despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

comentarii

arhiva

dar sînt idioți.

O lucrare de care s-a apucat de mai bine de-o lună primăria sectorului 5: „reconfigurarea” străzii dr. Leonte Anastasievici, între Carol Davila și Splai.

O stradă importantă, fiindcă pe ea vin salvările la Spitalul „Municipal”.

Că spitalul ăsta – al doilea spital de urgență al Capitalei – nu are alt acces auto facil, direct din bulevardul Eroilor, e una; n-o discutăm!

Discutăm azi doar de porcăria uriașă care s-a petrecut aici, pe strada asta cu două sensuri unde se amenajează parcaje și îngustări ale trotuarului.

Lucrările – care se mocăie cumplit – și „parcagiii” care se ocupă de ani și ani de zile să ceară bani celor care vin la spital și așteaptă cu orele (căci spitalul ăsta uriaș nu are parcare pentru pacienți și aparținători) fac să nu se mai poată circula: mașinile nu mai au loc să treacă una pe lîngă alta.

Despre accesul salvărilor – care e vital, nu-i așa? – nici nu se mai poate vorbi; ca să nu rămînă blocate, ele trebuie să ocolească și să intre din Splai!

«… dar pe voi nu vă costă nimic»

Unul din motivele pentru care a fost atît de urîtă precedenta administrație publică a Capitalei – cea condusă de G. Firea –  era „pomana”.

Zeci de mii de cetățeni împreună – ce ocazie! – dar… fiindcă era „pe gratis” totul era inacceptabil.

Vă vine să credeți, printre noi sînt asemenea dobitoace care se umplu de bube cînd lumea bucureșteană iese cu veselie în oraș, la orice fel de serbări, festivități și festivaluri.

Bun, acuma cu siguranță sîntem mai deștepți și mai corecți, fiindcă odată cu schimbarea administrației, am schimbat și felul de-a fi al evenimentelor publice.

Nu-i așa?

Sau… ăăă… nu… nu-i așa. E fix la fel… ba chiar și mai dihai!

Tîrgul de Crăciun organizat de Primăria Capitalei – condusă de N. Dan, cel care n-a pierdut nici o ocazie să arate cît de mult urăște „pomenile” fostei administrații – s-a deschis mai devreme anul ăsta și cu mai multe atracții.

Cum s-ar cheamă asta, folosind aceeași măsură? Mai multă… pomană!

Tîrgul de Crăciun organizat de Primăria Sectorului 6 – condusă de C. Ciucu, cel care de asemenea n-a pierdut nici o ocazie să arată cît de mult urăște „pomenile” fostei administrații – s-a deschis cu și mai multe atracții și strălucire.

„Pomană”… Și mai multă pomană! Nu?

Nu: nu e pomană, fiindcă nici înainte nu fusese pomană. Nimic din ce se dă gratis nu-i pe degeaba. Toate tîrgurile, festivitățile, serbările, chermezele și parangheliile vin cu note de plată pentru cetățean.

Doar administrațiile noastre – și înainte, și acum; mereu mediocre și obscene – grohăie obraznic: „stați liniștiți, pe voi nu vă costă nimic”.

doi ani.

S-au făcut doi ani de cînd Bucureștiul este condus de N. Dan.

Nu știu pe nimeni care să-i laude – din toată inima și într-o rezonabilă măsură – activitatea.

Păcat!

Încă socot că putem fi de partea oricărui primar care face ceva și orice pentru Capitala noastră – așa am fost mereu.

Dar au trecut doi ani în care ni s-a dovedit că primarul N. Dan n-a reușit.

Chixul cumplit al primarului Nicușor Dan e o administrație care nu e-n stare să-și aprobe ei înseși nici măcar o hîrtie cînd are nevoie.

orice ca să se schimbe ceva

Poate ați aflat de revolta civică a oamenilor din zona șoselei Antiaeriene, sătui de goana mașinilor și de faptul că nu pot traversa fără să se afle în pericol de moarte.

Asemenea șosele n-au ce căuta înăuntrul orașului.

Nu: înăuntrul orașului nimeni nu are de ce „să-i dea” viteză, nu trebuie să aibă loc, nu trebuie să aibă cum.

Șoseaua Antiaeriană – și multe altele ca ea, mult prea multe altele ca ea – trebuie îmblînzită prin orice mijloace.

Se pot îngusta benzile. Se poate găsi loc pentru pistă de biciclete. Se pot monta patru-cinci semafoare și construi insule pe mijloc, ca să treacă oamenii și să se mai rupă ritmul traficului. La trecerile de pietoni, mai ales, se pot realiza denivelări.

Orice; orice merge.

Și nimic nu e prea puțin ca să putem trăi bine în preajma străzii bucureștene.

după 17 luni fără o zi din viața noastră

Tramvaiele au fost oprite pe 25 mai 2021.

Lucrarea s-a terminat – tîrîș-grăpiș – peste un an.

Și… din iunie 2022 pînă acuma – deși totul era gata – nu a circulat nimic: nici tramvai, nici troleu.

De ce? Din cauza cui?

Fiindcă nimeni n-a scos vreo vorbuliță despre cauza întîrzierilor și a mizeriilor pe care le-a îndurat cetățeanul, înțelegem doar că lucrarea asta nenorocită a fost un eșec al tuturor părților implicate.

Un blat edilitar, carevasăzică.

În fine: de azi, 24 octombrie, se circulă…

Noi doar să ținem minte că pentru refacerea unui kilometru nenorocit de linie de tramvai ne-au mîncat 17 luni din viață.

17 luni fără o zi – să fim drepți.

din zbor (373)

Neah, nu s-au întors vremurile alea în care ni se pavoaza Capitala cu steaguri și placarde roșii cu „Trăiască…”

Acuma, de bună-voie și cu prostească veselie, o umplem cu reclame peste reclame.

Oroare la Răzoare

După mai bine de doi ani de când metroul din Drumul Taberei circulă, ne cîcîim cu terminarea lucrărilor de pe deasupra.

La Moghioroș încă e șantier… și la fel și la Răzoare.

… e dezamăgitor că uriașa intersecție dintre Academia Militară și Răzoare nu a devenit un loc sigur, prietenos, predictibil din punct de vedere al traficului.

Nimica de aici nu e nici pentru pieton, nici pentru transportul public și nici măcar pentru șofer.

Pietonii străbat un deșert urban plin de gunoaie și porcării.

Mijloacele de transport în comun negociază greoi viraje în unghiuri chinuite, iar axa ce unește Centrul de cartierele vestice nu are vreo bandă dedicată.

Iar șoferii au fost lăsați să croșeteze stînga-dreapta peste cinci benzi, doar pentru a se obține o intersecție comodă între Drumul Sării, Trafic Greu, Timișoara și Geniului, care să fie traversată din cît mai puține părți; prețul, însă, e încîlceala fluxurilor pe Panduri și pe Geniului, unde mașinile sînt lăsate să se urce unele peste altele – veritabilă capcană pentru cei începători și cuminți.

Pur și simplu, prin desființarea străzii Răzoare s-a păstrat cea mai simplă „soluție” exclusiv în folosul celor care administrează străzile și traficul bucureștean.

În fine: nu mai căutați strada Răzoare, căci nu mai există. Greu de crezut că odinioară chiar a fost o stradă vie, cu case, cu prăvălii.

Imaginile au aproape 40 de ani și le avem datorită lui Cristian Popescu.

listă de articole selecționate despre infrastructură – aici.

cel mai ieftin lucru din parc

Sigur: toate, toate-n jurul nostru s-au scumpit: cum putea rămîne distracția ieftină… ieftină?

Din ce-n ce o chestie care-ți bagă mîna serios în buzunare, mersul în parc.

Toate jocurile, atracțiile și tiribombele-s mai scumpe. Ce era 10 lei, acum e 15. Ce era taxat pentru 15 minute, acum durează doar 10. Vrei să te dai în „bumper cars“? Prețul e același, dar cursa nu mai ține trei minute, ci două.

Bani: bani luați!

Un lucru și doar unul a rămas ieftin, cel mai ieftin din toate parcurile noastre: gogoașa simplă, împletită din „Orășel”. E trei lei.

Ei, pe gogoașă măcar dăm banii cu plăcere. Și stăm și la coadă pentru asta.

ți-i scîrbă

Rar mi-a fost dat să văd o asemenea mizerie.

… ia uite ce scrie pe coșul ăsta de gunoi: „La Revoluție s-a murit pentru o Românie liberă și civilizată”.

Ăsta e cel mai potrivit lucru care să apară pe… un coș de gunoi!

Repetăm: pe coșurile de gunoi nu se scrie nimic altceva decît: „PĂSTRAȚI CURĂȚENIA ORAȘULUI”.

Coșurile de gunoi și tomberoanele nu se maschează, nu se pitesc după uși și garduri. De asemenea, containerele de reciclare trebuie lăsate atît la îndemîna cetățenilor, cît și a salubrității: nu se îngroapă, nu se ascund. Curățenia orașului nu e o rușine: chiar se poate face pe față, să se vadă.

„economie”

Nu dați briciul maimuței.

Cînd e vorba de făcut economii, „gospodarul” ce să facă? – taie de la veceu: apa caldă, hîrtia igienică – cam astea-s și azi soluțiile-minune.

Să se facă economii în orașul ăsta? Desigur, fiindcă e de unde; da-n nici un caz de la oameni.

Primăriile noastre aruncă bani-gîrlă pe cele mai nefolositoare lucruri: pe astea n-o să le „taie” nicicînd.

Cel mai simplu și grăitor exemplu? Iată-l în poză!

Nu e nevoie de tăblița asta cu „Sectorul”. Știm că ne găsim în sectorul ăsta; dacă nu știm, înseamnă că nu ne interesează. Oricum: nu-i nevoie s-o vedem din cinci în cinci metri. Și… nu-i nevoie s-o prindem cu patru șuruburi.

Sînt mulți – foarte mulți bani – în București. Și prea mulți aiurea.