Prin sutele de locuri de ieşit ale Bucureştiului e greu să găseşti numai dintr-alea în care să fie bine.
Poate-aţi auzit de un loc numit La’teral. Se află pe Splaiul Unirii, între Piaţa Unirii şi Podul Mărăşeşti, la ultimul etaj al unui duplex dintr-un bloc ceauşist tîrziu.
Ce are interesant La’teral e vederea asupra Splaiului, a gîrlei, a coastei magazinului Unirea şi a mesh-urilor ce-mbracă blocurile din Piaţă. Nu se vede urît, dar nici panorama vieţii nu este.
În rest, locul nu are nimic deosebit – şi poate-ar trebui să aibă. Parcă nu s-a hotărît ce-ar vrea să fie: ceva intim? ceva cool? ceva special? – nu ştiu; ştiu doar că le ratează pe toate.
N-am special de obiectat; am văzut serviri mai slabe, cafele mai proaste, mîncare mai săracă în locuri unde îmi place în contiunare să merg – doar că aici se simte că ceva nu e cum trebuie, că ceva nu e de-ajuns, şi asta nu-ţi iese din cap.
La’teral merge mînă-n mînă cu cofetăria de la parter, numită Vic – adicătelea prăjiturile pe care le comanzi la masă îţi sînt aduse cu liftul de jos. Aici pot să zic cu toată convingerea că Vic e o cofetărie slabă; cu pretenţii – dar rece şi neconvingătoare.
Păcat.
comentarii