despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

vă-ntrebați cum se face

Simplu – orice se face, se și desface.

Cînd e vorba de reparat șinele de tramvai lăsate, se scoate iarba și se face treaba.

ne-au mîncat pînă acum trei luni din viață.

Acum fix trei luni s-au oprit tramvaiele care circulau pe la Apaca pentru schimbarea șinelor.

Înțelegeți nepăsarea, nepriceperea și ticăloșia adminstrației noastre: în trei luni de zile lucrarea asta putea fi gata!

… iar azi am fi mers din nou cu tramvaiul 1.

Ca să ne dăm seama cînd o să fie gata – doar asta ne interesează! – să ne uităm la poze: la anu și la mulți ani.

A – peste vară, cînd traficul e considerat a fi mai „lejer”, se putea lucra la schimbarea șinelor din intersecția de la Apaca; dar… nu.

după două luni-jumate din viața noastră.

Tramvaiele care circulau pe la Apaca au fost oprite, pentru începerea lucrărilor de schimbare a șinelor, pe 25 mai: acum două luni și jumătate.

Lucrările, însă, au început de-abia pe 8 iunie: acum două luni.

Să vedem cum stăm. Stăm! De stat, stăm… chiar bine.

Pînă la Apaca s-au scos șinele și s-a săpat pentru fundația noii căi de rulare, însă între Apaca și Ho-Și-Min (adică AFI) doar s-au scos șinele.

Asta s-a-ntîmplat.

Atît.

Doar atît.

ne permitem!

Ca să nu mai fim chiar ultimii săraci din Țară, iată – o să scumpim transportul public: calitate pe bani, nu pe nasturi!

Trei lei un bilet: un pic mai mult decît dublu, dar merită.

Primim în schimb, ce-i drept, mai mult stat în stație, mai mult jeg în tramvai și troleu, mai multe defecțiuni și accidente, mai multe șantiere de reparații unde nu se lucrează nimic și la fel de multe trasee gîndite aiurea: merită fiecare leuț.

Nu aici trebuia s-ajungem. Transportul public ar trebui să fie gratis – nu pe bani.

listă de articole selecționate despre transportul public – aici

păi era stricat de dinainte

Una-două – săptămînal – mai deraiază cîte-un tramvai pe Calea Rahovei.

Motivu-i simplu: șinele-s hîite, lăsate și lăbărțate de zici că te dai cu barca, nu cu 32-ul.

De vină ar fi Primăria Sectorului 5 care acum trei ani a montat gazon peste pietrișul oribil în care erau așezate șinele.

Ceea ce-nsemnează că Societatea de transport nu mai poate face lucrările de întreținere ce mențin șinele drepte.

Dar noi nu trebuie să uităm că nici înainte de montarea gazonului șinele nu erau întreținute deloc.

Și atunci erau hîite, lăsate și lăbărțate – pentru că societatea (regia) de transport nu-și făcea treaba.

Așa că ciocu’ mic! Toate defecțiunile și deraierile care se petrec înspăimîntător și periculos de des sînt din cauza Primăriei Capitalei, care-i singura ce trebuie să se îngrijească de tot ce ține de funcționarea transportului public.

listă de articole selecționate despre transportul public – aici

după o lună-jumate din viața noastră.

Merge treaba… ceva de speriat. În două săptămîni s-a reușit să se scoată dalele de beton ale liniei de tramvai între Apaca și calea ferată de după Apaca; mai departe, pînă la mall-ul Afi, s-au scos doar șinele.

Firește, pe porțiunea de mai jos de Apaca, unde șinele și dalele au fost deja scoase, nu s-a întîmplat nimic altceva; dacă vă gîndiți că poate cineva lucrează la montatul celor noi, vă-nșelați.

Poze de joi, 8 iulie. Pe scurt: într-o lună de „muncă” nici măcar încă nu s-au putut scoate de tot liniile vechi. Cumplit.

300, 381.

Ca la fiecare dispariție a unei linii cunoscute a transportului public bucureștean, încercăm să-i facem un soi de mică istorie.

Iată, de curînd am pierdut linia de autobuz 300; ea a fost înlocuită cu 381 pe un traseu prelungit, între Berceni și Chibrit.

O linie relativ tînără a Capitalei, 300 s-a înființat pe la sfîrșitul anilor ’70 – habar n-am cînd precis – iar traseul ei a fost mereu de la Chibrit, pe 1 Mai, Ana Ipătescu și Magheru, deservind toate piețele mari: Victoriei, Romană, Universitate și Unirii, și mai apoi pe Magistrală, întorcînd la Șincai. Nu mai țin minte dacă avea regim „rapid” – tot ce se poate; oricum sprijinea bine de tot autobuzul 134, cu care împărțea traseul pîn’la Unirea. E la mintea cocoșului că odată cu inaugurarea magistralei a doua a metroului, linia a fost desființată, laolaltă cu toate traseele centrale de troleu și autobuz.

După Revoluție a fost printre primele linii reînființate – reparații istorice care reuneau cartiere cu centrul: 103, care cobora din Rahova și 313, care scurgea rapid Berceniul. Însă 300 n-a mai ajuns niciodată la Șincai, ci a rămas să-ntoarcă la galeriile Orizont.

Uite că-n zilele noastre poți să mergi din nou cu autobuzul de la Chibrit la Șincai… ba chiar să rămîi în el și să te duci în Berceni.

Să vedem ce-i cu linia 381. E urmașa primei liniii expres din București, care a apărut în vara lui 1991; atunci se foloseau niște autobuze primite de milă din Paris – ce-i drept, o țîră mai confortabile decît cele cu care eram noi obișnuiți. După ani buni de exploatare, Regia noastră de transport și-a călcat pe inimă și-a transformat linia expres în linie obișnuită, și așa a intrat 381 în viața noastră.

Mai mult ce să zicem? Iată o linie gigantică – mai iute de trei sferturi de ceas n-ai cum s-o străbați – care, aparent, nu circulă chiar rău; ba chiar putem spune că pe segmentul pe care funcționa fostul 300 se așteaptă parcă mai puțin în stații.

Cu toate astea, e nemulțumitor că n-am fost în stare niciodată să transformăm vechiul traseu 381 în linie de troleibuz: cît de simplu, ecologic și bine-venit ar fi fost.

listă de articole selecționate despre transportul public – aici • foto: Andrei Pandele (1984)

fără 300, dar de ce?

Nu-s sigur că-i cea mai bună idee!

E vorba de desființarea liniei de autobuz 300 și lungirea lui 381 pe traseul liniei desființate.

Cum ar veni, iată un traseu mamut, din curu’ Berceniului pîn’ la doi pași de Podul Constanța.

Pe bune!

Giumbușlucul ăsta nu-i făcut pentru binele călătorului, ci doar pentru că societatea de transport n-are suficiente autobuze în funcțiune.

Mi-e teamă că urmează și alte „eficientizări” dintr-astea de pe urma cărora tot amărîtul de călător o să tragă ponoasele. Și o să stea ca prostu-n stații tot mai mult.

listă de articole selecționate despre transportul public – aici

după o lună din viața noastră.

Să recapitulăm!

Tramvaiele care circulau pe la Apaca au fost oprite, pentru începerea lucrărilor de schimbare a șinelor, pe 25 mai.

Lucrările, însă, au început de-abia pe 8 iunie.

Să vedem ce s-a făcut de-atunci – că asta ne interesează: ce s-a făcut în două săptămîni de muncă!

Joi, pe 24 iunie, șinele-s scoase de jos, cam din dreptul benzinăriei și pînă înainte de Apaca – cam vreo 300 de metri. Între Apaca și Afi nu s-a întîmplat nimic în afară de demontarea gardurilor ce separau tramvaiul de traficul rutier.

  

După cum vedeți, nu se lucrează nicăieri – e drept c-a plouat cîinește și că-i caniculă; însă… pe alte șantiere din București munca n-a stat și nu stă pe loc.

Ce mai tura-vura! A trecut o lună de cînd oamenii nu mai pot folosi tramvaiul și-n luna asta, practic, nu s-a făcut nimic.

transportul public e mai prost

Nu, nu merge mai bine; nimic nu merge mai bine în transportul public din București. Să tragem linie, deși de adunat n-avem ce… doar de scăzut:

  • Toate vin mai rar.
  • Toate vin mai aglomerate.
  • Orarul se respectă din ce în ce mai puțin.
  • Nici un tramvai și nici un troleibuz nu-i mai curat.

listă de articole selecționate despre transportul public – aici