despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

trăiască domnii domnitori

au, reclama.

Știți ce-mi spune cînd văd reclame dintr-astea?

„Bă, atîta mi-a venit. Aș putea mai mult, da’ nu merită și n-am chef – hai să-mi bat joc de ce-aș putea chiar face dacă nu mi-aș bate joc.”

No, și uite-așa ne procopsim cu naivități grafice aruncate-n oraș doar pentru că ne-am uitat la prea multe desene cînd eram mici.

 

din zbor (297)

Șaormeria „La Băiatu” din Amzei revine cu picioarele pe pămînt, renunțînd la „cuisine”. Mai cinstit!

„P-ĂLA”

Poate pe panoul ăsta e o reclamă deșteaptă și interesantă, care-i trimete pe oameni să dea buluc și să cumpere.

Din păcate, din fuga automobilului, n-am reușit niciodată să trec mai departe de gîndul că mesajul publicitar se termină în „PULA”.

… poate și fiindcă majoritatea reclamelor stradale ale „Luca” par a fi făcute cu.

din zbor (271)

Cît de neaoș poate fi totul, fără ca asta să se urmărească! „Mancare romaneasca” c-o reclamă plină de găinaț – dar cine-și ridică privirea s-o vadă? Burta doar la nivelul galantarului privește.

Nu știm ce s-o petrecut aici, dar oamenii-s pățiți și vor să fie siguri.

Altminterea un loc absolut onorabil, „La Băiatu” țintește mai sus.

Da, e din ce-n ce mai greu să-ți știi locul, în comerțul zilei de azi.

Din fugă (96): când e lipsă de idei…

scris de Ando

Priviţi ce slogan au ales cei de la PrimaTV pentru FOCUS – jurnalul lor de ştiri.

 

Am remarcat şi noi, deseori, stângăciile publicitarilor, dar e de mirare cum cei de la respectivul post TV au acceptat acest slogan inept – Ştiri despre tine (!?) lipit de un serviciu informativ, prin definiţie gândit şi structurat să prezinte ştiri, adică despre ce se întâmplă în ţară şi în lume.

gata, acum le-am văzut pe toate

… da, chiar le-am văzut pe toate.

Fragmente din memoria unui ziar (2)

scris de Ando

Citiți primul primul episod

Cum spuneam, chiar aparent avantajat de startul euforic al zilei de 22 decembrie, ziarul „Libertatea” a trebuit să se adapteze din mers la regulile implacabile ale economiei de piaţă.

Tarabele acelor ani gemeau de publicaţii, concurenţa era nemiloasă. Iată o fotografie făcută în 1990 de japonezul Norihiro Haruta, în Gara de Nord.

Apele societăţii erau tulburi şi vijelioase, aşa că nu era deloc uşor să rezişti, să te impui, să vii, permanent, cu ceva nou, deosebit şi să fii, totodată, perceput de cititori ca sursă credibilă. In aceste condiţii economice dure, entuziasmul şi simţul responsabilităţii faţă de cititori trebuiau să aibe în spate şi resurse financiare pe măsură. Pasul firesc ca, în paginile ziarului, să-şi facă apariţia publicitatea.

Mică paranteză. Din ce ştiu, până la revoluţia din decembrie 89, singurul ziar central cu pagină de „mică publicitate” a fost „România Liberă (şi acela după anul 1966).

E adevărat, nu cunosc dacă ziarele locale din acea perioadă conţineau acest gen de serviciu, chiar limitat la zona lor de audienţă.

Dacă îmi amintesc bine, ziarul „Dobrogea Nouă” din Constanţa avea, numai în perioada estivală, un supliment numit „Litoral”, unde apăreau şi ceva anunţuri. Revenim. Deci, din ianuarie 1990, totul era… la liber, aşa că ziarele duceau o luptă aprigă, „la baionetă” ca să câştige câţi mai multi clienţi. Sigur că, la fel ca mai toate ziarele importante de atunci, „Libertatea” avea şi el o rubrica de mică publicitate, dar ţinta ideală era formată din clienţii „graşi”: firmele private – care se înmulţeau rapid, restaurantele, magazinele, imobiliarele etc. Iată câteva mostre de reclame care apăreau în „Libertatea” acelor ani; probabil că pe altele le-aţi dibuit şi dumneavoastră în scanările din primul episod.

A fost şi perioada în care Octavian Andronic, alias ANDO (redactor şef al ziarului până în anul 1998) şi-a valorificat din plin faţeta sa de caricaturist versat. Cunoscut şi afirmat în domeniu încă din 1969 (anul debutului), s-a simţit ca peştele în apă în noua conjunctură social-politică care îi aducea pe tavă o multitudine de subiecte din care noi am selectat (cu greu) câteva:

O precizare – calitatea, de cele mai multe ori modestă, a scanărilor reproduse, nu ne aparţine. Am considerat însă că putem trece peste acest aspect, altul fiind scopul periplului nostru temporal.

va urma

cronică de afiș rezidențial 2

Absolut adorabil felu-n care dezvoltatorul proiectului imobiliar de pe Calea Victoriei 139 (clădirea de pe colț cu Gheorghe Manu, acum în reconstrucție) ne arată… cum o s-arate:

Mașinile parcate juma’ pe trotuar, juma’ pe stradă-s de mare excepție! – și ăsta-i viitorul așa cum îl văd, sincer, oameni de la care-ai crede chiar c-ar putea mai mult… măcar pe hîrtie.

1948 – anunțuri din presa vremii

de Ando și HM

1948: lumea veche continua să trăiască cu cea nouă. Cu tot avîntul puterii populare, oamenii căutau încă siguranța lucrurilor cunoscute, de dinainte de nenorocirea Războiului. Am mai deslușit, nu o dată, atmosfera ce reieșea-n anii aceia din mica publicitate și anunțurile publicate în presa centrală – aici aici și aici.

Viață nouă, așadar, cu obiceiuri vechi; chiar și noile intreprinderi de stat foloseau mici anunțuri de achiziție. Cum altfel? Economia și industria nu erau încă planificate, nici pe deplin etatizate: fiecare se descurca cum putea mai bine – și, mai ales, cum știa de dinainte.

Se-ntîmpla cu șapte decenii-n urmă.

listă de articole selecționate din presa vremii – aici