despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Ferentari… completat

Urmărim de peste zece ani materialele publicate de Andrei Răzvan Voinea și Dana Dolghin.

Rubrica „De locuit și povestit”, asociația „Studio Zona”, mai apoi cărțile – „Idealul locuirii bucureștene: familia cu casă și grădină” și „Locuințe pentru muncitori și funcționari: Casa Construcțiilor și parcelarea Vatra Luminoasă”.

Ultima carte a apărut anul trecut – este „Ferentari incomplet: volumul I – Politici urbane la o margine de oraș (1846-2011)”. V-o recomandăm din inimă.

Firește c-am citit-o și ne pare bine să găsim în ea răspunsuri la întrebări care ne dădeau tîrcoale despre Rahova și Ferentari.

Putem acum să deslușim mai multe despre istoria proiectelor de sistematizare ale anilor ’80 ce priveau zona dintre Ferentari, Sălaj și Vasile Croitoru. Nu ne-ar fi ieșit fără ajutorul lui Răzvan – planurile pe care ni le-a trimis completează articolul de azi, pe care-l redactăm folosindu-ne și de materialele publicate în presa vremii.

Despre ce e vorba? Sistematizarea zonei Ferentari, care presupunea – în primele planuri de la sfîrșitul anilor ’70 – lărgirea străzii Soldat Vasile Croitoru, începînd de la Piața Rahova și continuînd spre șoseaua Sălaj de acum. Lărgirea – și, mai ales, prelungirea străzii Croitoru – urma să se îndrepte ulterior spre Calea Ferentari, pe care l-ar fi traversat oarecum după blocurile roșii pe traseul străzii Sergent Turturică; mai departe ajungea la intersecția Viilor cu viitoarea străpungere Constantin Istrati.

Ei, din toate astea s-a reușit construirea primului segment din Vasile Croitoru – o arteră largă, cu scuar pe mijloc. Restul… nu.

Așa cum vedem din Scînteia – un număr din octombrie 1981 – planul viitorului cartier cu blocuri era pe planșetă.

„Primul detaliu de sistematizare, la care ne vom referi în rândurile de față, restructurează o zonă de circa 60 hectare cuprinsă între blocurile de locuinţe de pe Calea Rahovei, Sos. Sălaj si strada Amurgului. Principalele sale coordonate le constituie Calea Rahovei, care va fi lărgită corespunzător unei circulaţii fluente si de perspectivă, Calea Ferentari, ce va suferi o lărgire și o corectare a traseului, și strada Soldat Croitoru, care se va transforma într-o amplă magistrală de comunicare cu Şoseaua Giurgiului printr-o arteră ce se va crea între şoselele Sălaj şi Viilor. Piaţa Sălaj va deveni o piaţă de giratie, ca şi Piaţa Romană, dar cu dimensiuni ceva mai mari.”

În anii următori treaba continuă. Se ridică primele blocuri ce bordează Vasile Croitoru și cîteva din cele care urmau să fie pe traseul viitoarei străpungeri, menționată în 1984 de articolele din Informația ca „Sălajul Nou”.

 

„Strada Soldat Croitoru, în varianta sa actuală (ea se va lărgi mult şi va căpăta o cu totul altă importanţă urbană în perspectivă) şi Sălaj – de asemenea, în situaţia sa de acum, pentru că în timp va apărea Sălajul Nou, o stradă cu alte dimensiuni si de altă anvergură. Soldat Croitoru mărgineşte şi desparte Rahovei de Alexandriei, de la intersecţia cu Amurgului, după care traversează calea ferată de la Ferentari şi pătrunde în inelul de circulaţie mediană orăşenească. Soldat Croitoru va avea un carosabil cu 19,50 m pe sens şi bandă verde centrală de 7 m. Şoseaua Sălaj veche îşi pierde din importanţă, rămînînd la dimensiunile ei de acum. Strada Sălajul Nou va avea aceeaşi anvergură cu Soldat Croitoru şi va ajunge, pe un traseu corectat, în centrul Ferentariului.”

Între timp apar schimbări ale ideilor inițiale ale sistematizării.

Ia naștere proiectul arterei Trafic Greu – șoseaua Progresului de azi – din care s-au construit la mijlocul anilor ’80 doar primele tronsoane; continuarea ei de la intersecția Constantin Istrati cu Veseliei (loc în care, probabil, s-ar fi vărsat proiectata arteră Sălajul Nou) nu s-a mai realizat.

Vechea șosea Sălaj cade în desuetudine, „rupîndu-se” la intersecția cu Ferentariul și continuîndu-se pe direcția Spătaru Preda, în ideea de a sili traficul să se depărteze cît mai mult de zona Centrului Civic.

„Un loc aparte in cadrul acestor lucrări il deţine drumul destinat traficului greu. Apăruta din iniţiativa tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, noua arteră de circulaţie vine să rezolve problemele legate de transportul produselor finite, de aprovizionarea cu materii prime şi materiale a unui număr mare de întreprinderi – 85 – situate in platformele Panduri – Viilor – Rahova –Filaret – Pieptănari. Dincolo de imediata sa utilitate, drumul degrevează şi circulaţia de pe arterele laterale ce fac parte din inelul principal de circulaţie al Capitalei, existent in zona şoselei Panduri – Tudor Vladimirescu – Viilor, pe de o parte, şi str. Sebastian – Calea Ferentari, pe altă parte. Avind in vedere traseul, delimitat de str. Răzoare şi bulevardul Pieptănari, se creează, totodată şi posibilitatea dirijării circulaţiei grele pe şoseaua Prelungirea Ferentari, str. Zeţarilor, ultima făcînd parte din inelul de circulaţie perimetrul oraşului.”

„Viitoarea arteră de trafic greu urmează un traseu paralel cu calea ferată din mijlocul platformei industriale Panduri – Viilor, avînd drept extremităţi str. Răzoare şi bd. Pieptănari. În lungime de peste 4 km, ea va avea un profil carosabil de 14 m lăţime, dimensionat la cîte două fire de circulaţie pe sens şi trotuare de un metru (pe partea liniei ferate) şi 3,5 m (către şoseaua Panduri). Au fost realizate în linii generale primele trei tronsoane (Răzoare – 13 Septembrie; 13 Septembrie – calea Rahovei; calea Rahovei – str. Spătarul Preda), lucrările desfăsurîndu-se în ritm alert datorită aplicării unor metode rapide si moderne de construcţie. Artera destinată transportului greu va permite o vehiculare mai rapidă a materiilor prime si materialelor către zecile de întreprinderi industriale de importantă republicană, descongestionîndu-se în felul acesta traseul Panduri – Tudor Vladimirescu – Viilor, care alcătuieşte un important tronson pe inelul principal de circulaţie orăşenească. Eliminarea de pe acest tronson a traficului greu va conferi, totodată, o mai bună protecţie mediului înconjurător.”

Dar vine Revoluția și cad toate. Strada Soldat Vasile Croitoru se oprește. Iată cîteva aspecte de actualitate cu zona deja sistematizată, precum și cu locul pînă unde s-a intervenit.

Se apucă ridicarea unui mic cvartal între Sălaj și Ferentari – pesemne aici fusese mai ușoară demolarea – pe traseul străzii Petre Păun. Emblematic pentru laudele vremii la care s-a construit („un bloc-unicat cu parter şi 8 etaje care va conferi individualitate pieţei”), blocul de colț e doar banal și fără spații comerciale. Aleea din spate, ce trebuia să fie în fapt parcursul arterei Sălajul nou, e un drumeag printre garaje și terenuri virane.

Deci, noi cu ce ne-am ales? Păi, Trafic Greu nu se „duce” nicăieri nici azi. Între Prelungirea Ferentari și Rahova s-a păstrat încrengătura de străduțe îmbîrligate. Șoseaua Sălaj a rămas o fundătură orășenească, neajutînd circulația directă spre Măgurele.

citiți și: Cum s-a făcut Ferentariul în presa vremiiVechea șosea Sălaj1979 – Planuri și proiecte pentru București și RahovaTrafic greu IVCivilizație publică VIIPlimbare la blocurile roșii din FerentariCe era înainte acolo IVViața șoselei ViilorBlocuri ceaușiste neterminate

surse: Digiteca Arcanum

Un pic de… „mai bine” pe Calea Moşilor

scris de Ando

Probabil că majoritatea ştiţi cum arată Calea Moşilor – tronsonul dintre Bd. Carol I şi Sfântul Gheorghe. Scăpată de sistematizarea ceauşistă, a rămas, în linii mari, un fel de culoar mărginit, cu câteva excepţii, de multe clădiri mizerabile, dărăpănate, unele prăbuşite şi părăsite efectiv, iar altele trecute la propriu prin foc care arată, acum, ca nişte strigoi lugubri. A dispărut aproape complet aerul de vad comercial. O zonă urbană în decădere accelerată şi pe care cel mai indicat este s-o parcurgi doar ziua, pe jos.

  

Noroc cu Radu Mihaiu, „vizionarul” primar al sectorului 2, care, nu aşa, oricum, ci în colaborare cu ditai Banca Mondială, ne transportă în viitor şi aflăm ce minunate perspective sunt deschise acestei părţi de oraş care include şi… zona Moşilor Vechi (!?)

Dar să-l lăsăm pe primar cu visele şi desenele sale şi să revenim la realitate. In curba Căii Moşilor, de lângă Biserica Sfinţilor, s-a produs o schimbare care merită semnalată. Este vorba de renovarea clădirii mai vechi (nr. 120 -122)

… şi de noul bloc de la nr. 116 -118, ridicat pe colţul cu strada Părintele Stăniloaie (fostă Cernica), acolo unde era, înainte, improvizată o parcare.

Cele două clădiri, în stadiu avansat de finalizare, sunt înglobate în proiectul rezidenţial „The Corner Armenească”.

Una peste alta, sper că e un semnal de bine pentru o eventuală revenire la normalitate a vechii artere.

din zbor (433)

O noutate nu-i că se lucrează de bună vreme la clădirile Universității. Ci că de-acum șantierul vine și-n partea din față – în văzul tuturor.

Să fie-ntr-un ceas bun.

Din fugă (133): ne-am pripit oleacă

scris de Ando

Semnalam pe la începutul  anuluio posibila renovare a blocului de pe Hristo Botev 15 A colţ cu Calea Moşilor“.

Ei bine, timpul… ne-a luminat. Nicio renovare (cel puţin la exterior). Practic, s-au aplicat câteva petice de ciment pe faţade, clădirea arată acum şi mai urât, aşa bălţată şi este scoasă din nou la închiriat.

Au funcționat aici – demult – cămine ale Conservatorului și Arhitecturii.

… și mai multe case căzute.

Nădăjduim că nu-i cu supărare.

Vedeți și voi, am mărit cadența publicării articolelor despre case căzute. Cîndva, săptămînale; de cîțiva ani la două-trei pe săptămînă.

Acum ne întîlnim zilnic – imediat după opt dimineața – cu dărăpănăturile Capitalei.

… dacă e de unde! Păi să tot fie deja vreo 50 de materiale pregătite.

Și – să ne credeți – nu le-am pigulit nici maniacal, nici meticulos; pur și simplu asta-i realitatea prin care trecem, la fiecare plimbare prin inima orașului nostru.

Un bun început în Sectorul 2

Cumva – cine credea? – orașul ni se schimbă.

Sînt, deja, zone întregi unde străzile au fost eliberate de mașinile lăsate oriunde, pe trotuare. Vrînd-nevrînd, oamenii încep să-și vîre mașina în curte și începe să cadă în desuetudine instituția „împroprietăririi” spațiului din dreptul casei. Aproape tot sectorul 4 e doar o parcare cu plată; zi după zi mai apar stîlpișori în zona centrală; iar în sectoarele celelalte se ridică borduri, se lărgesc trotuare, se închid scurtături tacite…

Parcă voiam asta; și asta – civilizarea – nu se face numai cu pupături.

Dar care – din toate soluțiile urbane aplicate alandala, de fiecare administrație locală bucureșteană – e cea mai rezonabilă, cea mai eficientă, dar și cea mai puțin stricătoare?

Pare că abordarea Sectorului 2!

Trotuare chiar cu borduri vechi păstrate, cu pavaj nețipător și – acolo unde nu s-a grăbit montajul – rezonabil; stîlpișori cît de cît discreți și nu cataroaie, lanțuri, borduri de juma’ de metru…

Destul loc lăsat și pentru bucățele verzi și – cum s-o zic? – cu un rezultat interesant, absolut ne-bucureștean: cochet, drăguțel.

Ce să mai zici că-i și printre cele mai reversibile – dacă vreodată avem nevoie de mai mult spațiu rutier, se poate lesne ajusta.

Dar, da: mi-e dor de răspîntiile bucureștene, alea largi, care – atunci cînd nu-s folosite ca parcare – fac farmecul zonelor cu case.

ce nu înțelegem.

Genul ăsta de lucrări, dom’le!

Într-adevăr: cumplit, chinuitor, mizerabil la adresa cetățeanului.

Borduri gigantice – ca să nu se mai poată sui nimeni pe trotuar – grădinile blocurilor distruse pentru „lărgirea” spațiilor pietonale și – ca să fie toată lumea fericită – mai multe locuri de parcare; la suma uriașă pe care o încasează autoritățile de la oamenii fericiți că au unde să-și țină mașina, o afacere strașnică!

Una peste alta, chiar și locuitorul zice că… „se merită”. În sfîrșit, poate merge pe trotuar, simte că e mai sigur, mai civilizat, mai elegant.

Principial e greșit: lucrările astea nu pot fi cu adevărat legale; nu se poate distruge spațiul verde așa de simplu.

Și totuși, lucrările se fac; și la cîteva luni de cînd încep, după ce cartierul întreg e distrus și preschimbat, apar și celelalte autorități, care descoperă – ia, minune! – că lucrările nu au autorizație… că se impun amenzi grase… și – preferata noastră – că zona trebuie „adusă la starea inițială”.

… după cîteva luni; și întotdeauna cînd deja e prea tîrziu; și, mai ales, la momentul în care cetățenii au văzut că „uite, se face în sfîrșit, treabă!”

Ei bine, asta nu înțelege cetățeanul: de ce nu se opresc lucrările la prima bordură scoasă, la primul petec de iarbă acoperit cu pietriș.

Și de asta-i dau înainte autoritățile din sectoarele 3, 4 și 5: pentru că mereu cetățenii îi cred pe cei care fac.

din zbor (414)

Se fac doi ani de cînd pe Splai s-au practicat benzile speciale pentru biciclete.

N-a murit nimeni; chiar putem zice că șoferii – de silă, de frică – nu se bagă.

Ce nu pot pricepe, însă, e felu-n care sînt folosite de autobuzele transportului public. Uneori șoferii gonesc pe ele, parcurgînd o stație în 30 de secunde. Alteori șed conștiicioși în trafic și tu – prostul de călător – pierzi cinci minute.

Aș vrea să ne fie clar care-i înțelegerea și – oricare-ar fi ea – s-o respectăm.

Listă de articole selecționate despre transportul public – aici • listă de articole selecționate despre infrastructură – aici

Case căzute, zone căzute.

Iată-ne după opt ani în care am documentat aproape 650 de case căzute.

Nu le-am vînat; ele, din păcate, ne-au ieșit în cale – continuă s-o facă.

Din toate zonele pe care le-am bătut cu talpa putem desluși acuma și cele mai spurcate și dărăpănate.

Nu cred să fie-n orașul nostru stradă mai degradată ca Sabinelor, cu o duzină de imobile nenorocite; zona adiacentă – Sirenelor, Acvila, Uranus, Gheorghieni – are aproape 40 de căzături. Ceea ce-nsemnează doar că pe lîngă blocurile care deja au apărut aici o să urmeze, treptat, și altele.

Între Calea Rahovei veche și Șerban Vodă – cuprinzînd aici și tot Filaretul – să tot fi numărat peste 65 de case jalnice, dar și o oarece „dinamică” a refacerilor, renovărilor.

Zona Buzești-Grivița-Popa Tatu e și ea în frunte; aici, însă, nu prea se avansează cu construcții noi și nici cu reparații la cele deja căzute.

Rușinoasa hartă ne înfățișează și Kogălniceanu, Rosetti, Moșilor, Calea Călărașilor și, desigur, părțile prăpădite din Eminescu, Viitorului, Dacia; nu uităm nici de decăderea dintre Ferdinand, Pache și Matei Voievod.

Cît de multă urîțenie, nu? Multă.

mai multe despre Case căzute

din zbor (408)

Un colț de stradă mereu nevalorificat, între Lipova și Ștefan Furtună (Mircea Vulcănescu). De vreo cîțiva ani „oportunitatea” tot s-a întins, odată cu demolarea cîtorva perechi de căsuțe. Din cînd în cînd pîrloaga se mai curăță.