despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Eveniment editorial

scris de C. D. Mocanu

„Este aproape imposibil să vorbim despre Bucureștiul secolului XX fără a aminti bombardamentele care au lovit orașul în primăvara și în vara anului 1944. Cel mai devastator a fost, fără îndoială, cel din 4 aprilie 1944, primul bombardament al aviaţiei americane având ca ţintă capitala României.”

La împlinirea a 80 de ani de la tragedia care oficial s-a soldat cu 2942 de morţi şi 2162 de răniţi, Editura Vremea lansează la Librăria Humanitas Kretzulescu volumul „Bombardamentul din 4 aprilie 1944. O tragedie bucureşteană”.

Autorul, istoricul Alexandru Armă, se află la a douăsprezecea carte dedicată aviaţiei militare şi acţiunilor acesteia în cele două războaie mondiale.

Studiul istoric este ilustrat cu peste 200 de fotografii aflate în arhive (Arhivele Naţionale Istorice Centrale, Muzeul CFR, Arhivele Militare Naţionale, Biblioteca Naţională a României) sau în colecţii particulare.

Lucrarea constituie o importantă sursă de informaţii pentru pasionaţii de istorie şi un valoros instrument de lucru pentru specialişti.

Volumul poate fi cumpărat şi on-line de pe site-ul  Editurii Vremea.

Deci, de reţinut!

Joi, 4 aprilie 2024, ora 19.00, la Librăria Humanitas Kretzulescu, întâlnire cu istoria.

Recomandare: Animația – o poveste ilustrată

Chiar mă-ntrebam ce mai pregătește Florin Mardale. Două albume ilustrate cu istoria Capitalei, unul cu Litoralul, altul cu Valea Prahovei…

Ei, al cincilea e dedicat animației și vă invit să-l descărcați.

Florin Mardale se ocupă și de Arta în detalii.

un ecou la „Monumentul de for public din București în timpul regimului comunist”

O recomandare din Revista Monumentelor Istorice: Cezar Petre Buiumaci a publicat materialul Monumentul de for public din București în timpul regimului comunist.

„Monumentele de for public bucureștene au avut în timpul regimului comunist un puternic caracter propagandistic în vreme ce simbolurile regimului anterior erau eliminate. Au fost demontate astfel statuile regilor României și ale marilor politicieni considerați de noul regim inadecvaţi pentru noua politică a României. În pofida lungii perioade în care regimul comunist s-a aflat la putere, amplasarea unui mare număr de statui și monumente cu caracter propagandistic nu a reprezentat un interes aparte. Astăzi, monumentele regimului comunist au fost înlocuite fie prin repoziționarea celor anterioare, fie prin ridicarea unora noi.”

Vedem cum au apărut monumentele dedicate lui Stalin, Lenin, Petru Groza și Răscoalei de la 1907, Ostașului sovietic, Eroilor patriei. Nici n-au fost prea multe, dacă ne gîndim drept; a fost mai puțin de demolat.

În fine; idei și planuri au fost destule – cum ar fi, în vara lui 1955, realizarea Monumentului Eliberării de la Băneasa:

„Monumentul urmează să fie ridicat la intrarea în Bucureşti, în perspectiva şoselei de la aeroportul Băneasa spre oraş, pe înălţimea dintre lacul Băneasa şi calea ferată Bucureşti-Constanţa, între cele  două poduri, unde s-au desfăşurat în august 1944 lupte ale formaţiunilor patriotice împotriva trupelor fasciste. Compoziţia monumentului trebuie să redea în ansamblul ei grandioasa epopee a  eliberării patriei noastre de către Armata Sovietică şi doborîrea dictaturii fasciste de către forţele patriotice conduse de Partidul Comunist Romîn. Compoziţia sculptural-arhitecturală a ansamblului va reda şi va sintetiza aspecte ale acţiunii de eliberare a ţării de către ostaşi, luptători din formaţiile patriotice, partizani, muncitori, ţărani, intelectuali, tineret sau alte acţiuni sau imagini care ar putea să sintetizeze epopeea din august 1944. Compoziţia ansamblului va ţine seama de problemele pe care le pune acest amplasament, în ceea ce priveşte silueta în cadrul peisajului urban înconjurător, perspectivele principale şi secundare şi va propune mijloace potrivite pentru tratarea împrejurimilor imediate ale acestui amplasament.”

Ce să zici? Ăsta chiar mai bine că nu s-a făcut!

Pe unde să te-abaţi cînd ţi-e poftă XVI

Nu stăm rău la lucrurile mărunte – alea care ne-mbogățesc viața de zi cu zi.

