despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

o legătură ce putea fi bună

Nu doar Ceaușescu a urît tramvaiul. Ne-am descotorosit de el cu mult înainte, cînd am socotit că Centrul nu-i demn să fie stricat cu șine: cînd, după Război, l-am scos de pe axele principale Nord-Sud și Est-Vest.

Știm asta; dar măcar – cît de cît – reușisem să împînzim periferiile și zonele industriale comuniste cu linii folositoare.

Vina perioadei ceaușiste e, desigur, scoaterea tramvaiului din Centru; ruperea legăturilor din Piața Unirii.

Ce mai – uitați-vă pe harta actuală a rețelei: zona albă, în care nu există tramvai, e uriașă.

De reparat… n-am reparat nimic. Cel mai optimist scenariu e că dacă în viitorul apropiat ne-am apuca să legăm la loc traseele ce vin din Rahova cu cele care se duc spre Răsărit, tot ar fi aproape patru decenii de chin ce nu se răscumpără vreodată!

Cu toate nenorocirile ei, în perioada anilor ’80 începuse un lucru bun: prelungirea traseelor ce deserveau Băneasa și Pipera în partea sudică a Bucureștiului.

Tramvaiele 5 și 16, care azi se opresc la Sfîntu Gheorghe și Sfînta Vineri, ar fi mers mai departe – urmînd traseul care a apucat să fie creat pe strada Paleologu – spre zona Mircea Vodă, pînă la Timpuri Noi. Era, de fapt, „repararea” legăturii distruse anterior de pe fosta Cale Văcărești.

Nefiind nici atunci timp pentru toate, nu s-a mai terminat: tramvaiul nu era o urgență pentru Bucureștiul ceaușist, mai ales cînd nu deservea nemijlocit vreo platformă industrială.

Dar pentru Bucureștiul de azi ce bună ar fi fost legătura asta dată uitării: confortabilă, convenabilă, rapidă.

Iar pentru Bucureștiul de mîine – ăla la care nu se mai gîndește nimeni – legătura asta încă e rușinos de ușor de practicat.

Listă de articole selecționate despre transportul public – aici • listă de articole selecționate despre infrastructură – aici

2022 în transport și infrastructură

Da, avem niște tramvaie noi: ieee!

Cu altceva nu ne-am ales anul ăsta, să știți.

Nimica din transportul public n-a fost optimizat și îmbunătățit în folosul direct al călătorului. Ce? Unificarea liniilor de autobuz 173 și 232 și cele cîteva schimbări în liniile ce deservesc Ilfovul nu-s decît mărunțișuri.

Avem, în continuare, aceeași rețea de transport cu aceleași legături neîndestulătoare.

Greva transportului public de suprafață de la-nceputul anului nu a schimbat nici ea nimic.

Se circulă la fel cu călătorul. Ici-colea, într-adevăr, pare că-i mai curat înăuntru; pe dinafară, însă, mijloacele de transport continuă să arate jalnic; despre starea tehnică nu știu ce să zic – ținînd cont că depanările și mașinile de tractare nu prididesc, simt că e pe măsură.

La cîteva luni mai citim cîte un titlu îmbietor: „Primăria va moderniza liniile de tramvai”! Situația reală, însă, e: „Intenția primăriei de lansare de cerere de ofertă în vederea realizării unui antestudiu de prefezabilitate pentru stabilirea indicatorilor pe baza cărora se va bugeta întocmirea caietul de sarcini care stă la baza aprobării hotărîrii pentru lansarea licitației de execuție a lucrării”. Mă rog, caricaturizăm oleacă – dar cam aici sîntem și acum!

Am „reușit” ca după un an și-o vară să dăm drumul tramvaielor și troleelor de la Apaca, ceea ce ne pune serios pe gînduri la fiecare știre despre viitoarele astea proiecte de infrastructură.

La Răzoare… să zicem că se circulă în sfîrșit; dar nici acuma nu-s gata toate accesurile la stațiile metroului din Drumul Taberei.

Se parchează mai binișor în Centru; iar în Sectorul 4 nu a rămas nici un metru pătrat de arteră publică pe care primăria locală să nu-ți ceară măcar 50 de bani pentru lăsat mașina.

„Marile proiecte” ale Primăriei Generale se cîcîie – pardon: sînt „deblocate”; estimp, primăriile mici rad, într-un ritm uluitor, fiecare petec uitat și construiesc parcaje, ridică borduri, stîlpi și bariere; peste noapte parcă le vezi gătînd cîte-un pasaj ori o stradă de acces printre blocurile din suburbii.

Benzi pentru transportul public? Benzi pentru biciclete? Zero: dacă vă-ntrebați, de exemplu, despre schimbările din zona Floreasca-Dorobanți, sincer… nu-s gata.

Infrastructură pietonală? Nu: căci închiderea unui bulevard peste weekend ca să avem loc să mîncăm pizza și înghețată nu e decît un lucru drăguț.

Listă de articole selecționate despre transportul public – aici • listă de articole selecționate despre infrastructură – aici

așadar – tramvaie noi

Da: sînt noi… sînt lungi – se vede cu ochiul liber.

Sînt bune?

Mai bine zis: ce socotim noi că-nseamnă bune? Că doar aveam niște droaște care erau bune acum cincizeci de ani… și altele care n-au fost bune niciodată.

Pentru cine chiar merge cu tramvaiul – asta contează! – da: sînt bune.

Chiar sînt bune.

listă de articole selecționate despre transportul public – aici 

Din fugă (122): metroul… de pe gard

scris de Ando

Dacă nu sunteţi prea grăbiţi, merită să rupeţi câteva minute pentru a vedea fotografiile mini expoziţiei „Metroul – mai mult decât ceea ce se vede”, amenajată pe gardul Muzeului Municipiului București (Palatul Suțu).

Expoziția, realizată de Asociația Redescoperă Istoria, va putea fi vizionată până pe 16 decembrie 2022.

cineva și-o fi zis că-i o idee bună.

Printre atîtea cutume pe care Societatea de transport se-ncăpățînează să le păstreze, uite că nu s-a putut strecura și culoarea mijloacelor de transport în comun.

Cît de reușită fusese combinația de roșu și cu alb de odinioară!

Au venit însă anii ’80, cei cu sărăcie cumplită; și ne pomeneam cu fel de fel de culori care de care mai urîte – galben-muștar, gri-maroniu – după cum se găsea vopsea. După Revoluție, măcar, am reușit să avem pentru cîțiva ani o imagine destul de unitară a parcului – pe alb, cu o bază gri și o dungă galbenă.

Știai, naiba, cum arată!

Din păcate, importurile din anii 2000 au început să strice orice „design”. Autobuzele și troleele aduse au fost albe. După aia… turcoaz. Și, mai recent, verzi; acel verde care sugerează „ecologism” dar pe care-l întîlnim, prostește, la mai toate flotele modernizate din orașele noastre (mai puțin, desigur, la Cluj și Timișoara, unde movul e socotit eleganța desăvîrșită).

Tipic pentru capacitatea noastră redusă de a crea lucruri frumoase, bag-sama că dorim transportului bucureștean culoarea verde. Așa vin și tramvaiele noi; și la fel se modernizează și droaștele de trolee și tramvaie ce se tîrîie încă pe străzile Capitalei.

Uitați-vă și voi: verde – și încă un verde urît, fără nici un pic de veselie, de strălucire – și… și suprema găselniță cu care „specialiștii” noștri în designul auto ne-au împovărat viața de 50 de ani: cîte o dungă neagră… de efect! Ca la Dacia-1310, căreia dacă nu-i lipeai și-un bandou n-avea nici un chichirez.

N-au, ăștia, bani – că le-ar pune și folie fumurie pe geamuri…

În fine; e doar o dovadă-n plus că nu ne pricepem; că nu ni se pare că merită să ne ocupăm mai mult despre imaginea celei mai importante felii din viața noastră urbană.

listă de articole selecționate despre transportul public – aici 

după 17 luni fără o zi din viața noastră

Tramvaiele au fost oprite pe 25 mai 2021.

Lucrarea s-a terminat – tîrîș-grăpiș – peste un an.

Și… din iunie 2022 pînă acuma – deși totul era gata – nu a circulat nimic: nici tramvai, nici troleu.

De ce? Din cauza cui?

Fiindcă nimeni n-a scos vreo vorbuliță despre cauza întîrzierilor și a mizeriilor pe care le-a îndurat cetățeanul, înțelegem doar că lucrarea asta nenorocită a fost un eșec al tuturor părților implicate.

Un blat edilitar, carevasăzică.

În fine: de azi, 24 octombrie, se circulă…

Noi doar să ținem minte că pentru refacerea unui kilometru nenorocit de linie de tramvai ne-au mîncat 17 luni din viață.

17 luni fără o zi – să fim drepți.

după 16 luni din viața noastră

Să recapitulăm!

Tramvaiele au fost oprite pe 25 mai 2021. Schimbarea șinelor din zona Afi-Apaca-Grozăvești – ne referim ca volum și complexitate a lucrării – putea fi gata lejer în septembrie 2021: deci acum un an.

În fine: a fost gata de-abia anul ăsta, în iunie. Și de-atunci încoace – de patru luni! – ne uităm lung la șinele goale.

Tramvaiele încă nu circulă, troleele încă nu circulă – nici acum!

Și da, înghițim ticăloșia asta zi după zi.

după 15 luni din viața noastră

Deja… deja… cum să zic – fără să folosesc cuvinte buruienoase? – sărim calul prea mult.

Lucrările-s terminate de la-nceputul verii, dar tramvaiele nu circulă nici acuma pe la Apaca!

Acuș-acuș începe toamna: și nimic!

Ticăloșie? E prea blînd cuvîntul.

Tramvaiele au fost oprite pe 25 mai 2021.

după 14 luni din viața noastră

Un an și două luni de cînd tramvaiele nu circulă pe la Apaca.

Și – mai mult decît orice – alea două luni anume sînt de cînd putem zice că lucrarea chiar e gata… dar uite că oamenii nu pot încă să circule pe aici!

Nu se mai întîmplă nimic, nu se mai face nimic.

Tramvaiele au fost oprite pe 25 mai 2021, dar lucrările au început de-abia pe 8 iunie.

N-a ieșit.

restaurarea tramvaiului bidirecțional cu valoare istorică nu s-a calificat printre inițiativele alese din campania de bugetare participativă a primăriei: asta e!

Ca să ne dăm seama mai bine de interesul nostru, cetățenesc, pentru genul ăsta de proiecte în care oamenii au o vorbă de spus atît în propunerea cît și în alegerea lor, iată și oglinda adevărului. Ceva peste 4200 de cetățeni au pierdut niște minute din viață ca să se implice.