de Ando și HM
Frumusețea arhitecturii interbelice e copleșitoare. Detaliile la care ne oprim și azi cu admirație s-au păstrat, fiind făcute cu trăinicie.
Un imobil de locuințe comune – hai să-l numim bloc, că bloc e! – presupune existența unui anumit personal de întreținere: om de serviciu, portar, fochist, liftier.
Știm și că aceste blocuri s-au ridicat în alte timpuri, cînd împărțirea oamenilor era bătută-n cuie. Bogatul și săracul n-aveau ce căuta împreună. Stăpînul n-ar fi întins mîna servitorului.
Nu ne miră, deci, cînd descoperim la blocurile interbelice intrări secundare destinate serviciului. Pe undeva trebuia scos gunoiul, pe undeva intra băiatul de prăvălie cu tîrguielile, pe undeva se făcea alimentarea cu păcură ori cărbune a instalației de încălzire.
Pe cît de splendide ni se-arată intrările principale – adevărate opere de artă! – pe atît de modeste-s intrările acestea de serviciu. Cel mult, în ton cu arhitectura clădirii, li se permite un pic de asezonare; dar, în rest, sînt rușinate, joase, făcute să te strecori pe ele.
Am ales în articolul nostru – în pereche – cîteva exemple ca să ne facă să vedem mai bine cum erau treburile așezate atunci.
… și unde n-au încăput în poză amîndouă, le-am fotografiat separat.
comentarii, alta data, dupa ce ma uit la imagini, ca sunt ceva de privit
superba documentare!
bravo, multumiri pentru efort
“Bogatul și săracul n-aveau ce căuta împreună. Stăpînul n-ar fi întins mîna servitorului.”
Astea sunt niste presupuneri. De fapt, scara de serviciu era un standard de calitate. Asa cum la o carciuma nu vrei sa ai intrarea clientilor comuna cu cea a aprovizionarii, asa cum la teatru exista intrarea actorilor, la stadion jucatorii intra pe altundeva decat publicul, tot asa era o dovada a calitatii locuirii. Nu cred ca era vorba ca nu dadea man bogatul cu saracul dar ar fi fost nasol sa iesi din apartament sa te duci la teatru imbracat la patru ace si sa te lovesti galeata vecinului care tocmai cobora s-o duca la pubela. Ca sa nu zic de momentele in care venea sotul batran si bogat acasa si amantul sarac trebuia sa ia calea de evacuare :))) Atunci chiar ca nu era de dat mana :)))
civilizație fără încurcături – odată cu blocurile comuniste nu-ți rămânea decît să ieși pe balcon 🙂
Nu cumva o parte din aceste scări de serviciu aveau şi rol de evacuare în caz de urgenţă? Incendii se întâmplau şi atunci, iar pompierii de atunci probabil erau chiar mai puţin eficienţi decât cei de acum (nu că ăia de acum ar fi cine ştie ce). Cel puţin pe ,,uşa din dos” puteai să ieşi mai repede decât pe aia din faţă dacă ardea ceva. În plus, cine a intrat prin astfel de blocuri şi a văzut cum arată scările – de regulă în spirală şi pe care abia încape o persoană – poate garanta nevoia unei a doua scări.
Blocurile comuniste au mai reglementat puţin dimeniunile scărilor şi părţilor comune, care au fost realizate la nişte dimensiuni care să permită evacuarea rapidă sau măcar accesul la ceva balcon sau ghenă de unde să te poată lua pompierii cu scara. Ba chiar sunt blocuri din anii ’50 – ’60 care încă au scară de fier de la acoperiş până în spatele blocului. Iar uşile de acces în blocuri erau mai late, unele blocuri aveau chiar uşi duble (că după ’89 nou-createle asociaţii de locatari şi, ulterior, de proprietari, le-au înlocuit cu uşi simple e altă mâncare de peşte). În plus, în comunism toţi erau egali, nu trebuiau intrări separate la bloc 🙂 Deşi pun pariu că în vilele de protocol nu intra femeia de serviciu pe aceeaşi uşă cu demnitarul.
Există si blocuri comuniste cu două ieșiri. Cu o singură scară, dar largă. Au o ieșire mare în fața blocului, cu ușă dublă, și o ieșire mai mică în spate, cu ușă simplă. În spate e și ghena. Așa sunt blocurile din Aviației, de exemplu. Am văzut și în Floreasca așa ceva la blocurile alea vechi, din anii 50.
Firește, majoritatea asociațiilor au încuiat ușa din spate.
După Cutremur, mai ales, s-au construit doar cu două intrări; excepție blocurile stradale, cu spații comerciale în față.
Vedeti si perechea asta:
https://pozedecat.wordpress.com/2016/02/14/usile-de-duminica-65/
Excelent articolul!
De acord cu Dr2005 ca standardele de siguranta in interbelic erau sub cele din comunism. Spre deosebire de standardele estetice, care in interbelic erau cu multe peste ce a urmat.