despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
scris de Ando
Alături de Dan Vartanian, Paul Filip, Cristian Malide sau Andrei Bîrsan, Cristian Popescu este unul dintre cei care au contribuit temeinic la documentarea fotografică a fostului cartier evreiesc. Aşa că merită din plin să semnalăm foarte recenta sa apariţie editorială: albumul „1985-1987 Calea Văcăreşti, Cartierul evreiesc şi alte locuri uitate – aduceri aminte”.
Este a doua sa lucrare, prima fiind albumul „BUCUREŞTI-ARHIPELAG. Demolările anilor 80 – ştergeri, urme, reveniri” apărut în 2009.
Nu sunt numai fotografii… este, de fapt, o carte-mărturie, dens şi atent documentată, care ne permite să revedem (şi să înțelegem) o parte din București, pierdută din ambiţia faraonică a fostului dictator.
Albumul este apărut la Editura Oscar Print, Bucureşti.
    
Nou an – cam aceleași laude.
Nu putem spune c-a apărut ceva grozav, ceva care să „spargă” tipare – sau n-am dat noi de ceva-ul ăsta. Dar, știți și voi, numai ușor n-a fost: viața s-a scumpit și-i greu și să cumperi… și să produci.
Poate nu-i greșit să ne raportăm și la criteriul cantitativ; aplicațiile de livrare (dar nu numai) ne ajută să calculăm de unde-am luat mai des: și stau bine, așadar, Peng You, Çeşme, Za’atar, Treevi.
Ca loc de ieșit, cred că Berăria Centrală e-n frunte.
Patiseria de pe Batiștei – cu cele mai bune merdenele din București -, patiseria La Tati de lîngă Teologie și gogoșeria de la Chirigiu rămîn pe listă.
Măcelăria La Bia e foarte frecventată, magazinașul Murături la Domn’ Profesor de lîngă Lira la fel, precum și băcănia János Bácsi.
Produsul care s-a menținut cel mai bine? O să rîdeți, dar e o ruladă cu cremă făcută de o mică firmă – Eco Pati Plus – și care se găsește ici-colo, pe la magazinașe.
Să ne amintim și de cei plecați dintre noi: patiseria Vian de lîngă Gară, cea de jos, de la metrou Victoriei și magazinul La Prăvălescu.
Dintre unitățile care au părăsit lista din cauza deprecierii calității, amintim: șaormeriile Fendi și Panorama și cofetăria Sweet Evy. N-o să mai găsiți – cel puțin deocamdată – Hala Mahala: știu că se mutase pe Cuza, parcă sub alt nume și ba-i deschisă, ba nu.
Pe scurt – asta-i harta recomandărilor noastre.
… 2022 a fost un an simplu, ce s-o mai dăm la-ntors! Dacă mai pe la-nceput comerciantul adăuga peste noapte 50 de bani prețului știut, mai prin vară deja nu s-a mai încurcat: punea direct cîte-un leu în plus.
Mde! Și de la atîția lei în plus, firește că nouă ne dă cu minus.
Și nu doar unul – ci mai multe minusuri.
Ați remarcat: produsul de ieri, îl vedem azi și mai mic în galantar – c-o fi pateu, c-o fi prăjitură – și nu din cauză c-am avea nevoie de ochelari!
Și nici măcar nu mai găsim flecuștețul cela care ne stîmpără foamea chiar așa, la-ndemînă: patiseriile vechi s-au rărit cumplit, iar cele noi se trag doar în locuri cu vad.
Altminterea, a fost anul marii extinderi a lanțurilor autohtone de fast-food. Și aici cu plusuri și cu minusuri; știi mereu aproape pe ce dai banii, dar produsul nu iese altfel decît mediocru standardizat.
Despre cofetării n-am ce zice. De cîțiva ani, nu știu: am cam rărit-o cu ele, fără să fie neapărat vina lor.
Vorbirăm pîn-acum de mîncarea „populară”; dar cred c-ar fi cinstit să pomenim și de cea pe care uneori o categorisim „de fițe” – cea de pe la festivaluri, de pe la unele furgonete, cea care se consumă-n draci în zonele pietonale ale Capitalei. Uriașele cozi de peste vară la înghețata din zona Amzei sînt uluitoare; tot acolo se produc kilometri pătrați de pizza; cît despre experimente, văd că se fac mereu și oamenii par că le laudă.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Pe forumul pasionaților de trenuri „Trenuletz” o poveste ce-ți merge la suflet despre uitata stație de cale ferată Tuzla-Far.
Jos pălăria!
Să mai vorbim și de lucruri serioase și importante.
Azi, despre urbanism – așa cum se vede dinspre sectoare.
Analiza pe care vă rog s-o citiți a făcut-o Andrei Popescu – spicuim un pic concluziile:
„am remarcat diferențele enorme între sectoare. Din păcate sectorul 5 are ghinion (sau are ce a ales) și va rămâne în continuare cu probleme extraordinare. În 3 și 4 lucrurile se vor face în continuare în același mod, o administrație clasică românească în care se întâmplă ce dorește primarul. Câteodată poate să iasă prost, câteodată ilegal, câteodată bine, dar suntem încă în era unor baroni locali. Pentru sectoarele 1 și 2 ar trebui să mai așteptăm. Să vedem ce se întâmplă și în realitate. La 1 pare că va fi mai mult discurs decât realizări. La 2 există șanse de durabilitate și profesionalizare. Sectorul 6 mi se pare că are cel mai bun „start”, cu un mod mai profesionist de a face administrație.
Însă toate sectoarele încearcă să preia din atribuțiile primăriei generale. Proiecte de pasaje, administrare de bulevarde, spații publice sau clădiri sunt pe lista de „preluări”. Iar asta nu este o chestie nouă, nu putem spune că este o slăbiciune a actualei administrații generale. Asta s-a întâmplat și în trecut și așa au apărut chiar și proiecte ilegale sau doar tocarea unor bani.
Nu există coerență între proiectele sectoarelor și, în unele cazuri evidente, fiecare trage doar pentru zona lui. Bucureștiul va rămâne un oraș divizat, de la imaginea urbană la ritmul de dezvoltare și doar o administrație generală mai puternică va putea schimba asta.”
Subscriu, firește. Lucrurile – și nu doar din perspectiva urbanistică – cam așa se și văd.
Și, dacă-mi dați voie c-o încheiere care să ne pună pe gînduri, vedem că din partea Primăriei Generale… iar nu vedem nimica; de cîteva luni de zile deja.
Florin Mardale… la munte și la mare!
După albumele de istorie ilustrată dedicate Capitalei și Litoralului, iată-l și pe cel cu Valea Prahovei, cu aproape 600 de imagini.
Link: wetransfer • Florin Mardale e aici.
Ce păcat!
Aflăm că „La Prăvălescu” – gata! – s-a închis.
Fusese un loc bun, cu adevărat bun.
O să ne lipsească.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Ne obișnuisem cu binele: aproape zilnic, pagina „Studiourile Buftea” publica nenumărate imagini din arhivele cinematografiei noastre, din care am descoperit – documentate fotografic în timpul turnărilor și pregătirilor migăloase pentru alegerea locurilor de filmare – părți însemnate din istoria orașului nostru.
Ce păcat; din decembrie trecut izvorul a secat. Fără să cunoaștem motivele, ne mulțumim să vă semnalăm că puteți din nou vedea seturi inedite de fotografii pe pagina „Cineclic”, pe care vă îmbiem s-o vizitați.
Iată-ne la o nouă ediție a hărții recomandărilor noastre.
Pe lîngă ea, și cuvenitele vorbe însoțitoare care să ne ajute să vedem mai bine ce s-a mai întîmplat în jur. N-a fost deloc un an neinteresant: ne-a bucurat să putem găsi restaurante noi, la care-i o plăcere să mergem, fiindcă ne era într-adevăr dor să ieșim. De fapt, îmi pare – poate greșesc – că oamenilor le-a revenit tot mai mult cheful să mănînce bine în oraș, lăsînd comandatul acasă mai degrabă pentru „prostii” și feluri obișnuite.
Oricum: avem recomandări din toate. Ne-a plăcut la restaurantele „Mace” și „Imperial Turkish Cuisine & Steakhouse” și am luat la repezeală, cu interes, din locuri precum „Hala Mahala”, „Buoni e bravi”, „Çeşme” ori „Circus Döner”.
N-a fost chiar anul șaormei obișnuite: cu mîna pe inimă vă zic că nu prea mi-a mers niciuna la suflet!
Un mare cîștig e descoperirea cofetăriei „PlayBake” – bună, bună de tot.
N-am putut adăuga mare lucru în domeniul patiseriei; știți deja că aici stăm din ce în ce mai prost. Reușim, totuși, să lăudăm micuța unitate din Rondul Coșbuc; am păstrat, totuși, pe hartă și cîteva patiserii pe care nu le-am mai frecventat din cauza scăderii calității produselor, cum ar fi cea de la metrou, din Piața Victoriei.
În rest, ce să zic? Ce a mers bine… merge bine-n continuare – asta-i grozav! – și am călcat cu plăcere pragurile tuturor magazinelor preferate.
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii