despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
scris de Ando
Se apropie finalul anului aşa că e timpul să facem o scurtă incursiune, revenind la câteva „adrese” pe care le-am abordat mai demult.
Incepem cu cea din strada Plantelor 55 colţ cu strada Traian. Cu regret, trebuie să constat că singurul merit al noii clădiri este acela că a făcut dispărută cloaca care zăcuse acolo aproape două decenii.
 
Mergem puţin mai încolo, pe bd. Ferdinand, unde facem două popasuri: primul, în staţia de la Horei unde, deocamdată, ne-am pricopsit cu un nou… „scheleţel”, lipit de cel vechi. Aici, după un început plin de avânt, lucrările s-au oprit de un an, dacă nu mai mult.
In schimb, mai încolo, spre Mihai Bravu, pe tot cuprinsul numerelor 72-78 e forfoteală mare: s-a deschis şantierul pentru un complex rezidenţial mai de soi (cel puţin aşa susţin, cu multă agresivitate, reclamele). Bineînţeles şi numele e fandosit: Quartier Ferdinand.
    
La final, ne oprim la „epopeea” de pe strada Titu Maiorescu 13-17. Aici, după săpăturile din 2018, lucrările s-au oprit vreme de… aproape 6 ani!!! Au fost reluate în forţă abia la începutul acestui an şi văd că ritmul de lucru se menţine. Habar n-am dacă e acelaşi dezvoltator, important e că proiectul s-a păstrat şi realitatea de pe teren pare a se apropia destul de mult de randările din reclame. Complexul, care va avea şi un tronson cu acces din strada Vaselor, se cheamă Icon Garden Residence.
    
Diferența, oameni buni, e uriașă.
   
Între ce și ce? Uite: acum pe strada Occidentului oamenii au, în sfîrșit, loc să meargă pe trotuar.
 
…un exemplu care nu e singular de ceva vreme-n București!
scris de Ando
Ne oprim mai întâi la nr. 94 După ceva ani de „pârloagă”, zilele astea s-au montat tăblii şi plase suplimentare la garduri, pentru blocarea privirilor curioase şi se lucrează intens la interior. Ce va fi aici? Asta e mai greu de spus, în lipsa unui panou informativ. Oricum, o construcţie care, la nevoie, poate fi relativ repede demontată. Am reuşit doar câteva „furăciuni” prin găurile plasei…
    
A doua „mişcare” e vizavi, la nici 50 de metri, chiar pe colţul unde semnalam plecarea lui NABU. Aici, se pregăteşte, tot aşa, cu mult sârg, sosirea noului venit: EGGSPRESS
 
Atunci cînd nevoile locuirii au crescut, în Capitală s-a pornit edificarea cvartalelor de blocuri cunoscute tuturor: cele din Pajura, Grivița-1 Mai, Dinicu Golescu-Gara de Nord, Ștefan cel Mare, Floreasca, Amzei, Magistrală, Eroilor, Giulești, Gara Obor, Piața Palatului, Viilor-Pieptănari și Giurgiului. Bordările șoselelor sînt urmate de construirea cartierelor veritabile – Berceni, Balta Albă, Drumul Taberei.
Dar, firește, primii pași se făcuseră treptat. Ansamblurile de inspirație sovietică de după Război – Academia Militară, Nicolae Găină, Bucureștii-Noi, Vatra Luminoasă, Muncii, Drumul Sării, Olteniței și cele experimentale – Cățelu, Băneasa, Nada Florilor, cvartalul „Telefoanelor” de la piața Rahova și firește Ferentari – fac locul, după o serie de încercări răsfirate, primelor proiecte autohtone de standardizare. Unul din modelele replicate în multe locuri din orașul nostru e cel de mai jos.
În paralel – și emblematice – apar blocurile centrale; am scris aici și aici despre clădirile-monument precum Gioconda, Piața Romană, Eva, ONT; caracterul de „plombă” nu e evitat.
Iată un tip mai modest de bloculeț pe care-l găsim prin zonele periferice. Din cele trei blocuri din zona Drumul Sării, despre care se scrie mai jos, unul a intrat recent într-o reabilitare serioasă.
Iată ansamblul de la podul Hasdeu. Coșmelia din față nu e altceva decît organizarea de șantier, nu vreo rămășiță de dinaintea sistematizării.
Atmosfera de început de ani ’60, cînd noul și vechiul conviețuiau încă, e deseori punctată în ziarele vremii. Mai jos, cîteva aspecte din partea nordică. Încă în picioare, prăvălii și cîteva case. La intersecția de la Chibrit, chiar o casă măricică!
    
Același aspect contrastant, pe Ștefan cel Mare.
Iată-ne și pe Giurgiului; vechile locuințe nu mai aveau mult.
Colțul dintre Viilor și Pieptănari, însă, era deja „curățat”.
O imagine înspre zona Budapesta, luată cu spatele spre Șincai, de pe viitoarea Magistrală. Imaginea e la fel de valoroasă precum cea pe care v-am arătat-o cu ceva timp în urmă, luată din direcția opusă.
Deși imaginea următoare laudă noile blocuri Eva-ONT, noi admirăm și splendida vitrină curbată din sticlă a magazinului de la parter din blocul de vizavi; uite că nu tot ce era vechi chiar era de aruncat. Vitrina a rezistat și azi.
surse: Digiteca Arcanum
Despre comerțul bucureștean se poate vorbi la nesfîrșit. Și din ce-am vorbi mai mult, nici n-am sfîrși, nici n-am așeza lucrurile-ntr-o ordine.
Dar de vorbit, n-avem ce face, trebuie: și vorbim iar despre piețele noastre.
Înconjurată de cîmpuri rodnice, Capitala a fost mereu aprovizionată din toate părțile cu fructe, legume, zarzavaturi, lactate – tot ce avea nevoie. Dar felu-n care toate astea ajungeau la cumpărător era dintotdeauna neprielnic. Organizarea desfacerii, chiar și acum o sută de ani, era proastă. Să nu dăm vina doar pe administrație; bucureșteanului însuși îi pria să facă semn olteanului sau bulgarului care trecea pe stradă, strigîndu-și marfa.
Bunînțeles, urbanistului interbelic cu minte toată bulibășeala asta i se cerea așezată. De aceea apar organizări de piețe, mai mult decît obișnuitele maidane cu niscai barăci. După Filantropia, Traian și Matache, piețe ca Amzei, Domenii și nefericita Grivița au o dimensiune modernă: hale de comerț, pavaje, apă curentă.
Se dorește, deasemenea, ca distribuția centrală a mărfurilor alimentare comercializate în volum să iasă din centrul Capitalei; de aceea renunțăm la ideea unor hale centrale în favoarea celor de la Obor. Din păcate, construcția acestora trenează îndelung.
În tot timpul ăsta oamenii continuă să trăiască așa cum au prins, așa că grosul piețelor bucureștene rămîn c-o viață precară și rușinoasă.
 
Odată cu schimbare regimului, noua conducere populară începe să modernizeze și comerțul din piețe. Să nu-nțelegem, din frînturile de ziare, că tot ce se construia și inaugura era întrutotul nou; locurile – vadurile comerciale adică – erau tot cele tradiționale. Noile piețe, totuși, sînt un cîștig pentru civilizație. Vin, însă, anii ’50 și Capitala chiar se înnoiește zdravăn.
  
… în sfîrșit! noile piețe din cartiere se construiesc după un oarecare calapod: Coșbuc, Chibrit, Dorobanți, Rahova, Ghencea, Ferentari.
    
Dintre toate, cea mai interesantă rămîne „Romînia Muncitoare”! Piața a luat, pesemne, numele străzii pe care o știm acum drept Sfînta Maria, care la vremea aceea se botezase, la fel ca și părculețul pe care-l vedem și azi din strada Turda, România Muncitoare – frumos nume! Locul ei? Spre Calea Griviței, poate pe unde trece azi Podul Grant.
surse: Digiteca Arcanum
… șase străzi unesc Pandurii de Alexandru Vitzu – toate cuminți, liniștite atunci cînd șoferul nu taie pe-aici, grăbit să scutească ambuteiajele.
Cinci au nume, firește, de doctori; doar una – Căpitan Vijelie – „ține” de partea cealaltă a șoselei Panduri, unde străzile aduc aminte de oameni din oastea lui Tudor.
Cea mai drăguță pare Dr. Severeanu. Poate și pentru că nu merge oblu – are o curbă dulce – dar, cu siguranță, pentru brazii din curțile locuitorilor, care au crescut frumos și-ți fac plimbarea mai plăcută.
 
Cîteva noutăți de pe străduța Grigore Manolescu, cea care însoțește o bucată din Banu-Manta.
Întîi, o modernizare de toți banii a unei vechi căsuțe frumoase – știți, dintr-aia tipic bucureșteană – care se ițește în fundul unui teren eliberat, pe care găseam mai demult și o casă-nvelită cu șindrilă.
La un pas, uite că garajul interbelic se renovează; bun!
Peste drum – unde loturile zăcuseră pîrloagă ani buni – s-au edificat deja două bloculețe în stilul cunoscut de azi.
 
… despre al doilea anume, ce să zici? Te duce cu gîndul la blocurile construite la sate pe vremea sistematizării lui Ceaușescu; zău așa!
Altceva, nimic. Magazinașul cu cafea – moștenirea Armeanului – funcționează și azi.
Hai c-a ieșit mai rău decît mă temeam.
Clădirea asta – nou construită lîngă „Budapesta” – nu doar că-i o nenorocire în sine, dar se și vîră aiurea printre ce-a mai rămas din vechea Magistrală, azi bălțată și înveselită.
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii