despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Semne bune 190

… dacă toate ar ieși așa!

Bloculețul ăsta de lîngă Operă – cum te bagi pe Costache Negri – a fost renovat pur și simplu.

Vecina lui? Am lăudat-o deja.

Semne bune 189

Cum te bagi din Titulescu pe Maltopol, clădirea asta te trage de mînecă vizavi de o celebră cafenea.

Iat-o cu fațada renovată cumsecade-n vara asta. Ce trebuie mai mult?

trei cazuri.

Mereu găsim ceva despre care să ne dăm cu părerea; dacă n-om avea mereu dreptate alegîndu-ne părerea, aia e: cine să le nimerească pe toate?

Dar uneori parcă prea simțim că trebuie s-o spunem.

Pe strada Washington – pe colț cu Bruxelles –  fusese cîndva una din casele alea simple bucureștene – reușite, fără să sară-n ochi.

Fusese, zic bine: s-a demolat și acum vedem ce i-a luat locul. E tot casă; e tot atît cît cea dinainte – nu vezi asta prea des! – dar… nu mai e casă. Of: stilul ăsta păgubos ce imită ceva despre care am ajuns să credem că „se purta odinioară” e cumplit. Adaugi acoperișul care se lățește caraghios și inestetic și… și nu mai știi ce să zici.

Peste drum… cu totul altceva. Să nu uităm că nu toate casele de aici au fost pricopsite; nu-s puține construcțiile tipizate, modeste, înghesuite. Iată o jumătate de duplex care ajunsese să se urîțească mult înainte de a fi refăcută:

Și refacerea? Na, vedeți – s-or găsi destui care s-o socoată nepotrivită, dar cînd trecem pe lîngă ea ne binedispune, ne face cu ochiul, ne încurajează: da, o renovare drăguță.

Hai și după colț, pe Braziliei. Popas la un imobil căruia nu i-am fi putut reproșa decît astuparea geamurilor.

Renovarea lui a ieșit chiar bine; doar că acum lipsa fereștilor sare și mai mult în evidență, mai ales că s-au zidit și cele înguste dinspre stradă.

Semne bune 188

Să nu rîdeți – modestele strădanii de a ține un imobil oarecare curat, luminos și plăcut fac totul!

Aici, pe Vulcănescu înainte de Popa Tatu, orice astfel de intervenție trage în sus întreaga stradă.

Semne bune 187

Lipită de celebra dărăpănătură de la părculețul Cazzavillan, casa asta a fost scoasă la lumină. Lucrările nu prea avansează, dar exteriorul e salvat.

Semne bune 186

Cum intri pe Griviței, după Matache. Ia te uită ce a răsărit aici!

Ținînd seama ce coșmelie fusese pînă acum, e de bine!

Semne bune 185

Revenim pe strada Ion Maiorescu, de data asta cu renovarea unui imobil mai puțin eclatant.

Ținem seama că nu-s puține casele prăpădite și părăsite de pe aici și… și zicem că e o veste bună.

Semne bune 184 / Case căzute 187 – Str. Dr. Leonte Anastasievici 12

Aici a fost cîndva senzaționalul restaurant „Valencia” – ce vremuri!

Deși renovarea a făcut pierdute frumusețile de ferești de la etaj…

 

Nu-i supărare mare:

 

Clădirea șade bine și felu-n care e-nconjurată de trotuar, fără nici un gărduț, s-a păstrat.

Drăguț cum improvizația balconului lateral a fost adusă să pară din același film cu restul clădirii.

Case căzute 742 – Str. Vasile Conta 17 – ce a ieșit

Renovarea – începută-n toamnă – a fost iute și bună. Bravo.

 

Semne bune 183

Vedeți? Dacă a fost deja renovată cumsecade la vremea ei, nu mai trebuie decît – atunci cînd se cere – să fie împrospătată.

Pe Austrului, spre Țepeș Vodă.