Ei, asta chiar e o veste de toți banii! După trei ani de absență, iată că popularul magazin „Sergiana” a revenit în galeria „Kaufland” de la Sebastian.
![]() despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul ![]() |
Ei, asta chiar e o veste de toți banii! După trei ani de absență, iată că popularul magazin „Sergiana” a revenit în galeria „Kaufland” de la Sebastian. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josVai, ce păcat! Magazinul „Sergiana” care a funcționat mai bine de zece ani în galeria comercială a „Kaufland” Sebastian s-a închis. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josS-a închis minunatul magazin cu „bunătăți din Ardeal“ de pe Mărgeanului. L-a înlocuit o patiserie. … viața de cartier are micile ei bucurii și surprize frumoase; totul e să fii curios și să-ncerci să te uiți în jurul tău, la nici zece minute de casă. Subzistă o droaie de mici afaceri locale ce oferă calitate: produse bune, servire plăcută. Mă apucai să număr chestiile bune pe care le-am descoperit, recent, în jurul părții mele de Rahova – și nu-s deloc puține!
E bine – foarte bine! actualizare: magazinul s-a închis; se mai găsesc o mică parte din produsele Székely falat în marile magazine Pe Mărgeanului, în stația autobuzului de la Petre Ispirescu, un magazin formidabil! O mare diferență față de „sibienii” cu care sîntem obișnuiți de ani de zile. Cașcavale gustoase; mezeluri nobile de prin secuime (și nu într-atît de scumpe ca la tîrguri); pîine de la Sfîntu… Neîndoios, cel mai bun magazin peste care-am dat pîn-acum în Capitală. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos… la „Sergiana” nu mai găsim produse din carne de porc din rasa Mangalița: a renunțat la ele. M-am bucurat, anii trecuți, să văd cum a revenit rasa asta cu o carne așa de bună și gustoasă. Și-mi pare rău, acum, să văd că oamenii n-au apreciat-o; mîncarea fiind o modă… Este o mare pierdere. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josP Mie taman pe vipia cea mai mare, pe urgia portocalie cea mai afurisită îmi vine pofta de-o fleică uleioasă, de-o șaormă picantă… Și de slănină! Omul de pe-alte vremuri, care obișnuia să-și facă toate ale sale, știa că vara greu mai dădeai de-o bucată bună de slănină: se rîncezea, se-ngălbenea dar – făcută fiind cum se cade – rămînea bună, gustoasă. Cu-atîția „sibieni” în jurul nostru, ai zice că-i la îndemînă mereu să-ți faci rost de-o bucățică grasă pe sufletul tău – dar nu-i așa; niciodată nu nimerești două bucăți care să se-asemene la gust. Să n-o mai lungesc prea mult: o slăină mereu bună și mereu la fel de bună se găsește la magazinele „Sergiana” (în București sînt doar două, deși produsele ambalate au pătruns și-n galantarele supermarketurilor). … mergeți de vă luați – da’ să fie neapărat slănină de Mangalița. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josȘtiți? – lucrurile nu stau cum le-așezi; se mișcă; cresc. Bucureștiul are două locuri minunate care se cheamă Muzeul Satului și Muzeul Țăranului Român. Fiindcă-i bine să prețuiești tradiția: e ceea ce te face să știi ce-ai fost, ca s-ajungi ce ești. … locurile astea au ajuns doar o tradiție despre ceva tradițional. De ce-au fost ele atît de grozave, de nemaipomenite? Fiindc-au fost ceva înaintea vremii lor! Dar azi sînt rămase-n urmă – mult de tot. În secolul XXI muzeu nu mai înseamnă doar o hală cu cutii de sticlă-n care zac lucruri. Muzeu înseamnă și ceva viu, ceva ce se-ntîmplă, ceva care te cheamă! Ne oblojim mîndria cu străinii care cască gura la bordeie; ducem copiii în „săptămîna altfel”; dar noi n-avem de ce să venim la aceste muzee. Uite, în toți acești ani am fost doar o singură dată la Muzeul Țăranului – fiindcă n-am avut de ce. „Evenimentele” de la muzee nu mai sînt de-ajuns. Ne-am săturat de carne la frigare, de doboș făcut ieftin, de poale-n brîu cu coca congelată; punct. Nu ne trage ața la aceleași colinde. Nu mergem la simpozioane și nici la „in memoriam nu știu cine”. Dar… am merge să vedem tradiția pe viu, întîmplîndu-se! Am merge la muzeele astea ca să vedem cum se dă cu coasa, cum se bagă un stîlp de casă-n pămînt, cum se ridică un gard, cum se caută o găină de ouă, cum se spoiește un perete, cum se face magiunul, cum se repară șindrila, cum se-mpletește o vestă, cum fierbe mustul, cum se coc foile de plăcintă, cum se țese un preș, cum se-njghebează un coteț… Și dacă n-am avea timp să mergem să vedem, cu siguranță am sta pe net să ne uităm la clipuri interesante, frumoase, cu felurite asemenea activități, promovate pe site-urile muzeelor, pe paginile lor de socializare! Așa se petrec azi lucrurile – și de-astea avem nevoie. E păcat că muzeele tradiției nu-nțeleg că-n păstrarea și promovarea ei e nevoie de inovație. Mi-am făcut un pic de timp şi-am trecut iar pe la Tienda – voiam să văd cît costă paella făcută de ei la comandă (38 lei/porţia/mixtă). Mi-a plăcut: am apucat să şi stăm de vorbă – şi-am trecut de la una-la-alta, de la mici la bere, de la vin la carnea de miel, de la măcelăriile bune din Bucureşti la curcanul umplut; în fine – cam ce vorbesc oamenii de omenie, zic eu. La Tienda e un magazin aşa cum trebuie. E scump – dar nu-i de fiţe: să vă zic de ce. Am văzut, de ceva vreme încoace, că mîncarea a devenit şi ea o fiţă. Cică trebuie să manînci eco, tradiţional, sănătos; cu toate astea, nu poţi să-ţi iei mîncarea asta de oriunde, nu! Trebuie să-ţi cumperi nu-ştiu-ce dulceaţă de la Băcănia Veche, trebuie să-ţi iei neapărat slănină de fiţe de la Baciu – n-aţi văzut? Mă plimbam astă-toamnă pe lîngă piaţa Floreasca şi-am rămas uimit de puzderia de magazine cu delicatese, cu dulciuri, cu băuturi: franţuzeşti, portugheze, naiba-mai-ştie-ce; toate aveau un aer de expoziţie, de shop ceauşist – cum să vă zic? Intrai şi parcă ţi-era ruşine să-ntrebi, să alegi, să cumperi doar cît ai nevoie. La Tienda nu-i aşa. Oamenii-s simpatici, îţi vorbesc despre mezelurile şi vinurile lor, ţi le recomandă, te ţin minte; te-nţelegi cu ei şi-n spaniolă, şi-n engleză, şi-n română – şi pleci de-acolo ca de la nişte prieteni. Aşa se fac afacerile. În fine! Doar un lucru s-a schimbat: dispozitivul ăsta grozav de pe care tăiau, cu cuţitul, jambonul nu mai e; folosesc doar aparatul de feliat electric: merge mai repede şi e mai puţin obositor; dar – rămîne între noi, îţi zic şi ei – parcă-i mai bună carnea tăiată cu cuţitul… mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josO să credeţi c-am păţit ceva. Nu; dar trebuie s-o spun. PREA MULTĂ SLĂNINĂ! Muzeul Ţăranului: slănină. Palatul Suţu: slănină. Tîrguri, pieţe, expoziţii, vernisaje: slănină, slănină, slănină. Oriunde mergi, aceleaşi feţe, aceleaşi tarabe, aceeaşi slănină. Dă-o-n-colo! Ziceţi că l-aţi citit pe săracu’ Radu Anton Roman? Omu’ ăsta v-a plimbat prin fiecare colţişor de ţară, peste tot a găsit cîte o altă bunătate. Dar noi – nu: slănină, slănină, slănină. Cîrnaţi, cîrnaţi, cîrnaţi. Pastramă, pastramă, pastramă. Caşcaval, caşcaval, caşcaval. Că doar asta a mîncat românul de cînd se ştie! Şi dulciuri de la Budapesta cu 100.000 punguliţa! Şi borcănele de dulceaţă cu 150.000! Şi pîine eco cu 30.000 dărăbul! Îi spune cumva Muzeul ţăranului maramureşean şi nu ne-am prins? Ai crede că numai sibienii şi maramureşenii fac mîncare în ţara asta. Oltenii? Moldovenii? Bănăţenii? Dobrogenii? – cine-s ăştia? Muzeul de istorie al Municipiului Bucureşti e o afumătoare publică. Mă uit de ani de zile la fel de fel de evenimente dedicate Bucureştiului – vreau şi eu unul dedicat mîncării din oraşul nostru! Ce se mînca acu’ 100 de ani? Da’ pe vremea lui Cuza? O s-ajungem să-njunghiem porcii la Ateneu. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
|
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() articolele noastre sînt preluate și de: ![]() ![]() |
Copyright © 2005 - 2025 Simply Bucharest Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
comentarii