despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul 
|
N-am avut cum să le iau decît împreună, fiind vecine – și exemple de abordări diferite în punerea în valoare a clădirilor depreciate. Ne găsim la intersecția Maica Domnului cu Ghica Tei. Pe cît e de spurcată strada pe unde se tîrîie tramvaiul 16, pe atît e de dulce cartierul care se-ntinde spre Circ. Începem cu vestea bună? Hai; hai că a ieșit.
Dar fix lîngă… vai. Vai, vai.
E-n top, cînd e vorba de clădiri chinuite!
O găsiți pitulată după blocurile ce bordează Magistrala, cam peste drum de Budapesta. E greu, deci, să ghicim cum arăta înainte:
Nu mai e mult și-o să putem publica rezultatul în populara noastră colecție de clădiri boccii din Capitală. Deocamdată plomba asta – din apropiere de „Budapesta” – încă nu e gata.
Ca să nu mai rămîie repetent pe piața imobiliară, un banal bloc de pe Romniceanu s-a pus pe treabă.
Uite: două bidinele, niște șipci pe fațadă, și e cu totul altă clădire.
… sau nu. E doar aceeași clădire mediocră. În spate la Banu-Manta, pe colțul străzilor Scărlătescu și Sava Henția, era cîndva o căsuță frumoasă.
Că nu mai e… asta e! S-au pierdut ele altele, și mai frumoase, în București. De vreo cîțiva ani, în locul ei, e un bloc.
Banal? Neconvingător? Toate astea și – bașca! – cu niște ornamente lipite pe perete care vor, pesemne, să se „lege” cumva de vechea casă. Și mai mult rău fac. Cîteva vești de pe fosta stradă Dreaptă, atît de nebăgată în seamă. Începem cu blocul ăsta; retras și elegant, merită o renovare. Să iasă bine!
Casa de la intersecția cu străduța de legătură Veronica Micle – deși n-o să credeți – e… e gata. Chiar așa au lăsat-o.
Multă vreme mi-am zis c-o să mă opresc să fac o poză firmei unui micuț magazin de articole de pescuit. Cred că nu mai funcționa de 20 de ani și mai bine; îmi sărea-n ochi pe vremuri, cînd încă mergea pe aici 182-ul spre Gară (înainte de asta fusese și troleu pe Maltopol).
Ghinion! Nu mai e nici firma și nici vechea înfățișare a corpului stradal.
Dacă e să strîngem într-o singură imagine tot de ce ne-a fost întotdeauna scîrbă! … genul ăsta de lucrare. Un căcat de trotuar! S-au apucat să-l spargă pentru reparații în septembrie. Acuma, la mijloc de noiembrie, îl și termină. Dar… nu-l termină. Uite cum mai lasă ceva, o bucată, un colț. Că-l lasă pe a doua zi, că-l lasă pe săptămîna viitoare, nici nu contează. Contează cum lucrează și azi primăria Capitalei: acea primărie care are nevoie ca de aer de toată bunăvoința, înțelegerea și sprijinul cetățeanului. Cum însă? … cetățeanul nu contează, atît timp cît nimeni nu-nțelege că felul în care i se face e la fel de important cu faptul că se face. În sine, construcția asta care taman se termină pe strada Vespasian e o rușine.
Dar cînd te uiți ce fusese înaintea ei… te apucă și sila de rezultat.
Perechea Sirenelor-Sabinelor rămîne un loc al contrastelor. Încă avem o sumedenie de dărăpănături în care se locuiește cumplit. S-au demolat și clădiri frumoase, s-au eliberat parcele pe care se edifică hardughii întinse dintr-o stradă-ntr-alta.
Dacă Sabinelor încă și-a păstrat aerul patriarhal – ajută și copacii bătrîni de pe margini – dincoace, pe Sirenelor, lucrurile-s schimbate: te găsești într-un canion apăsător, mediocru, pe segmentul dintre Puișor și Uranus.
Nu, nu place, nu-ncîntă; și întrucît mai supraviețuiesc destule proprietăți prăpădite, înseamnă doar că-i loc și pentru alte blocuri noi. De mirare – deci – cînd vezi cum una din vechituri se reface; chiar dacă nu-n cel mai fericit fel. Zici că le-a fost drag mai mult de gard decît de casă.
Nefericite locuri: orașul pare că și-a luat mîna de pe străzile astea. |
articolele noastre sînt preluate și de: 
|
|
Copyright © 2005 - 2024 Simply Bucharest Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
||
comentarii