Se zice – știți! – că orice pol comercial apărut în oraș generează, pe lîngă locuri de muncă și ușurința de a găsi bunuri de consum la îndemînă și… trafic; aglomerație…

E adevărat. Da – avem, oriunde am locui, un mall, un hipermarket, un centru comercial la îndemînă.

E grozav. Nu-i nevoie să străbatem orașul, ca acum 10-15 ani, și să ne facem cumpărăturile din afara Bucureștiului, acolo unde au fost amplasate primele mari centre comerciale moderne: Metro, Selgros, apoi Carrefour.

Dar, din 2003, de cînd Carrefour a dat lovitura cu Orhideea, lucrurile s-au schimbat: comerțul se face cît mai aproape de inima orașului.

E grozav – sau groaznic?

Partea groaznică este că aceste centre comerciale atrag, firește, lume. Lume care vine, îndeobște, cu mașina mică, pentru că transportul în comun nu a fost pînă acum corelat pe deplin cu nevoile acestor centre comerciale.

Fiind foarte la-ndemînă comerțul, și obiceiurile noastre de consumatori s-au schimbat. E așa ușor să te abați prin carfur nu pentru tîrguielile lunare, ci pentru pîinea de zi cu zi! Prea ușor, poate!

… Toamna trecută s-a deschis în zona Rahovei centrul comercial „Vulcan”, cu Carrefour, C&A, H&M, Deichmann, JYSK, Domo – și alte magazine-ancoră. Sînt foarte fericit că am – în sfîrșit! – aproape un astfel de loc. E grozav; de ce n-ar fi?

Desigur, nu e întotdeauna grozav. Uneori e groaznic. Cu adevărat, traficul s-a dat peste cap în zona adiacentă. Faptul că nu poți intra aici făcînd stînga din Trafic Greu înseamnă că toată lumea care vine dinspre Chirigiu și dinspre Viilor trebuie să ajungă la „Vulcan” prin Rahova-Sebastian, segment care s-a blocat complet.

S-a dat peste cap și virajul stînga dinspre Rahova spre Sebastian, apărînd aici gîtuieli serioase.

Asta s-a întîmplat aici din toamna trecută-ncoace. Și se vede. Pe Trafic Greu se circulă mai dificil; șoferii care-l ocolesc ajungînd să prefere rute ca Panduri-Tudor Vladimirescu…

Axa Sebastian – Ferentari este tot mai aglomerată… De fapt, se vede totul în hartă: cu roşu am marcat ambuteiajele întîlnite în zonă.

Acesta este prețul progresului, al comodității, al facilității de-a avea aproape de casă un loc bun de făcut cumpărături. Nu mă plîng: acest preț este prea mare? Nu – încă nu.

Desigur, nu tot acest trafic este generat de „Vulcan”; să nu uităm cît s-a îndesit demografic în ultimii doi ani ieșirea acesta din București; cîte cartiere au apărut spre Alexandria-Bragadiru, cîte case s-au construit spre Măgurele, cîte blocuri s-au ridicat în cîmpul Puchenilor: toate astea înseamnă trafic, trafic, trafic.

… ideea e că totul se plătește. Ne convine să avem la îndemînă magazinele – asta nu vine fără un preț. Poate cu vremea ne vom schimba obiceiurile; poate se va ajunge și la noi ca aceste mari-magazine să fie închise duminica; poate vom avea mai multă putere de cumpărare și vom ieși din casă pentru petrecut ziua în oraș, pentru mers la restaurante, pentru spectacole, pentru altfel de comportament social.

Deocamdată centrele comerciale sînt importante pentru noi – și asta se simte.