, fiecare-i așa cum Dumnezeu se zice c-a lăsat-o: dincoace, parfum de femei și de rufe iar dincolo, parfum auto. Întîi, ne vine a rîde – ia te uită, ce vînd ăștia la chioșcul de bilete! – dar uite că ne dăm seama că „mașinile electrice” astea-s doar o urmă… o amintire… a faptului că aici, unde azi ne aflăm la mall la „Afi”, fusese Uzina de Mașini Electrice; de-aia a rămas agățat și uitat, în nomenclatorul societății de transport, numele ăsta.
Tot e bine; bine că n-au lăsat… Ho Și Min. Listă de articole selecționate despre transportul public – aici … dacă-i să ne luăm după tipare și șabloane, casa asta de la Filaret care din roz a trecut pe albastru, e de-acum băiat – nu?
Începută toamna trecută, amenajarea fostei Poște Vitan a presupus îmbracarea fațadelor cu ghivece; că plantele au început deja să se veștejească și arată urît, ne temeam. E ceva ironic și ghiduș în toată treaba asta, desigur – căci locul se cheamă „Mall de plante”; bună reclamă.
fotografia de la Cristian Malide … de fiecare dată cînd trec pe lîngă locul ăsta mi se face milă de bieții clienți, care – așa zice afișul din geam, nu poate fi altfel! – n-au de ales decît să-și facă nevoile pe băncuță.
Ce se mai petrece prin Oraș, ne minunăm și noi. Oraș care – știm! – e o junglă.
… aici, ori avem de-a face cu cineva care-a vrut să dea greutate anunțului… ori cu vreun hîtru care-a dat un răspuns.
Ambulanța-i importantă și ea… dar curierul, săracu’, e salvarea societății.
… un domn care și-a găsit drumul în conștiința noastră publică.
Chiar căutam următorul nume de afacere care să reușească să fie și mai neîmbietor decît celelalte. Uite-l: „Fărâma”.
Hai c-au nimerit tot ce voiau să scrie.
… joac-o p-asta, cum se zice.
Dacă e ceva mai găunos și nefolositor, făcut doar să pară.
… patiseria de la Mendeleev cu Tache Ionescu pe care-o știam de „BIObucovina” se cheamă de-acum, simplu, „Bucovina”. Ocazie cu care pe firmă și-a pus și un „estd” de fală, ca să ne prindem cum șade cu tradiția.
|
articolele noastre sînt preluate și de: 
|
|
Copyright © 2005 - 2025 Simply Bucharest Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
||
comentarii