despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Ne vedem la primăvară.

Asta, în capul primăriei noastre, e iarnă grea. A și nins: aproape de-un deșt.

Așa că, decît să trimită cîteva mașini cu soluții de de’zăpezire pe liniile de tramvai pe care circulau și autobuze, au socotit mai simplu… să scoată autobuzele de pe inelul principal al Capitalei.

Pe ambulanțe dă-le dracului, se descurcă ele.

În tot timpul ăsta, pe Buzești – Berzei e totul curat; dar – știți voi – pe aici trebuie, că trec coloanele oficiale.

rămîn ticăloși.

… nu, nu s-a schimbat nimic în felu-n care noi – oamenii, cetățenii – sîntem văzuți de fiecare Administrație. Mă puse dracu’ să mă uit – nu știu de ce – într-o secțiune numită „campanii” a site-ului Societății noastre de transport. Pe lîngă nenumărate alte tîmpenii, dădui acolo de una din cele mai grosiere flegme: „data viitoare când aștepți un autobuz sau un tramvai, nu te gândi la o simplă deplasare, ci la un ritual de relaxare de 15 minute, necesar pentru a face față ritmului alert al Capitalei”.

Chiar atunci îmi scria fii-mea, să-mi zică că cele 15 minute de mindfulness bucureștean sînt, de fapt… 20: anume cele pe care trebuie să le piardă-n stație după unul din nenorocitele autobuze bucureștene: și asta într-una din zilele lucrătoare ale săptămînii.

Dar noi sîntem, în continuare, făcuți să ne simțim vinovați cînd putem să alegem să nu fim prizonierii disprețului; că putem să alegem să mergem cu mașina în loc să se cace primăria pe noi prin stații.

… după un alt an din viața noastră.

Anul trecut pe vremea asta…

Da, atît e de cînd pe bulevardul Mihalache, între Filantropia și Banu-Manta, s-a-nceput schimbarea țevilor de apă caldă și căldură. Cu chiu, cu vai, lucrarea în sine s-a gătat cam prin iunie.

Dar de atunci încoace, noi – cetățenii – tot cu șantier stăm: deoarece șinele tramvaiului – care au trebuit, știți, scoase, pentru săpături – nu s-au montat încă la loc decît pe jumătate.

Nu-i nici o grabă.

Oricum din Piața Victoriei pînă-n Dămăroaia e nevoie de reabilitarea completă a căii de rulare, nu? Ar fi fost doar minunat să se fi făcut deja acum, cît oamenii încă înghit mizeria.

Nu-i nici o grabă.

Pesemne că o să pună șinele la loc și după aia o să le scoată iar. Sau mai stăm cu ele așa un an… doi…

Nu-i nici o grabă.

nu așa 78

Am spune că-i o veste bună – iată, nu se mai pun borduri peste borduri… ci copaci peste copaci.

Pînă cînd ne-ntrebăm: „de ce?” – la ce folos să mai adăugăm două rînduri de copăcei unui aliniament deja verde, umbros, reușit?

La ce folos să ne chinuim cu plantatul joardelor astea care nu rezistă, care o să se usuce?

nu așa 77

Nu trece zi să nu-mi sară-n față disprețul cu care taman autoritățile locale se raportează la noi…

Iată-ne în Amzei, în fața teatrului de copii „Ion Creangă” (instituție ce ține de Primăria Capitalei) unde, fix pe trotuarul pe unde circulăm toți oamenii, au lăsat mizeriile astea de care să ne împiedicăm.

 

Aici au aruncat banii noștri.

La începutul lunii decembrie din anul trecut au început lucrări la țevile de apă caldă pe bulevardul Ion Mihalache, așa că au fost scoase șinele de tramvai dintre Banu-Manta și Filantropia.

Cu greu, țevile au fost schimbate; prin iunie lucrarea asta s-a terminat.

Doar că din iunie și pînă acum, lucrarea nu s-a terminat – cel puțin, pentru noi, cetățenii: deoarece bulevardul a rămas cu șanțurile pe mijloc neastupate – șinele nu s-au mai montat.

Ne-am obișnuit cu tărăgănarea, disprețul și mizeria cu care lucrează Primăria noastră; n-am zis nimic.

Dar… dar ce minune: de ceva timp încoace se lucrează cu o grabă și o fușereală de zile mari; șinele se pun la loc.

Unul din motive este – țineți-vă bine! – „Săptămîna europeană a mobilității”: eveniment la care și societățile de transport bucureștene participă în fiecare an.

Pentru acest eveniment, cîteva tramvaie vechi – cu valoare istorică netăgăduită – vor face plimbări prin oraș; iar pentru unul din trasee a fost nevoie de reactivarea acestui nefericit segment de care v-am zis.

Așadar, se lucrează; dar nu poți face în cîteva zile ce nu ai făcut în cîteva luni… așa că s-a găsit soluția ca doar unul dintre firele de circulație să fie repus în funcțiune și să se monteze două macazuri temporare, ca tramvaiele să se poată trambala de pe o șină pe alta.

… deci: atîția bani aruncați… atîta muncă inutilă… pentru un un eveniment care – culmea! – e dedicat mobilității: adică, în esență, eficienței și bunei gospodăriri citadine!

bani, bani mulți și dispreț

Pîș-pîș, hoțește, Bucureștiul se umple cu o droaie de clădiri urîte și nefolositoare pentru cetățean.

Nu-i vorba despre birouri și apartamente; despre astea ne-am obișnuit să bodogănim.

… uitînd însă care-s adevărații latifundiari ai orașului: cei care nu dau niciodată socoteală pentru nimic.

Exemple! Exemple, din păcate, prea multe: și alese doar din inima orașului nostru, nu pe la periferii!

Peste drum de Piața Coșbuc, inspectoratul poliției se mărește…

La un pas, în curtea academiei tehnice militare, se ridică o altă dihanie!

Nu mai zic de hala din Cotroceni, chipurile sală de sport… tot a armatei.

Iată-ne și pe Plevnei, unde aceeași entitate edifică rapid ditai măgăoaia!

Jos, spre Izvor, în curtea institutului militarizat Cantacuzino…

 

Asta-n care nu trece zi în care să ni se dea peste bot: pentru voi – ceilalți – nu sînt bani.

Armata, poliția, pompierii dărîmă și reconstruiesc zeci de clădiri… dar „nu sînt bani”.

din zbor (548)

Mai cetățenesc de-atîta nu se poate.

Cineva parchează și blochează un trotuar.

… și vine bucureșteanul, vecinul nostru autentic, care nu doarme noaptea dacă nu dă o lecție: ce lecție mai bună decît să ridici ștergătorul?

Și avem rezultatul: un trotuar și mai gîtuit, unde oricine poate să se zgîrie, să-și scoată un ochi: doar pentru satisfacția acelei lecții nenorocite.

Vulturilor!

Dumnezeule mare, ce chix, ce rușine, ce nenorocire-i și acum în bucata centrală a sectorului 3!

Am trecut de curînd pe Valeriu Braniște, Traian, Vulturilor… știți locurile.

Deși se vede cum mulți dintre cei care locuiesc pe-aici încearcă să grijească – cît de cît – fațadele imobilelor, ca să nu arate că locurile rămîn decăzute, trecătorul se sperie.

Maldăre de gunoaie peste tot, la marginea străzii; terenuri virane pline cu moloz și saci cu toate mizeriile pămîntului; oameni care-și fac nevoile în mijlocul trotuarului…

Spurcată, spurcată, spurcată zonă.

 

înapoi la ce nu făceam înainte

Doar n-om fi văzut, n-om fi iertat, n-om fi uitat.

Cît, de un an încoace, a fost Bucureștiul condus realmente?

Lucrurile au degenerat cumplit.

Nu e zi în care vreun tramvai să nu sară de pe șine. S-au închis deja bucăți de linii – în Pipera și Muncii – fiindcă exploatarea era prea periculoasă!

Lucrările de pe linia lui 5, dintre Aviației și Ștefan cel Mare, s-au „încheiat” de cîteva luni – dar tramvaiul nu merge, fiindcă nu s-au construit încă… stațiile!

La un moment dat fostul primar să lăuda că schimbarea țevilor de apă caldă și căldură din zona Filantropia a durat doar o lună și jumătate. Foarte adevărat: schimbarea în sine s-a desfășurat rapid. Dar oprirea traficului și gîtuirea bulevardului a început cu două luni înainte de asta; iar acum, la peste alte două luni după „schimbarea rapidă” a țevilor… găurile nu s-au astupat, șantierul nu s-a terminat, bulevardul nu s-a redat circulației!

Și – dacă nu v-ați prins – cele de mai sus sînt doar începutul unei liste care este îngrozitor de lungă.