Ne bucură să știm, la îndemînă, patiserii de încredere, mici locuri unde mereu mîncarea e bună, prăvălii care nu păcălesc niciodată.

Laudele! „Apollo” de pe Dinicu Golescu, unde-i un gyros fenomenal. La un pas, funcționează și șaormeria „La Băiatu”, care chiar e foarte, foarte bună.

Patiserii? „Ianke” de pe Academiei, „La Nea Vasile” de pe Grozovici sînt descoperirile anului.

… dar cele mai bune merdenele rămîn cele de pe Batiștei.

Gogoși? Pe Cuza, la „Ido Memoș” – așa, mai pe dinaintea prînzului le găsim.

harta recomandărilor noastre

Vernisajul expoziției „Mesaje săpate în piatră”

Miercuri pe 27 septembrie la ora 6 seara veniți la Palatul Suțu.

E vernisajul expoziției „Mesaje săpate în piatră”.

„Muzeul Municipiului București organizează la Palatul Suțu expoziția „Mesaje săpate în piatră”, parte a unui protect care încearcă recuperarea memoriei urbane, a unor monumente rămase în umbră după mai bine de jumătate de veac de la ultima lor inventariere, prin demararea unui proces de identificare, inventariere si fotografiere a crucilor din piatră din București care nu au rol funerar, în vederea creării unei baze de date on-line, disponibilă pentru cercetare, în paralel cu descifrarea inscripțiilor acelor cruci care necesită acest lucru, pentru poziționarea lor cât mai exact in timp si spatiu.

Bucureștiul deține în prezent un important număr de cruci din piatră a caror importanță este aceea că ne transmit informații despre stilul de viată al orășenilor veacurilor trecute, despre evenimentele la care au fost martori locuitorii săi, așa cum sunt războatele, epidemiile, conflictele sociale sau cele de natură juridică. Acestea sunt documente epigrafice și au atât caracter religios, în special atunci când era solicitat ajutorul divin al celor pomeniți, cât și laic, atunci când inscripția avea rol de a consemna o victorie militară, stabilirea unui hotar sau construirea unui edificiu, inscripția fiind totodată încadrată unui standard cu caracter religios. Crucile au fost ridicate la comanda unui domnitor, a unul înalt prelat sau mare dregător, a unui negustor ori a unui breslaș meșteșugar. Au existat situații în care au fost realizate la comanda comunității locale, în special în cazul crucilor de fântână, când membrii comunității isi treceau numele pe cruce pentru pomenirea ulterioară.”

Expoziția va fi deschisă pînă la 28 octombrie.

Din fugă (133): „Trecut-au anii”, e din nou pe… gard

scris de Ando 

„Trecut-au anii 2023” continuă tradiția expozițiilor outdoor găzduite la începutul toamnei de Palatul Suțu (Muzeul Municipiului București), expoziții gen „atunci şi acum” cu fotografiile lui Andrei Bîrsan din 2003, refăcute în zilele noastre de alţi fotografi, membri ai asociaţiei Bucureştiul meu drag.

Expoziţia va fi pe gardul muzeului până pe 15 octombrie şi merită cu prisosinţă un popas!

Vernisajul expoziției „Aspecte ale periferiei Bucureștiului în perioada interbelică”

Vineri pe 15 septembrie la ora 6 seara veniți la Palatul Suțu. E vernisajul expoziției „Aspecte ale periferiei Bucureștiului în perioada interbelică”.

„Expoziția pune în fața vizitatorilor aspecte ale periferiei bucureștene din perioada interbelică, atunci când orașul se afla în plină transformare edilitar urbanistică. Această transformare a început dinspre centru către periferie, cunoscând totuși tempouri diferite. Evoluția organică a orașului, în care periferia devine rapid zona centrală a fost modul prin care oraşul a crescut permanent.

După Primul Război Mondial s-au trasat noi parcelări pentru a permite construirea de locuințe, parcelări care creează un spațiu de locuit dincolo de barierele orașului aflate în limitele șoselei periferice amintite. Această situație reclama un cadru legislativ care a apărut în debutul anului 1926 prin „Legea pentru organizarea administrațiunii comunale a orașului București” și care împărțea orașul în două zone: centrală și periferică. Zona centrală se împărțea în patru sectoare, cu primării și consilii comunale separate. Zona periferică cuprindea restul teritoriului, până la linia forturilor, inclusiv comunele care, conform legii, deveneau suburbane orașului. În prezent această împărțire administrativă este total diferită, fiecare sector având în componența sa teritoriu atât din zona centrală cât și din cea periferică.

Mirajul Bucureștiului creşte în intensitate odată cu Unirea Principatelor şi cu devenirea capitalei României Mari, situație constatată din mărirea continuă a numărului populației, iar acest lucru va duce la extinderea teritorială pe orizontală în paralel cu extinderea pe verticală din centru.

Traseul propus include diferite zone, de la șoseaua Colentina la cartierul Cotroceni, de la Herăstrău și Băneasa la Calea Văcărești, aspecte ale unei periferii dispărute în a doua parte a secolului trecut, când orașul s-a transformat structural în timpul regimului comunist.
Alcătuită exclusiv din fotografii din Colecția de Fotografii, cărți poștale și clișee fotografice a Muzeului Municipiului București expoziția propune vizitatorilor o călătorie în timp prin periferia Capitalei din perioada interbelică surprinsă în 60 de imagini. Periferia a fost documentată de fotografi precum C. Tadeu, Alfons și A. Gh. Ebner, fiind expuse și o serie de imagini ai căror autori nu au fost identificați.”

Crucile din piatră ale oraşului… la inventar!

scris de Ando

Muzeul Municipiului București a lansat recent un proiect deosebit de interesant: „Mesaje săpate în piatră – digitizarea crucilor din piatră din București”.

„Crucile din piatră ale Bucureștiului sunt pe cât de împrăștiate geografic, pe atât de necunoscute publicului.

Existența ori originea crucilor din piatră nu este cunoscută nici măcar la nivelul comunităților în care se găsesc. Crucile identificate pe teritoriul Bucurestiului sunt, exceptând forma, foarte diferite unele de altele, atât din punct de vedere al ornamentației, cât și al mesajului.

În timp, o parte dintre aceste cruci au fost mutate, iar noile amplasamente au făcut ca scopul inițial să nu mai fie cunoscut. 

Varietatea largă de motivații care au dus la ridicarea crucilor din piatră le face cu atât mai interesante și prezintă interesul pentru a fi protejate.”

Detaliile despre acest proiect inedit şi ambiţios, care ar trebui urmărit de toţi cei interesaţi de istoria oraşului, le puteţi accesa aici.

Digiteca Arcanum

Nu; nu mai merge altfel; oricîte resurse online ne-am chinui să găsim la îndemînă, ghici ce? ba nu merg… ba nu mai merg. După luni de zile în care nu a fost accesibilă deloc, „Biblioteca Digitală a Bucureștiului” – la ora cînd redactăm acest articol – funcționează, în sfîrșit; dar pentru cîtă vreme?

Ce rușine, așadar, să afli că singura resursă de încredere pentru frunzărirea colecțiilor presei noastre se află în Ungaria vecină.

Pe „Digitheca Arcanum” e o uriașă listă de periodice – nicăieri altundeva atîtea la un loc.

Cotidiene și reviste interbelice… și, desigur, și mai vechi!

  • Adevărul
  • Curentul
  • Dimineața
  • Lupta
  • Universul
  • Convorbiri literare
  • Ilustrațiunea română
  • Rampa
  • Realitatea ilustrată
  • Revista fundațiilor regale
  • Ziarul științelor și al călătoriilor
  • Veselia

… precum aproape toate titlurile de după Război:

  • Informația Bucureștiului
  • România liberă
  • Scînteia
  • Scînteia tineretului
  • Sportul
  • Steagul roșu – Viața capitalei
  • Arhitectura
  • Cinema
  • Contemporanul
  • Femeia
  • Flacăra
  • Lumea
  • Magazin
  • Ramuri
  • România literară
  • România pitorească
  • Steaua
  • Teatrul
  • Știință și tehnică

Bașca anale, buletine, reviste editate de institute, universități, ministere, uniuni.

Și nu, nu e gratis; e cu abonament. Dar merită? Da.

din zbor (410)

Mai acum vreun an lăsam să ne scape un oftat cînd auzisem că magazinul „La Prăvălescu” s-a închis. Între timp s-a vădit doar că afacerea din zona Amzei s-a mutat o sută de metri mai încoa’ și se desfășoară sub un alt nume într-un spațiu mult mai mic. Regăsim, firește, cam și toate produsele pentru care fostul magazin fusese atît de frecventat, inclusiv gogoșile (cinci lei bucata).

Cu ocazia asta, să vedem și numele cel nou: „Porcii comozi”.

Poate-o fi ceva care poate fi deslușit și-n cheie ironică; cu toate astea… cu toate astea, zău așa, mai degrabă coboară spre mocirlă nivelul denumirilor spațiilor comerciale de azi.

Zău așa, parcă-ncepe să-mi fie dor de anii ’90, cu „impex”-urile lor naive.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos