despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
Să nu rîdeți – ducem lipsă de sandvișuri simple și bune.
Știu: e plin orașul de încercări, de reușite, de concepte gustoase: cu pastramă, cu ton, cu „pulled pork”, cu sosuri interesante, cu pîinici după pofta inimii.
Alternativa lor, însă, rămîne nenorocirea de baghetă buretoasă tăiată-n două, mînjită cu-n ceva între margarină și maioneză, din care pescuiești niște șuncă, niște salam, ori ce-a rămas nevîndut dintr-un șnițel. O iei în grabă din supermagazin, de la benzinărie, de la automat…
Dar nu mai avem vreun loc unde să ți se facă sandvișuri cu lucruri simple ca acum 15-20 de ani!
Dacă n-ați prins vremea cînd apăruse „Gregory’s”, ce păcat! La-nceputul anilor 2000 puteai alege din mai multe feluri de pîinici pe care să ceri să ți le umple după cum vrei, sortimentul fiind variat și complet; țin minte și-acum cît de reușit putea fi sosul de ciuperci pe-l alegea lumea ca bază pentru crearea sandvișului. Într-adevăr, dura ceva să-ți fie făcut, dar merita cu prisosință!
Sau – un doar un pic mai încoace, la mijlocul acelorași ani – rețeta succesului din Victoriei, unde „Toscana” te lăsa să-ți bagi orice și oricîte ingrediente, fără să-ți ceară mai mulți bani pe un sandviș care ieșea gustos de fiecare dată!
Și micuțul loc de pe Știrbey, vizavi de Cișmigiu, care se numea – n-am uitat! – „Avec plaisir”…
Iacă-s toate demult amintire și-n locul lor n-a apărut altceva nici azi.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
… nu ştiusem că Pars-ul s-a mutat din Făinari; nu şi nu! Noroc că ne-a dat de ştire Catherine; acuma să spunem lumii-ntregi că noul loc unde-i găsiţi pe persani este pe strada Mămulari 1, colţ cu Sfînta Vineri; prin-spate-pe-la-Circul-Foamei. Sper să fie bine, că încă n-am fost; pare că şi-a schimbat un pic şi abordarea, localul – un pic mai monden, accentuînd şi partea de cafenea.
… la trei luni după ce Toscana şi-a luat jucăriile din Victoriei, s-a deschis – în sfîrşit! – şi ceva-ul care trebuia să-i ia locul: aşa cum vă ziceam atunci, este Gloria Jeans. Să fie sănătoşi.
… da’ ce-i interesant aici, e că taman în zona asta, unde lumea se gîndeşte doar la fiţe, cafea şi mîncare scumpă, vrea să se deschidă şi o librărie. Asta, da, treabă!
Surpriză! Toscana – după ce acum doi ani chiar îşi extindea spaţiul – a plecat din Victoriei! Nu i-o fi priit vecinătatea cu Subway? O fi fost de la plictiseala sandvişurilor şi a salatelor? O fi fost de la scumpetea prăjiturilor? Zău dacă ştiu!
Da-i păcat, zic.
În locul ei vine Gloria Jeans; că era mare sărăcie în zonă, nu se găsea cafea…
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Subway a deschis, fix lîngă Toscana. La prînz, cam vreo 40 de suflete flămînde:
… în juma’ de oră pleci cu mîncarea – cam aşa.
În tot acest timp…
… Toscana vinde şi ea de rupe; coada iese afară.
Să vă fie de bine, ce să vă zic?
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Paul Everac scria odată că, odată devenit absolvent de-cine-mai-ţine-minte-ce-facultate-făcuse-el, situaţia sa aducea cu Piaţa Victoriei: multe perspective frumoase, dar nici o alimentară prin preajmă…
S-au schimbat vremurile; Everac a murit, de perspectivele frumoase din piaţă a avut grijă Ceauşescu, dar – aflîndu-te prin Victoriei – ai ce mînca.
E patiseria de la metrou, care rămîne – după ani şi ani – bună. Este Spring Time, una dintre primele afaceri din alimentaţia publică apărute după Revoluţie; rezistă – mă-ntreb cît – Gregory’s. Toscanei îi merge la fel de bine ca-ntotdeauna; iar la City Grill e buluc la prînz.
Snack Attack are publicul lui; iar la covrigăria Petru e mereu cineva; şi mai e o covrigărie: Luca, Paul – nu ştiu, că mă-ncurc între atîţia apostoli. Jos la metrou de asemenea se găsesc covrigi. De curînd avem şi un Fornetti, care – în alte vremuri – ar fi rupt piaţa… În Decembrie Mc Donald’s s-a îndurat şi a deschis ditamai restaurantul în partea dinspre pasaj (la parterul America House) – aşa că numai cine nu vrea, nu poa’ să mănînce.
Nu pun la socoteală şi vreo două-trei chestii sezoniere, care se laudă că vînd ba bio, ba healthy, ba nu-ştiu-cum – dar care, la ora falimentului, descoperă că au vîndut doar scump…
Patiseria Bianca de pe Titulescu (imediat după Doctor Felix) încă se zbate să-şi găsească drumul prin valurile vieţii; şi trag nădejde că o să şi reuşească, că tare mult mai încearcă! Şi-n plus, imediat lîngă ea, se deschide mintenaş şi concurenţa – altă covri-gogo-patiserie…
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Toscana este unul din locurile care a rezistat – asta nu e puţin lucru. Nu s-a francizat, nu s-a extins mai mult decît trebuie; a păstrat sediul din Victoriei – de pe Titulescu şi a păstrat salatele şi sandvişurile (de care te saturi după o vreme, ce-i drept; dar cîte poţi să mănînci, spuneţi-mi mie?)
A păstrat şi prăjiturile bune de la ruda ei din Dristor (da, cofetăria Tosca).
A îngropat concurenţa: fast-foodul de lîngă Toscana (Lemon) a mers ce-a mers vreo doi-trei ani şi s-a închis. Iar Toscana, de-acuma, a luat şi spaţiul rămas liber şi s-a întins cu o zonă cu mese şi scaune – nu-i o idee rea.
Toscana o să meargă bine multă vreme de-acu’ încolo.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii