despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

comentarii

arhiva

Din zbor

  • concluziile războiului mucenicilor din Rahova: Hristmari a făcut cei mai buni mucenici de cofetărie pe care i-am mîncat vreodată. Georgi a manufacturat cei mai proşti mucenici pe care i-am mîncat vreodată: o cocă crudă şi însiropată; aşa se-ntîmplă cînd te lăcomeşti să vinzi tăvi după tăvi după tăvi… şi n-ai vreme să ţii aluatul la copt. Hristmari a vîndut cu 25.000 iar Georgi cu 35.000 lei vechi bucata.
  • Pe strada Năsăud, la Năsăud Shopping Center (adică la Penny) s-a deschis un magazin cu produse tradiţionale (c-or fi ele de la Sibiu, c-or fi ele de lîngă Sibiu…): au vreo zece feluri de brînză, vreo cinci-şase de slănină, cîrnaţi, unt, … to’ ce trăbă.

Mărţişoare cu cîrnaţi

Muzeul Ţăranului organizează – ca-n fiecare an – un tîrg al mărţişorului; foarte frumos!

Da-i momentul să fiu cîrcotaş, fir-ar să fie. Pentru că pîn-acuma n-am văzut vreun tîrg…. vreo expoziţie…. vreun talcioc – c-o fi el de mărţişoare, de cadouri de valentine’s, de ceasuri de colecţie, de yachturi, de timbre vechi, de sutiene, de mobilă, de jucării… de ce vreţi voi!… fără tradiţionala tarabă cu slănină, caş afumat şi pălincă.

E, oricît de mult mă dau în vînt dup-o bucată de afumătură, zic că-i şade mai bine legată cu-n capăt de cînepă, nu cu-n şnuruleţ de mărţişor.

Fiecare lucru la locul lui.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Slănină, ramură de măslin

Ciudaţi mai sîntem uneori. Ajunge să gustăm ceva bun – şi oricît am fi de nervoşi, parcă ne trece…

La unii merge cu o felie de tort, la alţii – simplu – cu un dărăb de brînză (uite, Gigi Becali, atunci cînd începe să facă spume la TV sigur e-n sevraj), dar cu o-mbucătură de slănină afumată poţi face minuni.

Vă spun eu, slănina afumată e nedreptăţită rău. E aruncată în coşul alimenetelor nesănătoase, e întruchiparea răului nutriţional – aiurea! cine spune că trebuie să manînci juma’ de kil pe zi? Gustă, manîncă cu moderaţie; n-o să păţeşti nimic!

O feliuţă de slănină – şi gata, ne-am împăcat. Încă una – şi-un colţişor de cîrnăcior, şi acceptăm că şi celălalt avea dreptate. Mai tăiem niţel – mai spargem o ceapă, mai zdrumicăm nişte brînză de burduf – şi acceptăm că şi celălalt avea dreptul să trăiască lîngă noi… Păcat că nici arabii, nici evreii nu manîncă porc – i-am fi chemat să guste nişte slănină afumată şi i-am fi împăcat.

Şi Primarul nostru, mare mocofan! În locul lui puneam nişte tarabe cu slăninuţă, brînză, pastramă acolo unde-s gropile mai mari, şantierul mai întîrziat şi gunoaiele mai multe – şi nu-l mai înjuram! O şti ce-o şti Preşedintele, care nu scapă nici un tîrg şi festival popular din ţară; cum să-njuri omu’ lîngă oala cu sarmale?

Pofticioşii dintre noi o duc bine, de ceva timp. Se ţin tîrguri peste tîrguri cu mîncare tradiţională, în pieţe se deschid magazinaşe – da, e bine!

Dar cel mai bine e…

Aţi auzit de La Baciu? Poate da, căci sînt deştepţi şi-şi fac reclamă. Au ajuns în Bucureşti, pe Calea Floreasca (între Urgenţă şi Piaţă), unde au un magazin. Magazinul e deschis doar de vineri pînă duminică, aşa că azi mai aveţi timp să treceţi pe la ei (închid la 3 dup-amiaza, vineri şi sîmbătă la 7 seara, scrie pe site.)

Eu n-am trecut pe la ei, dar am mîncat de la ei: un deliciu! A fost un prieten – am încredere în el. Am atîta încredere, încît dacă soarta lumii ar atîrna într-adevăr de o bucată de slănină afumată, ar lua premiul Nobel pentru pace.