despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

o s-avem tramvaie wireless

Cred că pot fi-n măsură să vă dau o veste interesantă.

Aia e – dacă n-am găsit să fie și bună, o luăm și-așa!

Pe bucata de linie dintre mallul „Afi” și dincolo de Apaca o să circule tramvaie wireless.

Altminterea nu-nțeleg de ce nu se lucrează, în nici una din zilele săptămînii, la montarea firelor.

A trecut un an – acușica se fac 13 luni! – de cînd mizeria asta de șantier ne-a nenorocit viețuirea și… nu se grăbește nimeni să termine.

Tramvaiele au fost oprite pe 25 mai 2021, dar lucrările au început de-abia pe 8 iunie.

după 56 de ani

De curînd transportul în comun de noapte s-a reorganizat – orice-o fi însemnînd asta: cică, desigur, e mai bine. S-a desenat și o schemă colorată ajutătoare.

Hai să ne-ntoarcem un pic în timp – nu mult, doar 56 de ani – cînd, la 1 iulie 1966, s-a inaugurat primul transport de noapte modern al Capitalei.

Schema anilor de-atunci nu-i așa de colorată, însă atunci cînd ne uităm la ea vedem că… mare diferență față de ziua de azi nu-i.

Nu știu ce să zic. Juma’ de secol a trecut peste noi și tot acolo sîntem.

Listă de articole selecționate despre transportul public – aici

după 12 luni din viața noastră

Și s-a făcut un an… ce punem pe masă, tortul ori coliva?

12 luni! Fix 12 luni de cînd tramvaiele care circulă pe la Apaca au fost oprite pentru refacerea unui amărît de kilometru de linie.

12 luni!

Și nu e gata! Nuuu, nu e gata.

Ce mai contează! Ce mai contează că a fost o iarnă blîndă, că lucrarea – în sine – putea fi gata din toamna trecută: atîta timp ar lua un kilometru.

Ce mai contează – bucureștenii au mai luat o muie de la administrație; a văzut cineva vreo scuză, vreo explicație, vreun gest?

 

Tramvaiele au fost oprite pe 25 mai 2021, dar lucrările au început de-abia pe 8 iunie.

Încă o mizerie de reclamă!

Un nou nivel de mizerie și josnicie urbană; după mașinile „de intervenție” ale firmelor de pază parcate la loc vizibil pentru a face, de fapt, reclamă… după zecile de mașinuțe ale studiourilor de videochat ce împînziseră centrul, avem… și autobuze!!!

Cîteva din autobuzele pe care Societatea de Transport Voluntari nu le folosește în mod curent se parchează prin Capitală de colo-colo, la loc vizibil, pentru a face publicitate pe gratis televiziunii Metropola și stației radio Sport Total FM, ambele ale Consiliului Local Voluntari.

după 11 luni din viața noastră

Au îngrășat mielu-n ajun, ce-i drept. Ceva-ceva progres se vede: pînă la Apaca totul pare gata. De-acolo și pîn’la mall – la Afi – s-a lucrat mai susținut.

S-ar putea termina într-o lună? Nu știu. Cu un hei-rup strașnic, poate.

Tramvaiele au fost oprite pe 25 mai 2021, dar lucrările au început de-abia pe 8 iunie.

după zece luni din viața noastră

… mereu se face cîte ceva, dar tare-ncet: de la o lună la alta progresul lucrărilor pare mic; începem cu adevărat să ne-ntrebăm dacă-s în stare să termine-ntr-un an.

Tramvaiele au fost oprite pe 25 mai 2021, dar lucrările au început de-abia pe 8 iunie.

V V C XLIV

Din cînd în cînd, căscînd gura, dăm peste lucruri uitate al căror rost simplu nu-l mai înțelegem.

Vedem aici rămășițele unui sistem de prindere al firelor de tramvai: în loc să fie legate de stîlpi, iată că fuseseră ancorate de clădiri.

Pesemne c-ați remarcat, în plimbări prin alte orașe mai deștepte, că asta e o practică înțeleaptă mai ales în zonele centrale. Se renunță la stîlpi cît se poate de mult, trotuarele-s mai practicabile, senzația de libertate e mai mare… ce să mai zici de cîștigul estetic?

Însă îndobitocirea administrației noastre publice a făcut să ignorăm cu desăvîrșire dimensiunea estetică a oricărei intervenții și investiții publice.

Nu ne interesează să renunțăm la stîlpi.

Ba chiar… plantăm cît mai mulți! Fiecare entitate-și pune stîlpul ei.

Ăi de la lumină vin cu stîlpii lor, subțiri și debili; ăi de la transportul electric vin cu alții, greoi și butucănoși; ăi cu semafoarele mai plantează și ei alții; dup-aia vine administrația străzilor și mai îndeasă vreo două indicatoare… și pe unde mai e loc, primăria de sector pune ori un catarg cu steag, ori vreo reclamă!!!

Ne căcăm pe imaginea orașului; ne batem joc de mobilitate, de accesibilitate și de siguranța omului.

… de cîte ori s-a-ntîmplat să ne lovim de-un stîlp pus în mijlocul trotuarului… sau să nu vedem la timp un semafor ori un indicator din cauza altui stîlp, care-l blochează vizual?

Trebuie cu orice preț să scăpăm de jumate din stîlpii din oraș: sînt inutili.

lista episoadelor din seria „vestigii ale vremurilor contemporane”

la plimbare, dar nu pe jos

De ce n-ar fi și transportul public de folos nu doar la transportat oameni? Uneori îi mai și plimbă!

Începem s-avem din nou linii lungi de autobuz, ce străbat literalmente orașu-n două. Din curu’ Berceniului poți ajunge la Chibrit, în Pipera; ce să mai zici de Drumu Taberii ori de Pantelimon! Ditai… excursiile!

Ce să mai zici de ușurința de-a explora din nou împrejurimile Capitalei, atît de schimbate în ultimii ani? Iubitorul Bucureștiului știe că nu poate înțelege întrutotul locu-n care trăiește, dacă nu iese din cartier și dacă nu face un pas în afara zonelor centrale, bine cunoscute. Avem destulă periferie; greu s-o cunoști, greu să-i deslușești deosebirile sociale, antropologice și geografice.

Da’ hai să vedem doar ce plimbări se pot face – la o adică – înlăuntrul orașului, folosindu-ne de mijloacele de transport în comun. E greu de ales criteriul după care să ne luăm: frumusețea? pitorescul? învățătura?

Să zicem frumusețea – păi, atunci, nu-i plimbare mai mulțumitoare decît cea de vară, cu autobuzul turistic etajat, care tragem nădejde că de anul ăsta va reveni!

Dar fără autobuz turistic? Liniile din partea nordică a orașului, desigur, ne pot da destule prilejuri de admirație: călătorind cu 131 și cu 361 bifăm cu ușurință Kiselefful, Aviatorilor, Dorobanțiul, Calea Victoriei și toată axa Nord-Sud; zău că-i de ajuns, pentru început. Mereu fiind aglomerație, chiar găsim timp să căscăm gura pe geam – și avem la ce!

Și pitoresc, și frumusețe: păi pentru asta putem să ne călătorim cu 133, prilej să înțelegem Grivița veche, toată Dacia, tot Traianul… bună plimbare!

Autobuzul – îl știm – e elegant, rapid, comod; dar troleul, care nu-i nici una din astea, compensează prin acel hîța-hîța inefabil și prin norocul de-a avea trasee centrale excepționale. Orice călătorie Est-Vest n-are cum să nu fie reușită: fie că-i cu 85, străbătînd Bulevardul între cele două gări, fie că-i cu 79 ori 86, ca să cunoaștem Matei Basarab, Popa Nan și-apoi Dacia, Romană, Sfinții Voievozi…

E și vreun tramvai care să ne ofere o plimbare memorabilă? Din fericire, da: îl avem pe 16, cu care facem Moșilor vechi, Vasile Lascăr, Viitorului, Lizeanu, tot Teiul și mai apoi lacurile și noua Piperă; nu neglijăm, la o adică, liniile lui 14 și 55 care ne duc pe Călărași, Traian și – mai apoi – pe Ferdinand ori Pache. Destule foloase ne-ar aduce și-o plimbare cu 23, care ne-ar arăta Chirigiul, Coșbucul, 11 Iunie, Mărășeștiul și la sfîrșit Dudeștiul!

E trei lei o oră-jumate de plimbare, zău că iese oricine-n cîștig.

lista episoadelor din seria „Plimbări în Bucureşti” – aici.

323 iar la Unirea

N-a mai ajuns la Unirea din… 1986, de cînd traseele transportului public de suprafață au fost scurtate și desființate în urma deschiderii magistralei de metrou Berceni-Pipera.

Iată-l pe 323 acum pe un traseu prelungit de la Timpuri Noi, pe Mircea Vodă – Sfînta Vineri, pînă-n buricu’ tîrgului.

Notăm și o veste îmbucurătoare: bulevardul Mircea Vodă are, în sfîrșit, transport public. Adăugăm recenta introducere a autobuzului 223 pe segmentul îndelung nedeservit dintre Abator și Timpuri Noi și zicem că… e de bine!

Cu toate astea, nu-mi dau seama cît de folositoare e îmbîrligarea și încîrligarea asta a traseelor de autobuz din ziua de azi. Vedeți voi, cine ar vrea să folosească autobuzul 323 ducîndu-se din Ferentari la Unirea ar fi silit ca de la Șincai – în loc să meargă două stații direct pe Magistrală – să ocolească pe la Timpuri Noi, Biblioteca Națională și Sfînta Vineri!

Nu-i prima dată cînd rostul inițial al multor linii – acela de a transporta direct și rapid oamenii – a fost deturnat.

Ia, de pildă, autobuzul 226; gîndit la-nceput să unească Drumul Sării-13 Septembrie cu centrul, azi ocolește prin Panduri: încercînd să culeagă cît mai mulți călători din cît mai multe locuri… dar pierzînd atîta timp!

Transportul public trebuie, într-adevăr, să fie cît mai accesibil, să fie cît mai aproape de fiecare punct de interes cetățenesc – și, în același timp, să le și asigure călătorilor legături cît mai rapide cu restul orașului.

Listă de articole selecționate despre transportul public – aici

după nouă luni din viața noastră

Nouă luni… ehe! După nouă luni se naște un copil – dar nu o linie de tramvai.

Lucrurile merg; dar merg, în continuare… mereuț. Trebuie să fii bun la suflet ca să semnalezi micile progrese!

         

Altminterea, anul trecut bulevardul G-ral Vasile Milea și-a schimbat numele: partea de jos, de la Grozăvești și pînă la Apaca, se cheamă Doina Cornea iar partea de sus, de pînă-n Drumul Taberei, G-ral Paul Teodorescu. Nu prea se-omoară nimeni cu numele astea deocamdată.

Tramvaiele au fost oprite pe 25 mai, dar lucrările au început de-abia pe 8 iunie.