un pub nu e doar o crîşmă, un loc cu mese şi scaune şi cu un dozator de bere.

un pub înseamnă oameni, relaţii, atmosferă – iar toate astea laolaltă, ştiţi şi voi, se construiesc greu. La fel ca-n snoava cu gazonul englezesc, care trebuie doar tuns şi udat (doar cîteva sute de ani), un pub nu trebuie să facă mare lucru – ci, în primul rînd, să fie acolo; şi să fie acolo… să fie acolo.

Dispariţia unui pub bun e un lucru tare trist.

Whispers s-a închis în toamnă; dar eu ieri am văzut, aşa că acuma îi scriu necrologul.

Whispers era un loc bun; un soi de ancoră din branşa servirii publice; ce confort era în gîndul că oricînd ai fi avut chef de o bere şi de un meci de fotbal englezesc puteai să te opreşti acolo! Ce confort era în gîndul că Whispers era mereu la fel, că cei care şedeau la bar ridicau cu aceeaşi mişcare berea cînd portarul dădea mingea-n tribune!

Asta înseamnă pub. Oameni, siguranţă, tradiţie. Aşa iau naştere folcorul, poveştile, glumele, amintirile.

Whispers s-a dus. Fiinţa de zece ani. Cred că multă lume îi duce lipsa – dar la ce folos acum?

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos