despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

la Snagov

Lac… pădure… aer curat, nuferi uriași, copaci bătrîni.

Locuri frumoase, care au rămas frumoase, la doi pași de Capitală.

Greu de ajuns la ele fără mașină: nu lipsește transportul public, dar nici nu vine altfel decît din an în paște. Cum de putea fi Snagovul o destinație interbelică accesibilă, zău că nu-nțeleg…

Pur și simplu noi ne-am schimbat felul de-a ne petrece timpul, asta-i tot. Snagovul e leisure: restaurante, complexuri, piscine.

Și, ca bucureșteni sadea ce sîntem, nu știm cum s-a ajuns să avem imensa și minunata zonă de relaxare de aici.

A fost ambiția unor oameni de toată isprava, de pe urma cărora beneficiem și acum de lacurile Colentinei și de Pădurea Băneasa: ambiția de a da bucureștenilor locuri care să-i bucure.

Partea leului, firește, e a primarului Dem Dobrescu.

Prin străduința Uzinelor Comunale, lacul a fost asanat, s-au amenajat ștrand, debarcader, promenade, cluburi, restaurante, bufete, popasuri, toate beneficiind de confort și facilități. Și asta, oameni buni, se-ntîmpla acum 90 de ani.

       

… bucureșteanul ajungea cu taxiul sau cu autobuzul „S” pe care-l lua dumineca din Piața Victoriei și făcea un ceas pîn-aici. Planurile includeau un rapid tren electric, dar de-abia după Război s-a reușit construirea ramificației feroviare dinspre Căciulați, care zace acuma-n părăsire. Cine n-avea răbdare pînă la Snagov se putea opri, desigur, în localitățile de dinainte, unde funcționau restaurante prielnice pentru chefuri și apăreau cazinouri, precum cel de la Otopeni – o veritabilă operă de artă.

Neobositul inginer Caranfil visa la o legătură pe apă cu lacurile Colentinei, iar urbanistul Sfințescu – grijuliu și precaut – se gîndea la viitorul estetic al Snagovului, pe care și-l dorea cît mai apropiat de natură.

 

Așa s-a făcut Snagovul, care avea să treacă prin multe de-atunci încoace: întărirea caracterului recreațional în anii puterii populare, mutarea lui Ceaușescu la Palat, demolările nenorocite din anii ’80, construcțiile apărute după Revoluție și paragina complexurilor populare.