Dom’le, nu știu cît de bine se mănîncă aici, în locul ăsta; dar știu cum.
Fiindcă firma nu minte: mănînci românește.
Adică… întîi tre’ să stai la coadă!
Așa, ca să fii sigur că-ți vine pofta de mîncare.
despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul 
|
Ceva ce caută să se deschidă la Kogălniceanu. Băbuța asta – dacă ne gîndim noi temeinic – nu greșește: ce alt gust mai are copilăria decît de pizza, meniu de la Mac ori pui Shanghai?
Ceva… ceva s-a întîmplat aici.
De ani de zile Buzeștiul dintre Doctor Sergiu și Sevastopol e sub domnia clinicilor „Sanador”. Două clădiri într-o parte, trei în partea cealaltă; să le tot încurci cînd nu ești atent unde ți-ai făcut programare. Chiar lîngă clinicile de pe Doctor Sergiu s-a deschis și-o concurență – bine, e mult spus concurență – și ca să fie lucrurile și mai ghidușe, s-a botezat… „Sana”.
atît.
Instrucțiunile îs clare.
… oamenii n-au tăcut și n-au trecut cu toții online; comunică, scriu afișe, încearcă să-și apere locul cum știu mai bine. Și cu filmările ce facem?
Nasoală situație, cum ieșim din ea nu se știe:
Un incident diplomatic care a escaladat pe neștiute.
Simpatici – măcar.
Aici explicația e simplă: îndărătul gardului șade un cîine care mai sare.
Logica e infailibilă, dacă ne gîndim cîte „opturi” trebuie să facă orice de mașină de gunoi pe aleile din spatele blocurilor.
Un bloculeț, birouri, firme – și un loc pe care încape juma’ de mașină. Dar pe afiș scrie „rezervat angajaților” – ori s-or scoborî cinșpe oameni dintr-o broscuță ca la circ, ori trag la sorți cine parchează, ori se oferă ca premiu angajatului lunii.
Încă o afacere. Auzi: „burgeri și oase”
… tot oameni îs și ăia care-au făcut plăcuța asta atît de tîmpită.
Crîmpeie din jurul nostru. Strada Mihai Eminescu se sistematizează. Trotuarele se eliberează, mașinile primesc locuri de parcare și piețișoarele se închid pentru ele. Și ce mai spațiu odihnitor – la propriu! – a ieșit.
Trecem peste! Hai să vedem ce-a ieșit la Puișor, după renovarea vechii poște: o clădire despre care n-o să știm niciodată dacă o să fie sau nu ocupată. E de-ajuns că-i folosită drept cearșaf publicitar, nu?
Ajungem în Drumul Taberei; parcul – care a fost refăcut de tot acum vreo două administrații în urmă – arată și azi foarte bine. Dar și-aici, una din dovezile alea meschine de gospodărie:
Într-una din cele mai drăguțe zone – de respirat, de admirat și de pozat – hop și plăcuța de tablă cu „peluză închisă”. Păi nu se poate fără. Uneori chiar și cei mai buni dintre noi se-ntîmplă să dea cîte o bîlbă. Ia, de exemplu, aici la Piața Unirii… Bunul nostru primar Robert din Sectorul 3 a plantat palmieri în proaspetele pădurici de mesteceni din intersecții.
Frumos! Drăguț! Maimuțici lipseau – urma s-apară și ele, stați fără grijă. Doar că, uite, mă tem că Robert și-a cam pierdut mojo-ul. Palmierii-n mijlocul bulevardului… dar unde-i plaja… dar unde-i nisipul? Nisipul, din păcate, era departe: în fața magazinului Unirea și-nspre Manuc pe – sau mai precis – în locul unde obișnuiam să știm că e trotuar.
Treabă-i asta? Nu. Așa că Primăria Capitalei, mereu gata să restabilească echilibrul natural orășenesc, se oftică și scoase palmierii. Gropile de pe trotuar, pietrișul, nisipul… astea au rămas: ce credeați! V-aduceți aminte – nu-i așa mult de-atuncea – cum, odată cu venirea vremii călduroase, șoseaua Kiseleff se-nchidea între Bufet și Piața Victoriei pentru ca tot omul să se joace, să bată mingea, să se dea cu rolele, trotineta, bicicleta. Cum ar veni, sport – sport pentru toată lumea. Primăvara asta s-a schimbat calimera: nu mai facem mișcare… decît de la o furgonetă la alta; deja a fost al treilea weekend cînd șoseaua a fost închisă pentru evenimente de „street food”. Nu că n-am fost; nu că n-am luat; nu că n-a fost frumos – cîrcotaș, nu sînt. Doar zic așa… că pare c-am trecut cu ușurință de la sport la haleală. |
articolele noastre sînt preluate și de: 
|
|
Copyright © 2005 - 2024 Simply Bucharest Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
||
comentarii