despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

după zece luni din viața noastră

… mereu se face cîte ceva, dar tare-ncet: de la o lună la alta progresul lucrărilor pare mic; începem cu adevărat să ne-ntrebăm dacă-s în stare să termine-ntr-un an.

Tramvaiele au fost oprite pe 25 mai 2021, dar lucrările au început de-abia pe 8 iunie.

V V C XLIV

Din cînd în cînd, căscînd gura, dăm peste lucruri uitate al căror rost simplu nu-l mai înțelegem.

Vedem aici rămășițele unui sistem de prindere al firelor de tramvai: în loc să fie legate de stîlpi, iată că fuseseră ancorate de clădiri.

Pesemne c-ați remarcat, în plimbări prin alte orașe mai deștepte, că asta e o practică înțeleaptă mai ales în zonele centrale. Se renunță la stîlpi cît se poate de mult, trotuarele-s mai practicabile, senzația de libertate e mai mare… ce să mai zici de cîștigul estetic?

Însă îndobitocirea administrației noastre publice a făcut să ignorăm cu desăvîrșire dimensiunea estetică a oricărei intervenții și investiții publice.

Nu ne interesează să renunțăm la stîlpi.

Ba chiar… plantăm cît mai mulți! Fiecare entitate-și pune stîlpul ei.

Ăi de la lumină vin cu stîlpii lor, subțiri și debili; ăi de la transportul electric vin cu alții, greoi și butucănoși; ăi cu semafoarele mai plantează și ei alții; dup-aia vine administrația străzilor și mai îndeasă vreo două indicatoare… și pe unde mai e loc, primăria de sector pune ori un catarg cu steag, ori vreo reclamă!!!

Ne căcăm pe imaginea orașului; ne batem joc de mobilitate, de accesibilitate și de siguranța omului.

… de cîte ori s-a-ntîmplat să ne lovim de-un stîlp pus în mijlocul trotuarului… sau să nu vedem la timp un semafor ori un indicator din cauza altui stîlp, care-l blochează vizual?

Trebuie cu orice preț să scăpăm de jumate din stîlpii din oraș: sînt inutili.

lista episoadelor din seria „vestigii ale vremurilor contemporane”

la plimbare, dar nu pe jos

De ce n-ar fi și transportul public de folos nu doar la transportat oameni? Uneori îi mai și plimbă!

Începem s-avem din nou linii lungi de autobuz, ce străbat literalmente orașu-n două. Din curu’ Berceniului poți ajunge la Chibrit, în Pipera; ce să mai zici de Drumu Taberii ori de Pantelimon! Ditai… excursiile!

Ce să mai zici de ușurința de-a explora din nou împrejurimile Capitalei, atît de schimbate în ultimii ani? Iubitorul Bucureștiului știe că nu poate înțelege întrutotul locu-n care trăiește, dacă nu iese din cartier și dacă nu face un pas în afara zonelor centrale, bine cunoscute. Avem destulă periferie; greu s-o cunoști, greu să-i deslușești deosebirile sociale, antropologice și geografice.

Da’ hai să vedem doar ce plimbări se pot face – la o adică – înlăuntrul orașului, folosindu-ne de mijloacele de transport în comun. E greu de ales criteriul după care să ne luăm: frumusețea? pitorescul? învățătura?

Să zicem frumusețea – păi, atunci, nu-i plimbare mai mulțumitoare decît cea de vară, cu autobuzul turistic etajat, care tragem nădejde că de anul ăsta va reveni!

Dar fără autobuz turistic? Liniile din partea nordică a orașului, desigur, ne pot da destule prilejuri de admirație: călătorind cu 131 și cu 361 bifăm cu ușurință Kiselefful, Aviatorilor, Dorobanțiul, Calea Victoriei și toată axa Nord-Sud; zău că-i de ajuns, pentru început. Mereu fiind aglomerație, chiar găsim timp să căscăm gura pe geam – și avem la ce!

Și pitoresc, și frumusețe: păi pentru asta putem să ne călătorim cu 133, prilej să înțelegem Grivița veche, toată Dacia, tot Traianul… bună plimbare!

Autobuzul – îl știm – e elegant, rapid, comod; dar troleul, care nu-i nici una din astea, compensează prin acel hîța-hîța inefabil și prin norocul de-a avea trasee centrale excepționale. Orice călătorie Est-Vest n-are cum să nu fie reușită: fie că-i cu 85, străbătînd Bulevardul între cele două gări, fie că-i cu 79 ori 86, ca să cunoaștem Matei Basarab, Popa Nan și-apoi Dacia, Romană, Sfinții Voievozi…

E și vreun tramvai care să ne ofere o plimbare memorabilă? Din fericire, da: îl avem pe 16, cu care facem Moșilor vechi, Vasile Lascăr, Viitorului, Lizeanu, tot Teiul și mai apoi lacurile și noua Piperă; nu neglijăm, la o adică, liniile lui 14 și 55 care ne duc pe Călărași, Traian și – mai apoi – pe Ferdinand ori Pache. Destule foloase ne-ar aduce și-o plimbare cu 23, care ne-ar arăta Chirigiul, Coșbucul, 11 Iunie, Mărășeștiul și la sfîrșit Dudeștiul!

E trei lei o oră-jumate de plimbare, zău că iese oricine-n cîștig.

lista episoadelor din seria „Plimbări în Bucureşti” – aici.

323 iar la Unirea

N-a mai ajuns la Unirea din… 1986, de cînd traseele transportului public de suprafață au fost scurtate și desființate în urma deschiderii magistralei de metrou Berceni-Pipera.

Iată-l pe 323 acum pe un traseu prelungit de la Timpuri Noi, pe Mircea Vodă – Sfînta Vineri, pînă-n buricu’ tîrgului.

Notăm și o veste îmbucurătoare: bulevardul Mircea Vodă are, în sfîrșit, transport public. Adăugăm recenta introducere a autobuzului 223 pe segmentul îndelung nedeservit dintre Abator și Timpuri Noi și zicem că… e de bine!

Cu toate astea, nu-mi dau seama cît de folositoare e îmbîrligarea și încîrligarea asta a traseelor de autobuz din ziua de azi. Vedeți voi, cine ar vrea să folosească autobuzul 323 ducîndu-se din Ferentari la Unirea ar fi silit ca de la Șincai – în loc să meargă două stații direct pe Magistrală – să ocolească pe la Timpuri Noi, Biblioteca Națională și Sfînta Vineri!

Nu-i prima dată cînd rostul inițial al multor linii – acela de a transporta direct și rapid oamenii – a fost deturnat.

Ia, de pildă, autobuzul 226; gîndit la-nceput să unească Drumul Sării-13 Septembrie cu centrul, azi ocolește prin Panduri: încercînd să culeagă cît mai mulți călători din cît mai multe locuri… dar pierzînd atîta timp!

Transportul public trebuie, într-adevăr, să fie cît mai accesibil, să fie cît mai aproape de fiecare punct de interes cetățenesc – și, în același timp, să le și asigure călătorilor legături cît mai rapide cu restul orașului.

Listă de articole selecționate despre transportul public – aici

după nouă luni din viața noastră

Nouă luni… ehe! După nouă luni se naște un copil – dar nu o linie de tramvai.

Lucrurile merg; dar merg, în continuare… mereuț. Trebuie să fii bun la suflet ca să semnalezi micile progrese!

         

Altminterea, anul trecut bulevardul G-ral Vasile Milea și-a schimbat numele: partea de jos, de la Grozăvești și pînă la Apaca, se cheamă Doina Cornea iar partea de sus, de pînă-n Drumul Taberei, G-ral Paul Teodorescu. Nu prea se-omoară nimeni cu numele astea deocamdată.

Tramvaiele au fost oprite pe 25 mai, dar lucrările au început de-abia pe 8 iunie.

o idee nouă veche

Dacă sînteți oarecum la curent cu ideile administrației noastre municipale, atunci ați auzit deja planul de a băga sensuri unice pe perechea de artere aglomerate Dorobanți-Floreasca.

Eu, unul, îs de acord.

… mai ales pentru că asta nu e deloc o idee a momentului, ci una care s-a mai vînturat și acum cîțiva ani, cînd s-a creat deja prima ei fază – anume sensurile unice pe Dorobanți-Polonă.

Și soluția asta, aplicată în 2014, a funcționat.

Deci trebuie doar să punem lucrurile la locul lor corect: nu e o idee nouă, ci una veche, tărăgănată din prostie și complacere de pe vremea administrației… Oprescu.

listă de articole selecționate despre infrastructură – aici

173 se duce

… și ziceați s-avem încredere-n ei, că știu ce fac, hai?

Peste cîteva zile liniile de autobuz 173 și 232 se „comasează”.

Traseul deservit de 173 rămîne fix la fel cum o știți, din Drumul Taberei la Șura Mare, dar de aici va continua spre Berceni pe cel al liniei 232.

Linia cea nouă se va numi însă… 232; ca să-ncurcăm un pic mintea călătorului care vede că dintre cele două trasee optimizate, 173 era cel mai mare și mai lung. Pesemne s-or fi gîndit că, din punct de vedere istoric, „32” e mai vechi – naiba știe.

Bun: o s-avem – în sfîrșit – o legătură directă între Berceni și Drumul Taberei, ceea ce nu-i rău.

Legătura spre Unirii a fostului 232 e lăsată, pesemne, în grija tramvaiului 7: acceptabil. O să fie ciudat să nu mai avem autobuz pe 11 Iunie.

