despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

O analiză.

Să mai vorbim și de lucruri serioase și importante.

Azi, despre urbanism – așa cum se vede dinspre sectoare.

Analiza pe care vă rog s-o citiți a făcut-o Andrei Popescu – spicuim un pic concluziile:

„am remarcat diferențele enorme între sectoare. Din păcate sectorul 5 are ghinion (sau are ce a ales) și va rămâne în continuare cu probleme extraordinare. În 3 și 4 lucrurile se vor face în continuare în același mod, o administrație clasică românească în care se întâmplă ce dorește primarul. Câteodată poate să iasă prost, câteodată ilegal, câteodată bine, dar suntem încă în era unor baroni locali. Pentru sectoarele 1 și 2 ar trebui să mai așteptăm. Să vedem ce se întâmplă și în realitate. La 1 pare că va fi mai mult discurs decât realizări. La 2 există șanse de durabilitate și profesionalizare. Sectorul 6 mi se pare că are cel mai bun „start”, cu un mod mai profesionist de a face administrație.

Însă toate sectoarele încearcă să preia din atribuțiile primăriei generale. Proiecte de pasaje, administrare de bulevarde, spații publice sau clădiri sunt pe lista de „preluări”. Iar asta nu este o chestie nouă, nu putem spune că este o slăbiciune a actualei administrații generale. Asta s-a întâmplat și în trecut și așa au apărut chiar și proiecte ilegale sau doar tocarea unor bani.

Nu există coerență între proiectele sectoarelor și, în unele cazuri evidente, fiecare trage doar pentru zona lui. Bucureștiul va rămâne un oraș divizat, de la imaginea urbană la ritmul de dezvoltare și doar o administrație generală mai puternică va putea schimba asta.”

Subscriu, firește. Lucrurile – și nu doar din perspectiva urbanistică – cam așa se și văd.

Și, dacă-mi dați voie c-o încheiere care să ne pună pe gînduri, vedem că din partea Primăriei Generale… iar nu vedem nimica; de cîteva luni de zile deja.

Recomandare: Valea Prahovei – o istorie ilustrată!

Florin Mardale… la munte și la mare!

După albumele de istorie ilustrată dedicate Capitalei și Litoralului, iată-l și pe cel cu Valea Prahovei, cu aproape 600 de imagini.

Link: wetransfer • Florin Mardale e aici.

„La Prăvălescu” s-a închis

Ce păcat!

Aflăm că „La Prăvălescu” – gata! – s-a închis.

Fusese un loc bun, cu adevărat bun.

O să ne lipsească.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

„Cineclic” – o recomandare

Ne obișnuisem cu binele: aproape zilnic, pagina „Studiourile Buftea” publica nenumărate imagini din arhivele cinematografiei noastre, din care am descoperit – documentate fotografic în timpul turnărilor și pregătirilor migăloase pentru alegerea locurilor de filmare – părți însemnate din istoria orașului nostru.

Ce păcat; din decembrie trecut izvorul a secat. Fără să cunoaștem motivele, ne mulțumim să vă semnalăm că puteți din nou vedea seturi inedite de fotografii pe pagina „Cineclic”, pe care vă îmbiem s-o vizitați.

Pe unde să te-abaţi cînd ţi-e poftă IX

Iată-ne la o nouă ediție a hărții recomandărilor noastre.

Pe lîngă ea, și cuvenitele vorbe însoțitoare care să ne ajute să vedem mai bine ce s-a mai întîmplat în jur. N-a fost deloc un an neinteresant: ne-a bucurat să putem găsi restaurante noi, la care-i o plăcere să mergem, fiindcă ne era într-adevăr dor să ieșim. De fapt, îmi pare – poate greșesc – că oamenilor le-a revenit tot mai mult cheful să mănînce bine în oraș, lăsînd comandatul acasă mai degrabă pentru „prostii” și feluri obișnuite.

Oricum: avem recomandări din toate. Ne-a plăcut la restaurantele „Mace” și „Imperial Turkish Cuisine & Steakhouse” și am luat la repezeală, cu interes, din locuri precum „Hala Mahala”, „Buoni e bravi”, „Çeşme” ori „Circus Döner”.

N-a fost chiar anul șaormei obișnuite: cu mîna pe inimă vă zic că nu prea mi-a mers niciuna la suflet!

Un mare cîștig e descoperirea cofetăriei „PlayBake” – bună, bună de tot.

N-am putut adăuga mare lucru în domeniul patiseriei; știți deja că aici stăm din ce în ce mai prost. Reușim, totuși, să lăudăm micuța unitate din Rondul Coșbuc; am păstrat, totuși, pe hartă și cîteva patiserii pe care nu le-am mai frecventat din cauza scăderii calității produselor, cum ar fi cea de la metrou, din Piața Victoriei.

În rest, ce să zic? Ce a mers bine… merge bine-n continuare – asta-i grozav! – și am călcat cu plăcere pragurile tuturor magazinelor preferate.

Revista „Urbanitas”

Muzeul Municipiului București reia obiceiul editării unor publicații interesante și după închiderea colecției „Materiale de istorie și muzeografie”.

Ne bucură apariția revistei de studii urbane integrate „Urbanitas”.

o colaborare

Semnalăm articolul despre sediul Societății de electricitate din Câmpina ridicat în anii ’30 după planurile arhitectului Octav Doicescu.

Îl puteți citi pe site-ul „Atelierul de arhitectură” al Lilianei Chiaburu, împreună cu care C. D. Mocanu a mai deslușit una din istoriile energeticii din țara noastră.

Liliana Chiaburu, printre altele, proiectează case în stil tradițional românesc.

momentul adevărului: sîntem buni la ceva?

La ce excelează Capitala?

Despre ce mîncare putem zice – cu mîndrie – că numai aici ne pricepem să facem și că ne iese cel mai bine?

Mici? Să fim serioși. Covrigi, pateuri, gogoși, prăjituri? Nu convingem pe nimeni.

În orașu-n care trei sferturi din patiserii-s francize, am uitat să coacem pînă și amărîta aia de merdenea; să nu ne amăgim cu patiseria din Amzei, ori cu cea de pe Batiștei – merdenelele lor sînt încă bune… dar doar prin comparație!

Gogoși? Cum să-ți fie inima mulțumită știind că la vreun parter de bloc din teritoriu se face o gogoașă care-i de două ori mai bună decît cea mai bună producție bucureșteană… și de cinci ori mai ieftină?

Prăjituri? Pizza? Șaorma? Haida-de! Nimic din Capitală nu-i memorabil și unic.

Vreun produs de măcelărie, de mezelărie, din domeniul lactatelor? Vai și-amar…

Poate finețea vreunui restaurant? Poate – însă, raportat la majoritatea unităților de alimentație, am mîncat de fiecare dată excepțional în restaurante de pluton de oriunde din Țară, așa că… ciocul mic!

Mă căznesc de cîteva zile să caut ceva cu care Bucureștiul să dea ora exactă; încă n-am găsit.

Vai.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Alba Iulia: gogoși, langoși și plăcinte.

… pare un plan simplu: te trezești în inima nopții, îți dai cu niște apă rece pe ochi, te pui în mașină și conduci vreo patru ceasuri-jumate.

Folosul, dacă e să mă-ntrebați pe mine, e că așa ajungi pe la vreo nouă-zece dimineața-n Alba Iulia, unde se află un loc cu cele mai bune gogoși, cei mai gustoși langoși și cele mai grozave plăcinte din Țară.

Nu zic nu; s-or găsi și mai încolo, peste ziuă, dar nu-i obligator; iar turistul care-și pune-n cap să viziteze frumusețea asta de oraș la sfîrșit de săptămînă o să găsească-nchis aici.

Plăcințile-s cu cartofi, ceapă călită, varză, ciuperci ori brînză și nu-s mai scumpe de patru lei; gogoașa – o buflă rumenă – un leu; iar langoșul… trei.

Și-mi aduc aminte că acum vreo 40 de ani, pe vremea asta, mi-am cumpărat primul langoș: era la Matache – aveam în mînă tot trei lei; o monedă grea, cu efigia unei uzine – și-am învățat atunci cît de încet se răcește minunata umplutură cu brînză, oricît ai sufla-n ea.

Ca să nu vă mîhnesc prea tare, în Alba mai sînt și alte patiserii care ne fac de rușine pe noi, pe bucureșteni – astea țin deschis și seara, și-n weekend.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

și cîștigătorii…

Cu ce ne-am scos și de data asta?

Pentru cozonac, am ales „Piticot”… și chiar ne-am ales cu cozonac-cozonac. Bun!

Pentru carne, măcelăria „La Bia” – am nimerit chiar și fără coadă, pe Sebastian.

Iar de ieșit, o frumoasă surpriză în ziua de Paște: „Berăria Centrală” a avut deschis și-a pregătit ouă roșii și stufat de miel.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos