Să-i mai lași să dreagă ceva, pe ăștia! Uite-n ce hal au spoit frumoasa clădire de pe Splai, de lîngă Babeș.
Bine, nici Babeșu-n sine nu-i de fală, trist și sărac, cu plopii din față ciumpăviți.
… și ce drăguț și frumos era înainte.
despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul 
|
O renovare proaspătă – de toți banii! – pe Matei Voievod.
Fără să aibă nimic grozav, căsuța asta de pe strada Chindiei îți făcea cu ochiul prin scările ei.
Doar scările au și rămas din ea… iar rezultatul – uooof! – e dezamăgitor, mediocru, neatrăgător.
Uite, la stradă blocurile astea te-mbie c-o aparență sclivisită. Balcoanele-s făcute cu materiale lucitoare, să-ți ia ochii. Dacă te uiți mai bine-n spate, ce vezi? Balcoanele-s simple, tencuite ca la orice bloc. Nu merită osteneala să fie făcute s-arate frumos pentru oamenii care-o să stea acolo și-o să se uite toată viața la blocul de vizavi. … clienții-s mai importanți – ei trec cu mașina prin față. Pe strada Frumoasă, cu ani în urmă, s-a pornit a crește o pocitanie. Apoi a stat. Apoi s-a pornit din nou:
Am sperat, pentru o clipă, că „Căruţa cu proşti” va fi scoasă-şi-dusă din faţa Teatrului Naţional. Tot ce văd că s-a-ntîmplat a fost dispariţia cadrului acela metalic (scena?).
Nu mă-nţelegeţi greşit. „Căruţa cu proşti” rămîne oribilă. Doar că aşa – fără cadru – e mai puţin oribilă; atîta tot. Drept e şi că ne-am obişnuit cu ea, probabil. Nu, nu trebuie să schimbi un lucru bun; dar trebuie să-ţi dai seama cînd un lucru nu mai e bun – şi să-l schimbi repede. … ce vreau să zic? – că mîndria noastră, cochetul Cişmigiu, nu mai e un lucru bun. M-a stîrnit o constatare a lui Constantin Gheorghe:
Ei, aşa-i. Cişmigiul a-ncetat de mult să mai fie o grădină, o oază – ceva plăcut; e plin de gălăgie, bişniţari, nebuni şi cerşetori; e plin de muzică de la fel de fel de chioşcuri. Dacă vă uitaţi în sus, se înalţă printre copaci un nor de praf de la locurile de joacă prost construite – ce aer curat să respiri în Cişmigiu? Parcul pute a găinaţ – sînt sute şi mii de ciori care dorm aici; în plus avem şi nişte păsări frumoase închise în nişte voliere oribile şi nişte păsări de apă care plutesc într-o ciorbă murdară… Cişmigiul nu se ştie ce este – e bun la toate; şi la concerte gratuite, şi la tîrguri dubioase… e bun la prea multe. Degeaba are şi colţuri şi perspective frumoase…
… dar senzaţia generală e urîtă; şi o să fie tot mai rău – dar nu brusc; ci încet-încet; o să ne obişnuim cu urîţenia şi cu apăsarea şi sufocarea pînă cînd Cişmigiul o să arate atît de urît încît o să ne pară rău că nu ne-am deşteptat mai devreme. prostia merge tare bine de mînă cu reaua-voinţă. Presa noastră, atunci cînd nu se complace în comoditatea prostiei, are o mare voluptate să se pună la dispoziţia oricui dă mai mult. Încep, de fiecare dată cînd citesc un articol, să mă gîndesc nu la ce informaţie a vrut să transmită – ci cui îi foloseşte publicarea sa. Presa bucureşteană tot publică diferite spicuiri din PIDU. Cîte un crîmpei dintr-un plan, cîte o schemă a vreunui viitor spaţiu public – aşa cum le primeşte (ea, presa) de la arhitecţi-sau-ce-sînt-ei. Măi să fie! Doar că ideile primite sînt din ce în ce mai interesante:
… belea! În curînd o să facem pietonală şi autostrada Bucureşti-Piteşti, în ritmul ăsta. Ceauşescu ar fi mîndru de voi, tovarăşi. Nu-i de ajuns că a nenorocit oraşul ăsta pentru juma’ de secol. A trebuit să veniţi voi, cu viziunile voastre – şi să nenorociţi oraşul şi pentru viitorul secol. Nebunul ăla a distrus legăturile organice şi istorice dintre cartiere – şi voi, în loc să vă gîndiţi să le reparaţi cumva, vreţi să rupeţi oraşul în bucăţi! Un oraş în care să locuim, în care să ne putem ajunge mai repede acasă – acasă, unde să ne şi placă să locuim – asta vă spune ceva?
… lucrurile bune se fac încet, temeinic; la fel şi cele proaste. La ultimele ne pricepem cel mai bine. Cred că sînt mai bine de trei ani de cînd nenorocita statuie a ghinonistului Şerban Vodă Cantacuzino e încă în lucru, în Dealul Mitropoliei. Am văzut-o cu fel de fel de ochi. Întîi m-am gîndit că-i un popîndău cu barbă; apoi mi se părea că popîndăul şedea pe veceu; acuma m-am lămurit ce-i cu săracu’ Vodă. … cea mai recentă poză cu el e de la Ando; priviţi-o:
Vodă stă pe ciuci şi vinde seminţe; din cărţulia aia rupe hîrtii şi face cornete; nu? Halal statuie; halal sculptor (Buculei ăsta); halal oraş, în care o statuie – pusă-n buricul tîrgului – nu-i gata nici după trei ani! |
articolele noastre sînt preluate și de: 
|
|
Copyright © 2005 - 2024 Simply Bucharest Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
||
comentarii