despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul 
|
Lumea-l știe-n fel și chip, însă forma l-a făcut celebru. „Castravetele” – adică accesul noii stații de metrou de la Eroilor de pe colț cu bulevardul Eroilor Sanitari.
O fi din cauza caniculei drăcești, care face imposibilă munca personalului de la intrare? o fi din cauza scărilor rulante care se mai strică? – nu știu; doar văd că minunea asta de acces e de ceva vreme închisă. Călătorii? Să se descurce, n-au decît să iasă pe altundeva. Treaba lor. De ceva vreme, troleul 70 a fost prelungit de la Vasile Pârvan pînă la Medicină. Foarte bine; dar… hai să ne uităm la harta traseului.
La ce folos ditai bucla pe care-o face pe Carol Davila ca să revină spre Eroilor, dacă nici un călător nu poate lua troleul de pe Carol Davila, întrucît nu e stație? Alt caz recent: autobuzul 182, care – spre Gară – merge mai rapid, pe strada Maltopol.
Și iar: la ce folos, dacă pe-aici n-are nici o stație? Sau schimbarea traseului lui 105, care-ntoarce pe Cuza.
Iar: nici o stație; de la Titulescu pînă la Gară nu oprește nicăieri, nu folosește nimănui. Listă de articole selecționate despre transportul public – aici
Mizerabilă, după două decenii de la modernizarea liniei de tramvai 32 ce unește Rahova de Centru – una din axele principale de transport ale Capitalei! – atitudinea tolerată de a lăsa traficul auto pe șine între Chirigiu și Piața Unirii. Da; de acord – aglomerație… chin pentru șoferi… toate argumentele șubrede care ne-au otrăvit viața în orașul ăsta. Înțelegem! E-n regulă: știm că nu e loc, așa că oricine poate depăși pe linia tramvaiului… doar să nu o blocheze; să nu meargă, să nu stea în fața tramvaiului. Dar situația cetățeanului de bună credință care ar putea străbate la orice oră de vîrf acest tronson în doar șase-șapte minute cu transportul public? Cîtă ușurință ar fi pentru cei care folosesc și 32, și 23, și 7, și 47, și 117: fără nici un timp pierdut. Au trecut 20 de ani; ani în care – chiar dacă nu prea vă vine a crede – noi, ca oraș, am crescut, ne-am mai deșteptat, ne-am mai umanizat. Dar nimeni din Administrația acestui oraș nu s-a ridicat vreodată din spatele biroului sau de pe bancheta mașinii de serviciu ca să zică măcar că situația tramvaiului de pe Coșbuc – Regina Maria e o rușine pentru oamenii din București. Și de data asta nu e vorba nici că pe 32 circulă încă cele mai jegoase, jupuite și ruginite tramvaie, nici că întreținerea liniilor nu s-a efectuat niciodată după modernizare, nici că legătura prin Piața Unirii e distrusă de aproape 40 de ani: e vorba doar că interesul public legitim e călcat în picioare. Listă de articole selecționate despre transportul public – aici Nedumerirea noastră de acum ceva vreme a primit deslușire odată cu vestea modificării traseului central al liniei 311. Nu mai întoarce la Piața Rosetti ci iese la „Inter”, se bagă mai apoi la Sala Palatului, de unde se-ntoarce pe străzile C. A. Rosetti, Maria Rosetti și Popa Petre pînă-n Moșilor, după care o ia pe traseul știut înapoi spre Titan. Toată îmbîrligătura asta, însă, s-a transformat într-o veste formidabilă pentru cei care vor să iasă de la Scala direct spre Calderon și Vasile Lascăr; în sfîrșit au la dispoziție un autobuz care nu doar îi ajută… dar o face și într-o cadență mulțumitoare și de încredere. Rezultatul după aproape o lună de exploatare e că oamenii folosesc deja transportul public pe aici; îi vezi în stații – probă mai bună nu este. Bravo! Încet, dar – uite – sigur, tot mai multe străzi centrale primesc viață și legături, ceea ce e de lăudat.
Amintirea cea mai îndepărtată a plecării-n vacanță e luatul lui 105 de la Scînteia spre Gară, în ceasul dimineții. Iată că 105 dispare de-aici după 55 de ani de serviciu; funcționează doar între Drumul Taberei și Titulescu. Locul lui e luat de troleul 93 care-și prelungește traseul, ajutat și de autonomia bateriilor noilor vehicule, pînă la Scînteia. Un bulevard ambițios dar niciodată conectat mulțumitor cu orașul – Expoziției – a fost construit de la început, acum șase decenii, cu linie de troleu și tramvai; troleele însă au circulat foarte puțin pe el, revenind sezonier după Revoluție. Linia de tramvai de azi e cumplită – deși a fost refăcută la sfîrșitul anilor ’90 – și e folosită aproape numai pentru accesul spre depoul Bucureștii-Noi; tramvaiul 3 circulă la juma’ de oră. Deci, iată din nou troleibuz la Scînteia, chiar dacă nu folosește fire. Notăm și că bulevardul Cuza va avea din nou transport public dinspre Titulescu spre Gară – 105 merge așa – și că pe Maltopol a revenit autobuzul 182. Listă de articole selecționate despre transportul public – aici Pe lîngă serviciul de încredere – pe care cetățeanul-l simte după cît șade-n stație și cît pierde între stații – și pe lîngă cel de calitate – de care același cetățean se scutură cu scîrbă la jegul dintre scaune și la vaselina scursă pe la uși – transportul public mai trebuie să se arate accesibil. Încă cele mai multe tramvaie, cu trepte-nalte; stații amplasate departe de interesecții, de trecerile de pietoni și de punctele de interes; legături și transbordări deficitare. Și – mereu ultima pe listă – problema chioșcurilor de bilete. Mă uitam de curînd la cel de la Rahova cu Sebastian, mutat din dreptul stației de tramvai la 200 de metri, departe: cum să te mai repezi pînă la el?
… sau la cel de la Petre Ispirescu, care de cînd lumea e pus „unde s-a găsit loc”, silind oamenii să traverseze, în grabă, nepermis printre mașini?
Societatea de transport operează cam 150 de chioșcuri în ziua de azi. Dintre ele, o treime nici nu se mai deschid peste weekend; restul funcționează în fiecare zi cam pînă seara la opt – dar sînt destule care se-nchid după prînz. Nu prea mai e nevoie de ele, ăsta-i adevărul: elevii au gratis și au aplicație online, pensionarii merg cu talonul, iar din restul cetățenilor care nu fac blatul mulți s-au obișnuit să folosească plata cu cardul ori cu telefonul. La ce bun, deci, să păstrăm toate chioșcurile? E un impas. Dacă s-ar închide de azi, într-o lună toată lumea s-ar obișnui, nu le-ar duce lipsa. Nici n-ar mai fi nevoie de cine știe ce automate de plată; poate doar în stațiile principale. Problema, desigur, e socială – ce facem cu sutele de doamne care vînd? Chiar dacă lucrează în condiții neplăcute – închise într-o cușcă, la precar adăpost de intemperii – asta-i munca lor; n-au loc toate nici prin birouri și poate nu li se potrivește să fie controloare de bilete ori de capete de linie. Listă de articole selecționate despre transportul public – aici Frumoasă „aniversare” – doi ani de cînd a ars substația electrică Nițu Vasile. Doi ani: și noua substație – în lipsa căreia nu pot circula nici troleele 73 și 74 din Berceni și nici tramvaiul 1 spre capătul Olteniței – nu a fost pusă în funcțiune nici acum. scris de Ando Foarte recent, am observat că pe axa formată de străzile C. A. Rosetti – Maria Rosetti şi Popa Petre, au fost realizate marcaje galbene, specifice staţiilor S.T.B. pentru autobuze:
Am dat eu ceva căutări pe net, dar nu am găsit nimic lămuritor. O fi un traseu nou, o fi vreo deviere provizorie? Aşteptăm veştile de la S.T.B. După ce anul trecut a dispărut 131, linia de autobuz care purta cel mai vechi indicativ și pe care – prin tradiție – societatea de transport lansa și experimenta dintotdeauna autobuzele noi, iată că mai ștergem cu buretele o frîntură de istorie. Da, acuși dispare și 133 – altă „comasare”, după cele deja cunoscute: 300 în 381, 173 în 232, 361 în 205, 336 în 61, 201 în 90. 133 devine troleu; sub numele de 97 va lega Străuleștiul de Abator. … ne bucură mult propășirea transportului electric, dar călătorul nu trebuie bramburit. Adică, mai multă lume folosea 133 decît 97; autobuzul dispărut era un reper mai important și înlocuirea indicativului său cu necunoscutul 97 e păguboasă. Contează? Iar noi, ca la fiecare pierdere de genul ăsta, ne aducem aminte că 33 a fost cîndva prima linie inelară de transport din Capitală, apărută ca atare acum 65 de ani în urmă.
Surse foto: Digitheca Arcanum și Tramclub. Listă de articole selecționate despre transportul public – aici Cine-a profitat de primăvară, purtîndu-și pașii prin frumosul Cotroceni, poate-a văzut cîteva marcaje îngrijorătoare pe străzile Carol Davila și Lister.
Îngrijorătoare, da: căci vesteau introducerea transportului public prin cartier; să te ia cu leșin la inimă, nu alta. Parte din planul societății de transport de a optimiza folosirea troleibuzelor odată cu apariția vehiculelor cu autonomie, însemna ajutarea oamenilor din cartier să ajungă mai lesne la transportul public. Nu pot zice că-i o idee rea – odinioară au fost chiar și tramvaie pe aici, ca să nu mai zic că mulți ani după aceeea troleibuzele chiar au mers pe străzile astea! Bunînțeles, „comunitatea” s-a revoltat, mai ales că stațiile prevăzute se găseau taman unde cîteva cunoscute localuri ocupau carosabilul și trotuarele cu mașinile proprietarilor și cu discretele rable folosite ca debara. Plus că, firește, introducerea transportului public pe aici însemna și că nesimțiții locali – mulți la număr! – să nu mai poată să-și lase mașinile alandala; căci în cartierul ăsta, atît de frumos, pietonul e mereu futut în gură. … așa-i mereu în București. Că locuitorii de aici o să „cîștige” sau nu, habar n-am; pentru transportul nostru public nu-i o pierdere semnificativă. Dar mi-i silă cum hămăiala celor din Cotroceni e mai importantă decît toate petițiile locuitorilor din zonele mărginașe, care-ar da orice să nu mai meargă pe jos un sfert de ceas pînă la prima stație. Sau de arterele centrale care rămîn fără legături – Spătaru Preda, Rîmnicu Sărat, Hristo Botev, Libertății, Uranus, Sebastian, Vasile Pârvan-Hasdeu, Brăilița, Cîmpia Libertății – fără să vedem vreo preocupare din partea nimănui. |
articolele noastre sînt preluate și de: 
|
|
Copyright © 2005 - 2024 Simply Bucharest Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
||
comentarii