despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

„Tosca” nu mai e.

Vai! Ce necăjit am fost deunăzi, cînd – abătut prin părțile Dristorului – n-am mai găsit senzaționala cofetărie „Tosca”.

Mulți ani o unitate de referință, „Tosca” a fost un soi de plasă de siguranță în domeniu: știai că te bazezi pe ea.

De ce s-o fi închis, firește că nu știu. Nici dacă ceva din ea s-a mutat altundeva.

Toscana a închis în Victoriei

Surpriză! Toscana – după ce acum doi ani chiar îşi extindea spaţiul – a plecat din Victoriei! Nu i-o fi priit vecinătatea cu Subway? O fi fost de la plictiseala sandvişurilor şi a salatelor? O fi fost de la scumpetea prăjiturilor? Zău dacă ştiu!

Da-i păcat, zic.

În locul ei vine Gloria Jeans; că era mare sărăcie în zonă, nu se găsea cafea…

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

cofetării, manufacturi

Am început să nu mai cumpăr atîtea prăjituri. O fi vina mea? O fi vina cofetăriilor? Voi ce ziceţi?

Eu zic că e vina cofetăriilor. Eu zic că s-au transformat – din cofetării – în manufacturi de dulciuri. Nu mai vin cu nimic special. Nu mai fac nimic nou. Se gîndesc doar cum să umfle prăjiturile şi să le facă să ţină mai mult.

E trist. Chiar şi cofetăriile bune se plafonează. Alice vinde de rupe; dar nici o prăjitură de la Alice nu depăşeşte banalitatea. De Claus – după o vreme – ţi se apleacă rău de tot. Chiar şi la Constance/Maria poezia s-a terminat.

Pariez pe cofetăriile care ştiu să se folosească de reţete vechi şi de ingrediente bune. Liliana – de la Miciurin, Anomis – din Panduri. Pariez pe cofetăriile care ştiu meargă pe reţetele lor şi să nu facă rabat – cum e Tosca. Pariez pe cofetăriile care se ţin cu dinţii de natural şi de de casă – cum e Victoria.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos.

Toscana s-a întins

Toscana este unul din locurile care a rezistat – asta nu e puţin lucru. Nu s-a francizat, nu s-a extins mai mult decît trebuie; a păstrat sediul din Victoriei – de pe Titulescu şi a păstrat salatele şi sandvişurile (de care te saturi după o vreme, ce-i drept; dar cîte poţi să mănînci, spuneţi-mi mie?)

A păstrat şi prăjiturile bune de la ruda ei din Dristor (da, cofetăria Tosca).

A îngropat concurenţa: fast-foodul de lîngă Toscana (Lemon) a mers ce-a mers vreo doi-trei ani şi s-a închis. Iar Toscana, de-acuma, a luat şi spaţiul rămas liber şi s-a întins cu o zonă cu mese şi scaune – nu-i o idee rea.

Toscana o să meargă bine multă vreme de-acu’ încolo.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Pe unde să te-abaţi cînd ţi-e poftă II

Acum mai bine de un an recomandam cîteva lucruri bune de mîncat, pentru care merita să faci un ocol. E vremea pentru o actualizare a listei – iată, deci:

  • Cofetăria Claus, Banu-Manta: violete, joffre, ştrudele. cozonacii nu mai sînt ce-au fost odată, însă
  • Cofetăria Constance, Banu-Manta şi Doamna Ghica: parfait, mascote, mini-tarte cu ciocolată
  • Cofetăria Raisa, Ferentari: pricomigdale, cozonaci, checuri
  • Cofetăria Hristmari, Rahova-Sebastian: fondante, ecleruri cu ness
  • Cofetăria Georgi, Rahova-Sebastian: covrigi, pîine, găluşte cu prune
  • Cofetăria Capşa: bomboane… toate şi oricare
  • Cofetăria Tosca, Dristor şi Toscana, Victoriei: fursecurile L’orange şi Şuneg
  • Cofetăria Maria, Aviaţiei: toate, pe-ncercate!
  • Patiseria Nicoleta, Brezoianu: bănăţene cu carne
  • Patiseria de la Primăria Banu-Manta: scovergi, gogoşi
  • Patiseria de pe Kogălniceanu, colţ cu Vasile Pîrvan: langoşi, pateuri cu brînză
  • Patiseria de pe Griviţa, colţ cu Mircea Vulcănescu: merdenele cu carne, cu ciuperci
  • Patiseria Fadel: orice…
  • Covrigăria de pe Buzeşti: covrigi cu sare
  • Covrigăria de la Laromet: covrigi cu sare, covrigi dulci cu susan
  • Mezelăria Sergiana, din Hala Obor: cîrnaţi, tobă
  • Mezelăria La Baciu, Calea Floreasca: de toate
  • Măcelăria La Mircea Măcelaru, lîngă Piaţa 1 Mai
  • Măcelăria de pe Calea Călăraşilor, colţ cu Mîntuleasa
  • Pescăria din Piaţa de la Prosper, Sebastian-13 Septembrie
  • Brînza de la Neluţu, din piaţa Moghioroş
  • Vinul de la Vinul Nostru
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Din zbor: cofetării

Avem cîteva cofetării bune în concediu încă – dar destule care lucrează; cum ar fi Claus, pe Banu-Manta – unde, de data asta o să vă recomand ceva aparent banal – şi anume cartofii, prăjiturile numite cartof; ceva mai bun, rar găseşti.

Claus este una din cofetăriile care poate să vîndă nişte prăjituri grozave cu 35.000 vechi.

Şi Tosca lucrează; dar Tosca vinde prăjiturile (grozave, da!) aproape la un preţ dublu. În fine, dacă sînteţi prin zona Dristorului şi politica lor de preţuri vi se pare exagerată, la vreo două staţii mai sus înspre Rîmnicu-Sărat, pe Camil Ressu este cofetăria Suzana Dana – treceţi pe acolo.

Prajitura cea mai dulce: Axa Tosca-Alice-Ines

Alice este una dintre cele mai vechi dintre cofetariile care si-au construit un nume si-un renume dupa revolutie, si e pacat c-am uitat multa vreme de ea. O gasesti pe Mihai Bravu, intre Iancului si Vatra Luminoasa, pe partea cu Politia-chiar pe linga Politie, de fapt.

Asta ma face sa ma gindesc ca n-o sa-ti scada niciodata glicemia daca trebuie sa strabati tot Mihai-Bravul intr-o zi aglomerata: gusti ceva in Dristor – la Tosca, apoi te opresti la Alice, si la sfirsit tragi undeva pe dreapta pe la Obor si te abati pe la Ines

Cofetarii: pe larg

Vorbind despre cofetarii, cred ca fiecare cartier a inceput sa aiba una-doua de referinta, cum este Tosca din Dristor, celebra nu doar pentru ca e la doi pasi de saormeria-cult a orasului. Si n-o uit pe sora ei din Piata Victoriei, Toscana.

Si aduc iarasi vorba de cofetaria Ines (cred ca Ines!) care se gaseste fix in diagonala de magazinul Bucur-Obor. (da, da, aia cu shaorma si pizza, dar ce prajituri sunt acolo!)

Marile cofetarii sunt uneori mari dezamagiri, insa ma feresc sa generalizez, pentru ca asteptarile legate de ele sunt, fireste, mari.

Oarecum, mari cofetarii sunt cele grecesti- Agapitos si Nefeli, la origine create si conduse cam de aceiasi oameni.
Dulciurile lor sunt bune pur si simplu, si nu doar bune pentru ca sunt altfel: sa recunoastem ca folosesc ingredientele comune diferit, si poate mai bine.
Oricum ce au e bun, insa nu o sa uit vreodata ca pe vremea cind Nefeli tinea o cofetarie mica la Unirea (in locul acela nenorocit unde pe vremuri a fost Banca Religiilor si mai apoi orice s-ar fi deschis- cofetarie, covrigarie, saormerie, butic de margele, sireturi, pantofi a dat faliment) am gasit mucegai intr-o bomboana. E drept ca acolo doar le vindeau si ca de-atunci n-au mai gresit, insa tot vorbeam inainte despre dezamagiri, nu?

Chocolat este un soi de bar-cofetarie asezat fix linga Carul cu bere (care are si terasa acum, apropos).
E mai degraba scump si cu siguranta bun, foarte, foarte bun. Dar m-a dezamagit servirea. Fata de-o cofetarie normala, platesti de trei ori pretul unei prajituri facuta doar de doua ori mai bine. Ei bine, diferenta ar trebui sa se vada in atitudine, si-mi pare rau, nu se vede.

La cofetaria Hristmari din Sebastian, colt cu Rahova, le iese orice. Pe linga prajituri, partea de bombonerie e grozava! Si pe linga asta, am gasit acolo cea mai buna placinta cu mere pe care-ai putea-o cumpara vreodata!

Ce faci pe strada?

Ce faci cand esti pe strada si ti-e foame? O sa fiu primul care recunoste ca shaorma este si o mincare delicioasa: si asa cum stiu eu orasul, fiecare cartier are locul sau renumit pentru asta; il recunosti dupa coada din fata. Fiecare stie unde sa manince o shaorma buna. S-ar putea sa para ciudat, dar eu n-am mincat niciodata din Dristor, ceea ce nu-nseamna ca nu mi-am lins degetele prin alte locuri. O sa laud insa doar un loc, pentru ca pe linga shaorma de toti banii fac si hamburgeri, si pizza, si patiserie, si niste prajituri bune de tot: e vorba de cofetaria Ines (cred ca Ines!) care se gaseste fix in diagonala de magazinul Bucur-Obor.

Fast-food inseamna prinzul pentru cei mai multi dintre noi. Ca vorbim de Snack Attack, de Mc Donalds, de KFC, de Spring Time, de Gregory’s (jos palaria pentru concept) de Dines, de Pizza Hut, de… ziceti! chiar de Fornetti ori Gogoasa Infuriata (desi intru in alta categorie acuma), nu conteaza: vrem sa mincam repede, ieftin si bun. O sa laud acum pe cineva putin cunoscut: se cheama Toscana, si se gaseste in Piata Victoriei, mai bine zis cum intri dinspre Titulescu. Tin de Tosca, cofetaria din Dristor (aha!) si au niste sandwich-uri bune. La inceput aveau toate acelasi pret, fie ca-ti puneai toate felurile de mezeluri si de brinza si de salata si de sos sau doar o rosie, insa au renuntat la sistemul asta. Si salatele sunt bune. Si cea mai buna limonada proaspata pe care-o poti bea-n oras. Si ca sa punem capac, mai tin si prajiturile de Tosca (aha!-si am mincat un mousse de ciocolata minunat). Ca o curiozitate, fix in stanga lor s-a dechis alt fast-food, mai mare si mai scump. Pin-acum nu pare sa fi furat din clientii obisnuiti de la Toscana.
Acum cativa ani dadusem peste un locsor unde se faceau niste sandwich-uri de toata frumusetea, nici mari, nici mici, taman bune. Mai e si acum, si-i zice Avec Plaisir, si e fix vis-a-vis de Conservator, adica pe Stirbey-Voda, pe mana dreapta. Fac si ceva lucruri de patiserie, si tare am impresia ca s-a mai deschis un inc-unul pe undeva…. dar nu stiu pe unde!
Mai e si pizza: pe strada cauti o pizza simpla si buna. Cea mai buna e (din pacate o sa-ncep sa zic ca era) cea de la Panipat. Tare-mi pare rau ca Panipat a tot inchis din magazine. Din cate vad, in afara de cel din Gara de Nord, a mai ramas cel de pe Stefan cel Mare.
Si chiosculetul de la Chirigiu, unde de la-nceput vindeau doar pizza.La fel de buna e si pizza de Tip-Top. Si aici mai gasesti si ceva sandwich-uri si salate.