Se putea mai bine? Mereu l-am văzut pe 173 ducîndu-se spre Timpuri Noi, dacă e să mă-ntrebați pe mine.

Cît despre ce ar fi putut face mai bine vechiul 232, zău așa… din momentul în care a fost scos de pe Fabrica de chibrituri, i s-a tăiat din utilitate.

Rămîne o nevoie uriașă să apară un traseu nou adiacent, pe Spătaru Preda: părerea mea.

Vedeți voi, ce se face acuma se cheamă eficientizare de costuri, de timp, de consum doar în folosul STB, însă cetățeanul are nevoie, în realitate, de crearea unor legături noi, de acoperirea cu transport public a unor străzi pe unde nu circulă nimic – asta ar fi în folosul lui.

Listă de articole selecționate despre transportul public – aici

după opt luni din viața noastră

A mai trecut o lună: chiar una cu vreme bună, prielnică. Ce se mai petrece pe șantierul schimbării șinelor de tramvai de pe bulevardul G-ral Vasile Milea?

De jos pîn’la Apaca – știm deja – e cît de cît mulțumitor.

În continuare, partea de pînă la mallul Afi e foarte rămasă în urmă. Zici că nu s-a avansat deloc cu treaba.

Tramvaiele au fost oprite pe 25 mai, dar lucrările au început de-abia pe 8 iunie.

după grevă

Singurul fel corect de-a privi transportul public e cel a cetățeanului. Căutăm să înțelegem așteptările noastre – nu cele din stație – fără să credem că-i plictisitor să vorbim iar și iar de ele.

Ce ne oprește cu adevărat să folosim transportul bucureștean? Două lucruri îs cele mai importante: sila și neîncrederea.

Da, ni-i silă: de jeg, de gunoaiele, de mizeria nespălată dinăuntru, de ușile care nu se-nchid bine la trolee, de tablele ruginite și peticite ale tramvaielor. Nu ni-i silă de ceilalți oameni care circulă alături de noi, ci doar de cei care-s lăsați să circule fără să plătească și de cei care se aciuesc ca să aibă undeva unde să stea la adăpost.

Și cel mai silă ne e de statul aiurea-n stații, mai ales în afara orelor de vîrf. De faptul că nici în ziua de azi nu putem avea încredere că ultimul autobuz mai pleacă pe traseu sau se duce pe șest la garaj; de faptul că nici în weekend – cînd nu e trafic – nu putem avea încredere în respectarea graficelor de transport.

Ca cetățeni de bună credință așteptăm, deci, să nu mai fie vomă, zoaie de cafea, zemuri de șaorme, cutii de bere, resturi de ambalaje nicăieri în mijloacele de transport; vrem ca aurolacii să fie dați jos; vrem să nu stăm degeaba-n plus prin stații.

Administrarea transportului nostru public e, deci, cumplită. Și noi știm că nu s-a făcut nimic pentru a o îmbunătăți.

Simțim că STB nu e-n stare să gestioneze dispecerizarea transportului. Atunci cînd se fac pauze mari între vehicule nu vedem că face ceva să trimită pe traseu mai repede vreunul, ori să-i comunice altuia să se grăbească; și ne scoate din minți faptul că viteza de circulație e prea mică; dinadins de mică – doar cînd vreun șofer se grăbește să se retragă-l vezi zorind pe șosea.

Tramvaiele și troleele-s nevoite să meargă cu viteza melcului la încrucișări și macazuri fiindcă starea tehnică a rețelelor e jalnică.

Și ne mai supără legăturile neprietenoase, necorelate: transbordările chinuitoare. Ne supără traseele cu prelungiri și ocolișuri inutile pentru noi, pe care STB le practică pentru a scuti șoferii de parcusuri pe străzi chipurile înguste, pentru a evita viraje „greu abordabile” și pentru a le oferi capete de linie unde să se odihnească.

Ne-am săturat de stațiile care-s amplasate aiurea, departe de intersecții și de punctele de interes care ne fac să mergem pe jos zeci și zeci de metri.

Zău dacă-nțelegem cum de autobuzele Serviciului de Transport Voluntari pot face „cap de linie” oriunde și oricum, fără rușine… dar cele din București nu.

Sîntem primii care-nțelegem cît de greu e să conduci prin Capitală și că e nevoie – după o oră petrecută-n traficul înnebunitor – de pauze binemeritate, dar se face că vedem prea multe capete de linii unde, în timp ce noi stăm ca proștii-n stație, vehiculele stau… și stau… și nu pleacă!

… astea-s cererile noastre – ale cetățenilor – și administrația bucureșteană nu ne-a dat de înțeles c-ar vrea să facă ceva și pentru noi.

Listă de articole selecționate despre transportul public – aici

Matty: în transport public

Grevă-negrevă, măcar să facem haz de metehnele pe care i le cunoaștem transportului nostru de cînd lumea și pămîntul.