despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
Miercuri pe 27 septembrie la ora 6 seara veniți la Palatul Suțu.
E vernisajul expoziției „Mesaje săpate în piatră”.
„Muzeul Municipiului București organizează la Palatul Suțu expoziția „Mesaje săpate în piatră”, parte a unui protect care încearcă recuperarea memoriei urbane, a unor monumente rămase în umbră după mai bine de jumătate de veac de la ultima lor inventariere, prin demararea unui proces de identificare, inventariere si fotografiere a crucilor din piatră din București care nu au rol funerar, în vederea creării unei baze de date on-line, disponibilă pentru cercetare, în paralel cu descifrarea inscripțiilor acelor cruci care necesită acest lucru, pentru poziționarea lor cât mai exact in timp si spatiu.
Bucureștiul deține în prezent un important număr de cruci din piatră a caror importanță este aceea că ne transmit informații despre stilul de viată al orășenilor veacurilor trecute, despre evenimentele la care au fost martori locuitorii săi, așa cum sunt războatele, epidemiile, conflictele sociale sau cele de natură juridică. Acestea sunt documente epigrafice și au atât caracter religios, în special atunci când era solicitat ajutorul divin al celor pomeniți, cât și laic, atunci când inscripția avea rol de a consemna o victorie militară, stabilirea unui hotar sau construirea unui edificiu, inscripția fiind totodată încadrată unui standard cu caracter religios. Crucile au fost ridicate la comanda unui domnitor, a unul înalt prelat sau mare dregător, a unui negustor ori a unui breslaș meșteșugar. Au existat situații în care au fost realizate la comanda comunității locale, în special în cazul crucilor de fântână, când membrii comunității isi treceau numele pe cruce pentru pomenirea ulterioară.”
Expoziția va fi deschisă pînă la 28 octombrie.
scris de Ando
„Trecut-au anii 2023” continuă tradiția expozițiilor outdoor găzduite la începutul toamnei de Palatul Suțu (Muzeul Municipiului București), expoziții gen „atunci şi acum” cu fotografiile lui Andrei Bîrsan din 2003, refăcute în zilele noastre de alţi fotografi, membri ai asociaţiei Bucureştiul meu drag.
Expoziţia va fi pe gardul muzeului până pe 15 octombrie şi merită cu prisosinţă un popas!
    
Vineri pe 15 septembrie la ora 6 seara veniți la Palatul Suțu. E vernisajul expoziției „Aspecte ale periferiei Bucureștiului în perioada interbelică”.
„Expoziția pune în fața vizitatorilor aspecte ale periferiei bucureștene din perioada interbelică, atunci când orașul se afla în plină transformare edilitar urbanistică. Această transformare a început dinspre centru către periferie, cunoscând totuși tempouri diferite. Evoluția organică a orașului, în care periferia devine rapid zona centrală a fost modul prin care oraşul a crescut permanent.
După Primul Război Mondial s-au trasat noi parcelări pentru a permite construirea de locuințe, parcelări care creează un spațiu de locuit dincolo de barierele orașului aflate în limitele șoselei periferice amintite. Această situație reclama un cadru legislativ care a apărut în debutul anului 1926 prin „Legea pentru organizarea administrațiunii comunale a orașului București” și care împărțea orașul în două zone: centrală și periferică. Zona centrală se împărțea în patru sectoare, cu primării și consilii comunale separate. Zona periferică cuprindea restul teritoriului, până la linia forturilor, inclusiv comunele care, conform legii, deveneau suburbane orașului. În prezent această împărțire administrativă este total diferită, fiecare sector având în componența sa teritoriu atât din zona centrală cât și din cea periferică.
Mirajul Bucureștiului creşte în intensitate odată cu Unirea Principatelor şi cu devenirea capitalei României Mari, situație constatată din mărirea continuă a numărului populației, iar acest lucru va duce la extinderea teritorială pe orizontală în paralel cu extinderea pe verticală din centru.
Traseul propus include diferite zone, de la șoseaua Colentina la cartierul Cotroceni, de la Herăstrău și Băneasa la Calea Văcărești, aspecte ale unei periferii dispărute în a doua parte a secolului trecut, când orașul s-a transformat structural în timpul regimului comunist.
Alcătuită exclusiv din fotografii din Colecția de Fotografii, cărți poștale și clișee fotografice a Muzeului Municipiului București expoziția propune vizitatorilor o călătorie în timp prin periferia Capitalei din perioada interbelică surprinsă în 60 de imagini. Periferia a fost documentată de fotografi precum C. Tadeu, Alfons și A. Gh. Ebner, fiind expuse și o serie de imagini ai căror autori nu au fost identificați.”
scris de Ando
Muzeul Municipiului București a lansat recent un proiect deosebit de interesant: „Mesaje săpate în piatră – digitizarea crucilor din piatră din București”.
„Crucile din piatră ale Bucureștiului sunt pe cât de împrăștiate geografic, pe atât de necunoscute publicului.
Existența ori originea crucilor din piatră nu este cunoscută nici măcar la nivelul comunităților în care se găsesc. Crucile identificate pe teritoriul Bucurestiului sunt, exceptând forma, foarte diferite unele de altele, atât din punct de vedere al ornamentației, cât și al mesajului.
În timp, o parte dintre aceste cruci au fost mutate, iar noile amplasamente au făcut ca scopul inițial să nu mai fie cunoscut.
Varietatea largă de motivații care au dus la ridicarea crucilor din piatră le face cu atât mai interesante și prezintă interesul pentru a fi protejate.”
Detaliile despre acest proiect inedit şi ambiţios, care ar trebui urmărit de toţi cei interesaţi de istoria oraşului, le puteţi accesa aici.
Nu; nu mai merge altfel; oricîte resurse online ne-am chinui să găsim la îndemînă, ghici ce? ba nu merg… ba nu mai merg. După luni de zile în care nu a fost accesibilă deloc, „Biblioteca Digitală a Bucureștiului” – la ora cînd redactăm acest articol – funcționează, în sfîrșit; dar pentru cîtă vreme?
Ce rușine, așadar, să afli că singura resursă de încredere pentru frunzărirea colecțiilor presei noastre se află în Ungaria vecină.
Pe „Digitheca Arcanum” e o uriașă listă de periodice – nicăieri altundeva atîtea la un loc.
Cotidiene și reviste interbelice… și, desigur, și mai vechi!
- Adevărul
- Curentul
- Dimineața
- Lupta
- Universul
- Convorbiri literare
- Ilustrațiunea română
- Rampa
- Realitatea ilustrată
- Revista fundațiilor regale
- Ziarul științelor și al călătoriilor
- Veselia
… precum aproape toate titlurile de după Război:
- Informația Bucureștiului
- România liberă
- Scînteia
- Scînteia tineretului
- Sportul
- Steagul roșu – Viața capitalei
- Arhitectura
- Cinema
- Contemporanul
- Femeia
- Flacăra
- Lumea
- Magazin
- Ramuri
- România literară
- România pitorească
- Steaua
- Teatrul
- Știință și tehnică
Bașca anale, buletine, reviste editate de institute, universități, ministere, uniuni.
Și nu, nu e gratis; e cu abonament. Dar merită? Da.
Mai acum vreun an lăsam să ne scape un oftat cînd auzisem că magazinul „La Prăvălescu” s-a închis. Între timp s-a vădit doar că afacerea din zona Amzei s-a mutat o sută de metri mai încoa’ și se desfășoară sub un alt nume într-un spațiu mult mai mic. Regăsim, firește, cam și toate produsele pentru care fostul magazin fusese atît de frecventat, inclusiv gogoșile (cinci lei bucata).
Cu ocazia asta, să vedem și numele cel nou: „Porcii comozi”.
Poate-o fi ceva care poate fi deslușit și-n cheie ironică; cu toate astea… cu toate astea, zău așa, mai degrabă coboară spre mocirlă nivelul denumirilor spațiilor comerciale de azi.
Zău așa, parcă-ncepe să-mi fie dor de anii ’90, cu „impex”-urile lor naive.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
scris de Ando
Alături de Dan Vartanian, Paul Filip, Cristian Malide sau Andrei Bîrsan, Cristian Popescu este unul dintre cei care au contribuit temeinic la documentarea fotografică a fostului cartier evreiesc. Aşa că merită din plin să semnalăm foarte recenta sa apariţie editorială: albumul „1985-1987 Calea Văcăreşti, Cartierul evreiesc şi alte locuri uitate – aduceri aminte”.
Este a doua sa lucrare, prima fiind albumul „BUCUREŞTI-ARHIPELAG. Demolările anilor 80 – ştergeri, urme, reveniri” apărut în 2009.
Nu sunt numai fotografii… este, de fapt, o carte-mărturie, dens şi atent documentată, care ne permite să revedem (şi să înțelegem) o parte din București, pierdută din ambiţia faraonică a fostului dictator.
Albumul este apărut la Editura Oscar Print, Bucureşti.
    
Nou an – cam aceleași laude.
Nu putem spune c-a apărut ceva grozav, ceva care să „spargă” tipare – sau n-am dat noi de ceva-ul ăsta. Dar, știți și voi, numai ușor n-a fost: viața s-a scumpit și-i greu și să cumperi… și să produci.
Poate nu-i greșit să ne raportăm și la criteriul cantitativ; aplicațiile de livrare (dar nu numai) ne ajută să calculăm de unde-am luat mai des: și stau bine, așadar, Peng You, Çeşme, Za’atar, Treevi.
Ca loc de ieșit, cred că Berăria Centrală e-n frunte.
Patiseria de pe Batiștei – cu cele mai bune merdenele din București -, patiseria La Tati de lîngă Teologie și gogoșeria de la Chirigiu rămîn pe listă.
Măcelăria La Bia e foarte frecventată, magazinașul Murături la Domn’ Profesor de lîngă Lira la fel, precum și băcănia János Bácsi.
Produsul care s-a menținut cel mai bine? O să rîdeți, dar e o ruladă cu cremă făcută de o mică firmă – Eco Pati Plus – și care se găsește ici-colo, pe la magazinașe.
Să ne amintim și de cei plecați dintre noi: patiseria Vian de lîngă Gară, cea de jos, de la metrou Victoriei și magazinul La Prăvălescu.
Dintre unitățile care au părăsit lista din cauza deprecierii calității, amintim: șaormeriile Fendi și Panorama și cofetăria Sweet Evy. N-o să mai găsiți – cel puțin deocamdată – Hala Mahala: știu că se mutase pe Cuza, parcă sub alt nume și ba-i deschisă, ba nu.
Pe scurt – asta-i harta recomandărilor noastre.
… 2022 a fost un an simplu, ce s-o mai dăm la-ntors! Dacă mai pe la-nceput comerciantul adăuga peste noapte 50 de bani prețului știut, mai prin vară deja nu s-a mai încurcat: punea direct cîte-un leu în plus.
Mde! Și de la atîția lei în plus, firește că nouă ne dă cu minus.
Și nu doar unul – ci mai multe minusuri.
Ați remarcat: produsul de ieri, îl vedem azi și mai mic în galantar – c-o fi pateu, c-o fi prăjitură – și nu din cauză c-am avea nevoie de ochelari!
Și nici măcar nu mai găsim flecuștețul cela care ne stîmpără foamea chiar așa, la-ndemînă: patiseriile vechi s-au rărit cumplit, iar cele noi se trag doar în locuri cu vad.
Altminterea, a fost anul marii extinderi a lanțurilor autohtone de fast-food. Și aici cu plusuri și cu minusuri; știi mereu aproape pe ce dai banii, dar produsul nu iese altfel decît mediocru standardizat.
Despre cofetării n-am ce zice. De cîțiva ani, nu știu: am cam rărit-o cu ele, fără să fie neapărat vina lor.
Vorbirăm pîn-acum de mîncarea „populară”; dar cred c-ar fi cinstit să pomenim și de cea pe care uneori o categorisim „de fițe” – cea de pe la festivaluri, de pe la unele furgonete, cea care se consumă-n draci în zonele pietonale ale Capitalei. Uriașele cozi de peste vară la înghețata din zona Amzei sînt uluitoare; tot acolo se produc kilometri pătrați de pizza; cît despre experimente, văd că se fac mereu și oamenii par că le laudă.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii