despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul 
|
… cînd ne păcălim singuri că nu: nu se poate, n-are cum ca ticăloșia și josnicia să coboare și mai mult… ei ne-o dovedesc: au dezafectat cel mai frumos loc de joacă al Bucureștiului, cel din Parcul Izvor. Și-or fi zis chiar că ne fac un bine: era nesigur… murdar… neîngrijit… Și noi știm că era și nesigur, și murdar, și neîngrijit: dar numai pentru că ei nu s-au ocupat să-l repare, să-l curețe, să-l îngrijească.
Acum aproape 13 ani Piedone reamenaja Orășelul Copiilor. Pe de o parte încărcat și obositor, dar pe de altă parte… vesel, frumos, plăcut, distractiv! Multe s-au schimbat și depreciat de atunci! În „Fortul indienilor” bălăriile-s cît casa; trenulețul nu mai merge; micuța librărie s-a închis; fîntînile muzicale nu mai sînt muzicale; și interesantul foișor suspendat – degradat și abandonat – a fost demolat! Despre atracții – nimic nou; doar cele știute dintotdeauna. Actuala conducere a primăriei sectorului 4 e mai interesată să construiască fel de fel de clădiri pe aici, mai degrabă. … și a venit iar vremea aceea din an în care părinții reînnoadă politețurile cu vînzătorii. «Mega Image» s-a-ntors cu o campanie-n care se dau cartonașe cu felurite dihănii. Și, după ce zicem în gînd cele cuvenite marketingului, ne mai înmuiem oleacă: fiindcă vedem – odată-n plus – cum în lumea asta atît de tehnologizată a copilăriei, încă nu s-a pierdut nici bucuria de a colecționa, nici știința de a face schimb. Au trecut 12-13 ani de cînd Piedone a refăcut complexul de parcuri Lumea Copiilor și Orășelul Copiilor. Și… ghici ce? Tot după măsura lui le avem și azi, chiar dacă – ici-colea – s-au mai scos cîteva din gardurile care împînzeau aleile. Ba chiar putem zice că nu-s puține lucrurile care funcționează mai prost, care s-au stricat. Vrei să te răcorești? Ghinion; nici o fîntîniță, nici o țîșnitoare! Fîntîna „lui Arghezi” a fost închisă de cine știe cînd!
Scările nenorocite dintre parcurile de sus și de jos sînt măcinate, incomode, trecerea în continuare îngustă, periculoasă.
Lăcușoarele decorative sînt azi secate.
Locurile de joacă au fost schimbate; plictis și plastic peste tot, simple, neatractive – au dispărut turnurile, tuburile, scările:
Tiribombele-s neschimbate; trenulețul nu mai circulă; foișoarele-s tot mai neîngrijite; băncile au rămas cele mai incomode din București. Da: copacii au crescut, e umbră, e răcoare, e liniște, e curat… Doar că tot acest spațiu uriaș care se întinde de jos din Tineretului pînă sus la Brîncoveanu nu e decît… mare, fără să îmbie la vreo interacțiune socială, fără să aducă oamenii împreună. Și totuși e ceva care se-ntinde mai dihai ca gripa-n rîndul copiilor. Ghici ce? Ei ce: o nouă campanie cu cartonașe a magazinelor «Mega Image»! Precum cele de odinioară, cînd cei mici colecționau sute și cei mari se dădeau bine pe lîngă vînzătoare, să nu cumva să vină acasă fără cartonașele colorate. Cu întîlniri de schimb prin parcuri, cu albume completate… Mereu sînt campanii dintr-astea, toate magazinele le fac; doar că unele campanii prind foarte, foarte bine. Și campania recentă a «Mega Image» pare că prinde: are-n plus, pe lîngă sumedenia de cartonașe – cu animale sălbatice – și-o boxă care, atunci cînd scanezi cu ea un cartonaș, îți reproduce sunetul animalului înfățișat. Distracție, cum ar veni… și chiar e! Pentru că – orice-ați crede despre copii și despre cît de mult sînt legați de tehnologie – ei tot copii sînt; le place să strîngă lucruri, să s facă schimb, să se joace cu ele. Și campania asta se potrivește la mare fix, mai ales că nu implică folosirea telefonului. Asta e: ne vedem la casă, să vedem ce mai primim azi.
Cum-necum, rău nu e întrutotul. Copiii din București au unde să se joace! Niciodată nu s-au împuținat părculețele și amenajările nu-s deloc nemulțumitoare. Sigur, putem strîmba din nas: destule aparate de joacă sînt proaste, din materiale urîte și șubrede; de multe ori le găsim amplasate fără noimă, îngrămădite; gospodărirea, curățenia și reparațiile lasă de dorit. Sigur, știm în continuare că nu s-a schimbat nimic în folosul celor mai mari: ei nu au locuri unde să-și petreacă timpul – că de dat huța, mai puțin! Zicem mereu cît de periculos e „statul pe telefon”, cît de importantă e „mișcarea”, dar nu le-am deschis nici măcar curțile școlilor. Dar copiii – s-o repetăm – au unde să se joace, și chiar să se joace frumos. Cine, în uriașele cartiere de blocuri dinăuntrul orașului, n-are la cîteva minute de casă vreun scuar, vreun părculeț? Și în sfîrșit Primăria Capitalei începe să refacă locurile de joacă din marile parcuri, cele care – din nepăsare și dispreț – deveniseră mizerabile și periculoase. E îmbucurător cum noile amenajări sînt plăcute, elegante, ergonomice, folosind din nou materiale calitative; toată lumea simte asta, să știți. Prin sectoare încă se merge pe plastic: poate mai ieftin, mai ușor de schimbat; oricum, rezistent și el dacă locul e păzit cum trebuie. Poate s-o repara și aduce la lumină celebrul castel din Izvor, care n-a mai fost îngrijit de ani și ani de zile. Văd că se lucrează și la cele două locuri mari de joacă din parcul de jos, din spatele Palatului Copiilor. Unul era vechi deja; celălalt, deși nou și mai fățos, nu prea se dovedise trainic. Kiselefful s-a refăcut bine anii trecuți.
Sigur: toate, toate-n jurul nostru s-au scumpit: cum putea rămîne distracția ieftină… ieftină? Din ce-n ce o chestie care-ți bagă mîna serios în buzunare, mersul în parc. Toate jocurile, atracțiile și tiribombele-s mai scumpe. Ce era 10 lei, acum e 15. Ce era taxat pentru 15 minute, acum durează doar 10. Vrei să te dai în „bumper cars“? Prețul e același, dar cursa nu mai ține trei minute, ci două. Bani: bani luați! Un lucru și doar unul a rămas ieftin, cel mai ieftin din toate parcurile noastre: gogoașa simplă, împletită din „Orășel”. E trei lei. Ei, pe gogoașă măcar dăm banii cu plăcere. Și stăm și la coadă pentru asta.  Loc de joacă mărginaș din Bulgaria, funcțional în totalitate și azi după aproape 20 de ani. Săptămîna trecută mai multe locuri de joacă din parcurile Primăriei Capitalei – Herăstrău, Cișmigiu, Carol, Izvor, Tineretului, Circ – au fost din nou luate la ochi de către Protecția Consumatorului cu amenzi și propuneri de închidere. Foarte bine! Un lucru cu care nu se glumește niciodată e siguranța copilului. Și fiecare poate vedea cu ochii săi cum arată locurile astea de joacă: cam ca-n pozele făcute-n orașul Cernobîl, ăla abandonat de peste trei decenii. Căzături, rupturi, ruginituri; gunoaie, pietriș amestecat cu mizerii, covoare elastice rupte, jupuite. Hai, însă, să ne-ntoarcem cu juma’ de an în urmă, cînd aceeași Protecție a Consumatorului a făcut același lucru în aceleași parcuri: tot amenzi, tot propuneri de închidere. Ce s-a-ntîmplat în această jumătate de an? Păi… nimic! Administrația parcurilor – care ține, firește, de Primăria Capitalei – a reușit de-abia acuma-n septembrie să… „lanseze caietul de sarcini” pentru reparația unei părți din locurile de joacă stricate. Adică, repetăm pe românește: n-a făcut încă nimic și nici n-o să facă curînd ceva. Și, ca să fie disprețul și umilirea cît mai mare – în loc să se apuce măcar să dreagă, să peticească, să întrețină – a mai și îndrăznit să lipească niște fițuici… de avertizare.
Atît a putut: cum ar veni, „dă-vă dreacu pe toți, stați deoparte – sau nu… treaba voastră, oricum!” În schimb, vice-primarul care se ocupă de administrarea parcurilor Capitalei își permite să considere acțiunea Protecției Consumatorului nu doar ca fiind politică; ci mai ales o răzbunare politica… față de el. Păi… în orașul unde nepăsarea față de copii este și acum o politică, orice răzbunare e îndreptățită. Zilele astea se reface de tot locul de joacă din parcul dintre Kiseleff și Aviatorilor. Văzînd evoluția lucrărilor și aparatele ce s-au montat, mi-am dat seama că în ultimii ani am avut un regres important în acest domeniu. Vedeți voi, pe la mijlocul anilor 2000 s-au făcut – în multe locuri din București – locuri de joacă cu aparate construite din materiale calde, frumoase, plăcute, superioare. Lemn, sfoară, metal strălucitor – cît mai puțin plastic. Colorate puternic, frumos; cu aparatele răsfirate, pentru ca să se-nvețe copiii să nu se calce-n picioare (pe de o parte) dar și să împartă folosirea lor (pe de altă parte).
Așa e firesc să se construiască locurile de joacă: nobil, elegant și simplu – fiindcă, să știți, copiii își dau seama de lucrurile frumoase și de calitate: le preferă, le caută, le pricep superioritatea. Firește, în tot acest timp, s-au montat și o droaie echipamente exclusiv din plastic, unele chiar deloc rele; văzîndu-le însă, îți dai seama pe loc de diferențe: aparate care nu rezistă utilizării, culori șterse, prea pastelate și – din lăcomia și prostia primăriilor – îngrămădeală mare.
… iar acum, în București, nu se construiesc decît locuri de joacă din plastic – și asta e o mare greșeală.
Din vechea autostradă a Piteștiului te lași în dreapta, alegînd ieșirea spre Ulmi; numaidecît (după ce treci de cîteva hectare de hale de mărfuri și depozite logistice) vine localitatea aparținătoare zisă Ghionea. Ai ajuns. Ferma asta – că fermă e, „Cocoșu’ Roșu” – e un loc plăcut: liniște-n cîmp, vaci, capre, cai, porci și – dacă n-ai chef să te dai cu căruța – prilej de trîndăvit la umbră, cu burta plină. Fiindcă are și restaurant, ba chiar și un magazin strașnic cu fel de fel de bunătăți produse acolo: zacuscă, dulceață, cașcaval, brînză, iaurt, cîrnați, pastramă, carne – și altele. Bunînțeles, copiii se-aleargă prin livadă, cască gura la animale ori se bucură de locul de joacă: pentru ei e distracția la „Cocoșu’ Roșu”. Diferența față de alte locuri dintr-astea unde ajung familiile e, însă, mîncarea: aici nu se găsesc aiureli fără nici un dumnezeu, cum ar fi „puiul Shanghai”… Friptura e friptură, cîrnații-s cîrnați, iar cartofii prăjiți nu-s doar prăjiți… îs și cartofi. Chiar e mișto aici, la „Cocoșu’ Roșu”. |
articolele noastre sînt preluate și de: 
|
|
Copyright © 2005 - 2025 Simply Bucharest Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
||
comentarii