despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Pe unde să te-abaţi cînd ţi-e poftă XV

Nou an – cam aceleași laude.

Nu putem spune c-a apărut ceva grozav, ceva care să „spargă” tipare – sau n-am dat noi de ceva-ul ăsta. Dar, știți și voi, numai ușor n-a fost: viața s-a scumpit și-i greu și să cumperi… și să produci.

Poate nu-i greșit să ne raportăm și la criteriul cantitativ; aplicațiile de livrare (dar nu numai) ne ajută să calculăm de unde-am luat mai des: și stau bine, așadar, Peng You, Çeşme, Za’atar, Treevi.

Ca loc de ieșit, cred că Berăria Centrală e-n frunte.

Patiseria de pe Batiștei – cu cele mai bune merdenele din București -, patiseria La Tati de lîngă Teologie și gogoșeria de la Chirigiu rămîn pe listă.

Măcelăria La Bia e foarte frecventată, magazinașul Murături la Domn’ Profesor de lîngă Lira la fel, precum și băcănia János Bácsi.

Produsul care s-a menținut cel mai bine? O să rîdeți, dar e o ruladă cu cremă făcută de o mică firmă – Eco Pati Plus – și care se găsește ici-colo, pe la magazinașe.

Să ne amintim și de cei plecați dintre noi: patiseria Vian de lîngă Gară, cea de jos, de la metrou Victoriei și magazinul La Prăvălescu.

Dintre unitățile care au părăsit lista din cauza deprecierii calității, amintim: șaormeriile Fendi și Panorama și cofetăria Sweet Evy. N-o să mai găsiți – cel puțin deocamdată – Hala Mahala: știu că se mutase pe Cuza, parcă sub alt nume și ba-i deschisă, ba nu.

Pe scurt – asta-i harta recomandărilor noastre.

din zbor (390)

Un Revelion reușit, plăcut, care ne-a priit: iac-am revenit la restaurantul „Dineș” din Parcul Carol.

Le-a ieșit – deci și nouă ne-a ieșit.

Și ce mai noapte: ce vreme, ce cald și frumos!

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

2022 în mîncare

… 2022 a fost un an simplu, ce s-o mai dăm la-ntors! Dacă mai pe la-nceput comerciantul adăuga peste noapte 50 de bani prețului știut, mai prin vară deja nu s-a mai încurcat: punea direct cîte-un leu în plus.

Mde! Și de la atîția lei în plus, firește că nouă ne dă cu minus.

Și nu doar unul – ci mai multe minusuri.

Ați remarcat: produsul de ieri, îl vedem azi și mai mic în galantar – c-o fi pateu, c-o fi prăjitură – și nu din cauză c-am avea nevoie de ochelari!

Și nici măcar nu mai găsim flecuștețul cela care ne stîmpără foamea chiar așa, la-ndemînă: patiseriile vechi s-au rărit cumplit, iar cele noi se trag doar în locuri cu vad.

Altminterea, a fost anul marii extinderi a lanțurilor autohtone de fast-food. Și aici cu plusuri și cu minusuri; știi mereu aproape pe ce dai banii, dar produsul nu iese altfel decît mediocru standardizat.

Despre cofetării n-am ce zice. De cîțiva ani, nu știu: am cam rărit-o cu ele, fără să fie neapărat vina lor.

Vorbirăm pîn-acum de mîncarea „populară”; dar cred c-ar fi cinstit să pomenim și de cea pe care uneori o categorisim „de fițe” – cea de pe la festivaluri, de pe la unele furgonete, cea care se consumă-n draci în zonele pietonale ale Capitalei. Uriașele cozi de peste vară la înghețata din zona Amzei sînt uluitoare; tot acolo se produc kilometri pătrați de pizza; cît despre experimente, văd că se fac mereu și oamenii par că le laudă.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din zbor (338)

Mutat de ceva vreme din stația troleului cu un bloc mai înspre strada Cameliei, „Blessing” rămîne frecventat.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

„Sabatini”

Unul din locurile alea care îmbogățesc cartierul, care te bucură să le știi la-ndemînă.

Face chiar fericite vreo trei cartiere, întrucît găsim restaurantele „Sabatini” în Tei, la Domenii, și peste drum de Stadionul Național.

După cum te poate duce gîndul, specificul e un pic italienesc; dar oricine poate fi fără grijă, sînt și de-ale noastre: fripturi, ciorbe, cartofi prăjiți…

Italienescul, însă, e bun și foarte bun: pizza așa cum trebuie, cu cîte pe ea trebuie; paste… prăjituri.

Servire și atmosferă prietenoasă, bună, plăcută, iute; curățenie; tot ce te face să te-ntorci cu drag.

deschis în fiecare zi • site

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

„Bia’s pork and chicken grill”

Mereu de încredere, măcelăriile „La Bia”. Momentan funcționează doar cea de pe Sebastian, întrucât cealaltă era-n piața de la Prosper, care tocmai a ars. Din familie face parte și restaurantul „Casa Bia” și – nu de multă vreme – „Bia’s pork and chicken grill”, pe Mărgeanului 83, în stația de autobuz.

Cam tot ce te-aștepți să găsești sub firma asta: pui rotisat, coaste, „crispy”, cartofi prăjiți; și porții mari.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Un nou… Odobeşti!

scris de Ando

Zilele trecute, aflându-mă pe strada Traian, la doi paşi de intersecţia cu Calea Călăraşilor, mi-a atras atenţia panoul ăsta cu „Restaurantul Odobeşti”, aşa că m-am oprit şi am făcut câteva fotografii.

Dacă vă mai amintiţi, când am încercat să creionăm perioada incipientă a mandatarilor, automat, am pomenit şi de „vechiul” Odobeşti, dar ne face mare plăcere să readucem la vedere mai multe fragmente găsite prin tipăriturile vremii:

Decupajele din presă, singure, n-au farmec aşa că, pentru a înţelege pe deplin atmosfera locului, trebuie musai parcursă această nostalgică descriere făcută de un fost locuitor al zonei: Alexandru Dinu, ale cărui materiale am avut şansa să le primim şi să le găzduim pe blog, mai demult.

„Restaurantul Odobeşti (în acelaşi echilibru spiritual se aflau, doar câteva intersecţii mai încolo, biserica Popa Chiţu şi cârciuma Muscelu, care mai recent a fost rebotezată Nicoreşti). Demolată cu ocazia modernizării Căii Moşilor, cârciuma Odobeşti poate fi văzută în imaginile de arhiva ale filmului «BD intră în acţiune». Cu regim de zahana, Odobeştiul avea o grădina de vară micuţă, cu pietriş pe jos, acoperită în întregime de coroanele bogate a câtorva pomi mari, şi izolată de stradă de iederă groasă ce crescuse pe gard înalt. În fundul grădinii exista o scenă micuţă unde se produceau tot felul de formaţii muzicale dăruind auditoriul cu şlagărele timpului în prelucrări proprii, cu mai multă sau mai puţină inspiraţie – îmi amintesc de un oarecum sud-american «ai, ai, ai, ai sucu-sucu» – greu de spus care era de fapt textul original. Importanţa existenţei acestei cârciumi era covârşitoare. Personalul ne lasa să adunăm capacele de bere de prin frapiere şi de printre mese, care apoi erau aşezate în şiruri lungi pe linia de tramvai. Trecerea vagoanelor producea mici discuri perfect netede, cu care jucăm «tigăiţe» – drum lung până la jocurile pe computer, dar, sunt absulut sigur, cu mult mai frumos, adunând laolaltă 5-6 sau chiar mai mulţi puştani într-o interacţiune socială directă şi febrilă”.

Să revenim, însă, la noul local de pe Traian. Cum stăteam eu şi mă gândeam ce legătură poate fi cu vechiul Odobeşti, iese un tânăr care, politicos, mă întreabă de ce am făcut fotografii. Îi explic ce şi cum şi se luminează la faţă. Păi – zice – vechiul local de pe Moşilor a fost înfiinţat, cam prin 1911, de bunicul meu” şi mi-l indică în poza de grup de pe panou. „După aceea, a venit naţionalizarea, a urmat refacerea localuluişi apoi, odată cu sistematizarea arterei, a fost demolat”.

O evocare a atmosferei vechiului local de pe Moșilor – ridicat și ținut de celebrul Gherghiceanu -, puteți citi mai jos.

„Vinul băut acolo, era luat din apropiere, tot de pe Calea Moşilor, de la cârciuma lui Gherghiceanu, care îl aducea din viile proprii. Cum îl făcea aşa de bun şi curat, nu s-a aflat până acum, în mileniul trei. Despre acest Gherghiceanu s-a scris că era un om sever, fără înţelegere pentru băutorii care întreceau măsura. Nu admitea în localul lui chefurile lungi, gălăgioase, nu servea clienţii gata afumaţi şi închidea taman de sărbători. Un personaj, dintr-o carte*, spunea că «La Gherghiceanu nu e crâşmă, e farmacie, să vezi curăţenie! Vinuri ca la el nici la Paris nu găseşti, un om de mare cinste dar şi cu un mare cusur. La ora nouă seara închide, între unu şi patru închide, duminica închide. De Paşte închide, de Crăciun închide… fir-ar mă-sa a dracu’. Când ţi-e lumea mai dragă, el închide». Peste ani, cârciuma lui Gherghiceanu a devenit Restaurantul Odobeşti”

După revoluţie, tot pe Moşilor (şi asta îmi aduc şi eu aminte) s-a deschis un alt Odobeşti, la parterul unui bloc nou aflat, imediat, dar pe stânga, faţă de colţul cu strada Oltarului, unde era vechiul restaurant. Tânărul mi-a spus că în acea perioadă, lângă intrarea în local, era chiar montată şi o placă cu istoricul restaurantului.

In scurt timp, noul local a fost luat în seamă şi de inspectorul L” de la ziarul Libertatea, cel care întocmea topul săptămânal al localurilor bucureştene.

Timpul a trecut, Odobeşti-ul de pe Moşilor a „murit” din nou şi în locul său e acum… un Mega Image.

Rămâne de văzut cât va dăinui şi noul Odobeşti de pe strada Traian pentru că în acea clădire s-au perindat, într-un timp relativ scurt, tot felul de afaceri.

Ar putea prinde cheag pentru că vadul nu e rău, iar vechile cârciumi de pe lângă hala Traian au dispărut: Cozia, care „ţinea” cu grădina sa ambele colţuri ale intersecţiei, e acum o ruină, iar bufetul Zorile Roşii, aflat chiar în spatele halei, pe strada Prof. dr. Mihail Georgescu – pozat de cei de la Studiourile Buftea -, a devenit după revoluţie o brutărie, acum închisă şi asta.

—–

*  Isac Ludo, Paravanul de aur, vol. 1: Domnul General guvernează – n. n.

Pe unde să te-abaţi cînd ţi-e poftă XIV

Iată-ne la o nouă ediție a hărții recomandărilor noastre.

Pe lîngă ea, și cuvenitele vorbe însoțitoare care să ne ajute să vedem mai bine ce s-a mai întîmplat în jur. N-a fost deloc un an neinteresant: ne-a bucurat să putem găsi restaurante noi, la care-i o plăcere să mergem, fiindcă ne era într-adevăr dor să ieșim. De fapt, îmi pare – poate greșesc – că oamenilor le-a revenit tot mai mult cheful să mănînce bine în oraș, lăsînd comandatul acasă mai degrabă pentru „prostii” și feluri obișnuite.

Oricum: avem recomandări din toate. Ne-a plăcut la restaurantele „Mace” și „Imperial Turkish Cuisine & Steakhouse” și am luat la repezeală, cu interes, din locuri precum „Hala Mahala”, „Buoni e bravi”, „Çeşme” ori „Circus Döner”.

N-a fost chiar anul șaormei obișnuite: cu mîna pe inimă vă zic că nu prea mi-a mers niciuna la suflet!

Un mare cîștig e descoperirea cofetăriei „PlayBake” – bună, bună de tot.

N-am putut adăuga mare lucru în domeniul patiseriei; știți deja că aici stăm din ce în ce mai prost. Reușim, totuși, să lăudăm micuța unitate din Rondul Coșbuc; am păstrat, totuși, pe hartă și cîteva patiserii pe care nu le-am mai frecventat din cauza scăderii calității produselor, cum ar fi cea de la metrou, din Piața Victoriei.

În rest, ce să zic? Ce a mers bine… merge bine-n continuare – asta-i grozav! – și am călcat cu plăcere pragurile tuturor magazinelor preferate.

Case căzute 462 – Str. Matei Voievod 139

de Ando și HM

Chiar o construcție uitată: un complex comercial abandonat din care făcea parte și un restaurant, care-i dădea și numele: Valea Sadului (nu Clăbucet, cum inițial am crezut).

Ascuns după blocurile noi ridicate-n anii ’80 pe Mihai Bravu, face parte din prima fază a sistematizării șoselei și – zicem noi – se-nrudește, pe undeva, cu „Bucegi”, cel care zace la două intersecții mai încolo, la Dimitrov.

mai multe despre Case căzute

la „Imperial Turkish Cuisine & Steakhouse”

Da!

Dacă m-aș opri aici, ar putea fi cel mai scurt review pe care l-am scris – și n-aș greși cu nimica.

Repet: da!

Un restaurant turcesc bun, fin – peste orice altceva știut în Capitală.

Orice-i altfel aici – de la simpla lipie pîn’la desertul de la sfîrșit. Și, între lipie și desert… oho! sînt tare multe lucruri grozave, de te-ntrebi cum de le ies așa de bine!

Fac și kokoreci – dintr-ăla adevărat, doar cu mațe fripte, fără alte bazaconii drept umplutură.

„Imperial Turkish Cuisine & Steakhouse” e pe J.-L. Calderon, imediat după intersecția cu Batiștei. Tot de el ține și o formidabilă măcelărie, în care intrați din strada alăturată, G-ral Praporgescu.

sitefacebook

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos