despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul 
|
Frumoasă „aniversare” – doi ani de cînd a ars substația electrică Nițu Vasile. Doi ani: și noua substație – în lipsa căreia nu pot circula nici troleele 73 și 74 din Berceni și nici tramvaiul 1 spre capătul Olteniței – nu a fost pusă în funcțiune nici acum.
Înjurăm Primăria pentru fitece șantier de utilități publice. De ce nu? Orice șanț, orice groapă, orice ocoliș ne chinuie, ne-ncurcă, ne dă viața peste cap. Și nu-s puține, șantierele astea! Doar că noi le-nțelegem rostul; ne bucură cînd îs gata și – cel puțin o vreme – ni-i mai bine. Doar că, firește, nu doar Primăria-i de vină pentru toate șantierele din București: alea mari, care-nchid trotuare, care gîtuie bulevarde, care deviază transportul… Primăria, da, răspunde direct de șantierele termoficării. Campania de înlocuire a magistralelor învechite a început greu și s-a mișcat – pînă acum – greoi; aici, din păcate, adăugăm nenumăratele lucrări de intervenții, de remedieri ale avariilor. Impresia generală e de peticeală; cu atît mai mult încît foarte rar se repară cumsecade trotuarele și străzile nenorocite. La fel de multe – și cel puțin la fel de greu de ocolit – sînt șantierele companiei de apă. Spre deosebire de cele de mai sus, aici lucrările publice sînt… private; „Apa Nova” e o corporație, cu buget de presă, cu sponsorizări, acțiuni de relații cu publicul și… și nu prea-ți vine să sancționezi civic lentoarea cu care se lucrează și nesimțirea cu care se ocupă degeaba cu lunile benzi întregi de bulevard! Cine mai lucrează? Păi, care-s restul utilităților? Gazul și electricitatea. La gaze, ce să zici? Nu avem șantiere mari în Capitală; nu sînt – poate n-o fi nevoie, habar n-am – mari investiții, mari înlocuiri; ici-colea se mai intervine iute în caz de Doamne-ferește. La electricitate e posibil să le mai încurcăm; nu orice cablu pentru care se sparge asfaltul e „de curent”; poate să fie de iluminat public, poate să fie de-al semafoarelor. Putem zice, fără să nedreptățim pe nimeni, că nici una din lucrările de genul ăsta nu e coordonată mulțumitor; șantierele trenează, se închid cu mare întîrziere și fără vreo grijă pentru aducerea locurilor afectate la starea de dinainte. Un mare avînt a căpătat din nou proiectul „Netcity” prin care se trec în subteran nenorocitele de cabluri agățate-n stîlpi. Lucrările sînt subcontractate de Primăria Generală și se fac la mare repezeală – fiind vorba de săpături superficiale – și rezultă trotuare peticite cumplit, cu nesimțire. După experimentul plăcuțelor stradale vișinii – știți, alea la care nu-ți mai dai seama unde-i vopseaua și unde-i rugina – se lansează Sectorul 3 într-o nouă aventură cromatică?
Dintr-o dată s-au șters la cur c-un cartier întreg. De luni dimineață tot parcul Sebastian a fost închis. Pentru „reabilitare”. În plin început al sezonului călduros, singura asta bucățică de verdeață, care – așa puchinoasă cum e – bucură mii de suflete din Rahova, s-a închis. Calculul dinastiei Piedone e infailbil – o să fie gata taman la timp pentru sezonul… electoral! Omul cu minte se-ntreabă, desigur, de ce nu s-o fi putut face reabilitarea asta peste iarnă? Sau… de ce nu s-a îngrijit parcul, astfel încît să nu fie nevoie de reabilitare? Sau… de ce-a tot fost permisă degradarea în urma chermezelor și tiribombelor? E un singur răspuns: nu merita. Cît de puțin contează omul pentru ăștia. Cine-a profitat de primăvară, purtîndu-și pașii prin frumosul Cotroceni, poate-a văzut cîteva marcaje îngrijorătoare pe străzile Carol Davila și Lister.
Îngrijorătoare, da: căci vesteau introducerea transportului public prin cartier; să te ia cu leșin la inimă, nu alta. Parte din planul societății de transport de a optimiza folosirea troleibuzelor odată cu apariția vehiculelor cu autonomie, însemna ajutarea oamenilor din cartier să ajungă mai lesne la transportul public. Nu pot zice că-i o idee rea – odinioară au fost chiar și tramvaie pe aici, ca să nu mai zic că mulți ani după aceeea troleibuzele chiar au mers pe străzile astea! Bunînțeles, „comunitatea” s-a revoltat, mai ales că stațiile prevăzute se găseau taman unde cîteva cunoscute localuri ocupau carosabilul și trotuarele cu mașinile proprietarilor și cu discretele rable folosite ca debara. Plus că, firește, introducerea transportului public pe aici însemna și că nesimțiții locali – mulți la număr! – să nu mai poată să-și lase mașinile alandala; căci în cartierul ăsta, atît de frumos, pietonul e mereu futut în gură. … așa-i mereu în București. Că locuitorii de aici o să „cîștige” sau nu, habar n-am; pentru transportul nostru public nu-i o pierdere semnificativă. Dar mi-i silă cum hămăiala celor din Cotroceni e mai importantă decît toate petițiile locuitorilor din zonele mărginașe, care-ar da orice să nu mai meargă pe jos un sfert de ceas pînă la prima stație. Sau de arterele centrale care rămîn fără legături – Spătaru Preda, Rîmnicu Sărat, Hristo Botev, Libertății, Uranus, Sebastian, Vasile Pârvan-Hasdeu, Brăilița, Cîmpia Libertății – fără să vedem vreo preocupare din partea nimănui.
Acum opt ani n-au fost în stare să găsească vreun candidat cumsecade, lăsînd bucureștenii s-aleagă între G. Firea și N. Dan – a cîștigat duamna. Acum patru ani, ca să nu se mai facă de rîs aiurea, au acceptat să meargă pe mîna lui N. Dan – a cîștigat el. La alegerile astea, disperați să pună pe oricine care s-accepte să-și strice numele – și să să nu se-mpuște-n picior iar cu G. Firea – au găsit pe medicul C. Cîrstoiu; de înc-unul de la Municipal avea nevoie Bucureștiul! Pe mine, Cîrstoiu ăsta m-a convins de mult; e de-ajuns să trec pe lîngă spitalul pe care-l conduce ca să mă dumiresc că la minimul de care te-aștepți de la un primar – administrare și gospodărire adică – nu-i pasă, nu se pricepe. Probe suplimentare, desigur, se pot obține din vecinătate – anume de la Medicină – căci Cîrstoiu e și decan. Clădirea se huruie, șantierele începute acum opt ani trenează, gunoi și paragină peste tot. Pe scurt: genul ăla pe lîngă care și Piedone pare simpatic. În spatele Halei Traian, pe strada Mihail Georgescu, găsim un blocșor neîngrijit, dărăpănat – am mai scris despre el. Tencuiala se desprinde, crăcile se rup – dezolant. Și apoi te gîndești; oricine-ar fi proprietar, a găsit cum să-și acopere curul, tipărind ditamai materialele de avertizare, fără a întreprinde nici cea mai mică acțiune de punere în siguranță. N-o fi avut bani… Ca să schimbe poarta, de exemplu, a avut bani.
Poate țineți minte terenul de tenis de pe strada Alexandru Vitzu – da, cel din spatele blocurilor „sovietice” de pe Panduri. Nu mai e! De curînd s-a pornit o construcție acolo. Și nu-i vorba de vreun antreprenor hrăpăreț, ci de altcineva, mai lacom și mai disprețuitor decît orice particular. Ați ghicit: Statul. Statul însuși… în folosul uneia din cele mai dăunătoare instituții pentru urbanismul și arhitectura Capitalei – Ministerul Apărării, cel de care nu ne apără nimeni – construiește aici o sală de sport pentru Academia militară. … parcă-i și vedem, în maieu și teneși, pe viitorii studenți militari dimineața – un-doi, un-doi! Nu le-ar fi rușine! După ce că țin degeaba hectare întregi în Cotroceni, Drumul Taberei și Ghencea, entitățile Armatei nu se satură: construiesc în continuare clădiri care nu folosesc nici unui cetățean, umplu străzile orașului cu garduri cu sîrmă ghimpată… își bat joc de noi toți. Toate troacele Armatei ar trebui scoase din oraș: afară-n cîmp li-i locul, nu printre oameni. Dom’le, de fiece dată cînd ajung pe Pitar Moș și-mi arunc privirea spre clădirile facultății de limbi străine, mă izbește felu-n care au pitit termopanele. După atîția ani tot nu m-am obișnuit.
Strada Sfînta Ecaterina trece pe lîngă Teologie. Începe din Bibescu-Vodă și se duce spre Principatele Unite. Ghinionul ei? Că se află în „zona protejată” a Bisericii, laolaltă cu Dealul Mitropoliei, cel închis cu barieră. Pe străduța asta, ce-i drept, n-au avut cum să blocheze traficul; s-au mulțumit să planteze indicatoare care să interzică accesul cu excepția riveranilor – riverani care, desigur, tot de-ai Bisericii sînt: Teologia, căminul și biserica ce dă numele străzii. Încă o porcărie pe care trebuie s-o-nghițim: avem de ales?
Ei, uite că „riveranii” nu se satură de cît ne-au luat din oraș. Ca să poată circula și mai confortabil, au umplut parbrizele mașinilor parcate pe strada Sfînta Ecaterina cu hîrtii pe care scrie: „VĂ RUGĂM RESPECTUOS SĂ PARCAȚI CU O ROATĂ PE TROTUAR. ÎN FELUL ACESTA AJUTAȚI LA FLUIDIZAREA CIRCULAȚIEI”.
Hai să vedem încă o dată și strada, și trotuarul de care riveranii B. O. R. dispun după plac, scuipînd pe cetățeanul din București.
|
articolele noastre sînt preluate și de: 
|
|
Copyright © 2005 - 2024 Simply Bucharest Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
||
comentarii