despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

și zicem să lăsăm mașina.

În orașul ăsta al nostru – așa de sucit – ai nevoie de mașină taman pentru momentele în care nu vrei să folosești mașina!

Ia, vrei să mergi în parc, să te plimbi, să te recreezi, să te dai cu bicla.

Sau vrei să te duci în centru, să-ți porți picioarele pe străzi deschise pietonului.

Dar îți dai bine seama că n-ai cum s-ajungi lesne, fără să te umpli de nervi, ba chiar fără să simți că viața ți-i pusă-n pericol.

Astea-s treburi știute – doar noi scriem despre ele de atîția și atîția ani!

Și nici unul din cetățenii Capitalei nu-nțelege de ce niciodată n-au fost rezolvate; ba – mai mult – de ce nici acuma n-au fost măcar luate în seamă.

Culmea – pentru început nu e nevoie, pentru îmbunătățirea locuririi noastre, de o revoluție a infrastructurii, ci de ajustarea ei.

Cum ar veni, pînă la crearea unor veritabile culoare de acces a bicicliștilor și pietonilor din fiecare cartier atît către inima orașului, cît și către punctele locale de interes reprezentate de centre comerciale și locuri de recreere, oamenilor le-ar fi de folos practicarea și unor improvizații cît de cît sigure, fără obstacole deosebite.

Fiecare ar înțelege folosul și – după o vreme – fiecare și-ar găsi locul din spațiul public!

Dar – uite, na! – în continuare bucureșteanul își cațără bicicletele pe mașină ca să se ducă-n parc, la cîteva stații.

De ce? De-aia, fiindcă preferă să se chinuie așa decît să se știe-n primejdie.

Citiți și:

scopul „pietonalului”

Încă dinainte de-a ne apuca să producem veun „pietonal” veritabil în Capitală, am uitat scopul acestuia.

Nu, pietonalul nu se face ca să pedepsim șoferul!

Și nici ca să propășim afacerile, serviciile și comerțul…

Scopul pietonalului e s-aducă bucurie cetățeanului, să-i folosească: toate cele de mai sus vin cu vremea.

Creearea unor zone pietonale centrale – atît în inima orașului, cît și-n zonele importante ale cartierelor de locuit – aduce schimbarea obiceiurilor cetățenești. Oamenii încep să iasă, să se plimbe, să se întîlnească; asta se-ntîmplă primordial, nu faptul că vin să consume.

Oamenii se bucură mai mult ca zona pietonală să aibă magazinașe, ateliere, servicii și afaceri mici decît să fie o continuă înșiruire de restaurante și terase.

Oamenii se bucură să vadă că o stradă e numai a lor.

… dar mai mult decît atît, se bucură dacă asta se petrece fără amplasarea de bolovani, bucăți cretine de beton, garduri și porți. Oamenii nu vor să simtă că „li se dă ceva”, nu vor să se-ntîlnească cu mașini de poliție puse de-a curmezișul, cu echipaje bosumflate, cu restricții necunoscute, nepredictibile.

listă de articole selecționate despre infrastructură – aici.

o pasarelă folositoare

Un oraș bun, prietenos – așa cum cică ni-l dorim – are o sumedenie de mărunțișuri care fac viața locuitorilor mai lesnicioasă.

… scurtături pietonale, stații puse acolo unde călătorii au nevoie de ele – cîte și mai cîte!

Paradoxal: cînd le dai șansa oamenilor să meargă mai puțin pe jos – fiindcă nu sînt siliți – o să vezi că ei o să meargă mai mult – dar de plăcere!

Oamenii nu-s împotriva mersului pe jos în sine, ci împotriva mersului pe jos inutil.

Uite aici o scurtătură care-ar însemna mult pentru pieton, dac-ar fi o pasarelă peste Dîmbovița între strada Costache Negri și zona Facultății de Drept.

Cît ar scuti… trei sute de pași? Da – dar ar fi pașii aceia inutili, care adunați la un traseu de plimbare și fugă altminterea încîntător, îi pot face pe oricine să se lase păgubaș de o frumoasă experiență pietonală.

Și mai înseamnă redarea Gîrlei bucureșteanului.

listă de articole selecționate despre infrastructură – aici.

gînduri pietonale

A venit vremea călduroasă, oamenii ies în oraș. Sînt zone centrale unde – seara și la sfîrșitul săptămînii – nu mai ai loc să te strecori pe trotuar.

E frumos, e plăcut, e normal.

Cît de curînd o să-nceapă și acțiunile de pietonalizare pe Calea Victoriei și pe alte străduțe din centru, dînd carosabilul tuturor în weekenduri.

Iar: e frumos, plăcut și normal.

E, însă, de ajuns? 

Privind la sumedenia de alte orașe unde calitatea locuirii ni se pare de invidiat, băgăm de seamă cît de mult din zonele lor centrale a fost transformat din șosea în loc de plimbare, de întîlnire, de făcut orice și ne-făcut nimic.

Și-apoi ne-ntoarcem privirea la Capitala noastră, unde singurul loc pietonal permanent este juma’ din Centrul Vechi.

O să vină și vremea aia cînd o să-nchidem și noi străzi, dar oferindu-le oamenilor și nu instituțiilor?

Pîn-atunci, ar doar nevoie să mai îngustăm dintre ele, reducînd aproape peste tot înăuntrul așa-numitului inel central arterele la cel mult două benzi de circulație pe sens, laolaltă cu folosirea corectă a fiecărui metru pătrat rămas din urma nealinierilor istorice bine-cunoscute.

  • Orice plimbare între Unirii și Romană e un adevărat chin: trotuarele-s meschine, traficul prea aproape de oameni – fiindcă sîntem oameni înainte de-a fi pietoni – e larmă, e vuiet!
  • Deși premisele pietonale ale bulevardului Unirii nu-s nici acum incorecte, punerea lor în operă nu mulțumește trecătorul îndeajuns!
  • Lipsa oricărei posibilități de promenadă de-a lungul Gîrlei e-n continuare o rușine!

Toate astea-s știute și „adresarea” lor ar însemna un uriaș folos pentru bucureșteni. Doar că orașul nostru nu-nsemnează doar zona centrală; viața concetățenilor se petrece-n cartiere, unde crearea de zone și culoare pietonale e o idee tabu.

Cu cît un loc atrage mai multă lume și mai mult trafic, cu atît e nevoie s-apară-n jurul lui un tampon pietonal și coridoare prietenoase pe care cei din vecinătate s-ajungă-n liniște și siguranță pe jos sau pe două roți.

listă de articole selecționate despre infrastructură – aici.

din zbor (321)

Curios lucru – că tot aflarăm deunăzi că Primăria din sectorul 2 dete jos numele lui Tolbuhin de la intrarea-n părculețul aflat pe Pache – cum Capitala noastră n-a avut vreo stradă botezată… Moscova.

Deși avem un cartier întreg cu nume de capitale, deși ne-am repezit mereu să botezăm piețe și străzi după vremelnice interese, Moscova nu și-a făcut loc în nomenclatorul stradal!

Pe destule toponime sovietice – oho! – s-a așternut uitarea; pe lîngă ele am avut și-un Stalingrad, și-un Kiev (amîndouă-n cartierul ceferist Grivița, unde-i și azi nevinovata Volga), ba chiar și-o Odesă-n locul străzii Londra.

Unele și-au făcut loc în conștiință și obicei – ne mai scapă-n vorbă vreun Miciurin, 7 Noiembrie și chiar Dimitrov (ce dac-a fost bulgar) – dar de cele mai multe ne-am scuturat precum potaia de pureci: aminitirile bulevardelor și piețelor Stalin, Kalinin, Tolbuhin, Jdanov, Voroșilov, Kuibîșev și Armatei sovietice s-au dus pe pustii.

… vedem ce-o mai fi. Mi-e c-o pățește și Kiseleff; cît despre Kutuzov, șade la fereală și nu-l vede nime-n bălării.

Locuri şi nume: partea întîi • partea a doua • partea a treiapartea a patrapartea a cincea

o idee nouă veche

Dacă sînteți oarecum la curent cu ideile administrației noastre municipale, atunci ați auzit deja planul de a băga sensuri unice pe perechea de artere aglomerate Dorobanți-Floreasca.

Eu, unul, îs de acord.

… mai ales pentru că asta nu e deloc o idee a momentului, ci una care s-a mai vînturat și acum cîțiva ani, cînd s-a creat deja prima ei fază – anume sensurile unice pe Dorobanți-Polonă.

Și soluția asta, aplicată în 2014, a funcționat.

Deci trebuie doar să punem lucrurile la locul lor corect: nu e o idee nouă, ci una veche, tărăgănată din prostie și complacere de pe vremea administrației… Oprescu.

listă de articole selecționate despre infrastructură – aici

semnalizarea rutieră la un alt nivel!

din zbor (310)

În fiecare dimineață bucureșteanul se trezește c-o mică surpriză-n drumul lui.

Pe tot mai multe străzi și bulevarde se trasează marcajele atît de necesare – ele fac traficul să fie mai clar, mai sigur, mai predictibil.

Și-i chiar bine că se-ntîmplă asta: primăria noastră nu face multe lucruri, și de-aia ne bucurăm de fiecare dată cînd le vedem.

Alături de reușite precum deschiderea stației de tramvai din Pasajul Victoriei, oprirea traficului auto pe Calea Moșilor veche, trasarea marcajelor de circulație înseamnă un folos adus cetățeanului.

listă de articole selecționate despre infrastructură – aici

60 aiurea

Există o străduță din centrul Bucureștiului pe care poți să mergi – după pofta inimii – cu șaizeci la oră… asta:

Da, nenică: pe aici, pe segmentul vechi al Căii Șerban Vodă, pe unde-n realitate nici n-ai loc cum trebuie pe o bandă, atît e de aglomerat și de plin de mașini parcate… pe aici e legal să-i dai șaizeci.

Îți stă mintea-n loc; și tîmpenia asta nu-i de ieri, de azi, ci de ani și ani de zile!

un pas mic, mic

Încet-încet, Capitalei noastre-i mai vine mintea la cap. Iote c-aproape am reușit să interzicem circulația auto pe Calea Moșilor veche – porțiunea aceea infectă pe care tramvaiele de-abia se tîrîie, așteptînd după curu’ mașinilor.

Zic aproape, deoarece deși indicatoarele există… deocamdată nu le ia nimeni în seamă.