balena Goliat

… aţi citit, mai în primăvară, amintirile lui Alexandru Dinu despre Calea Moşilor:

Un eveniment cu totul aparte a fost sosirea şi expunerea balenei “Goliath”. Cum ieşeai de pe Moşilor, în stânga, găsiseră respectivii o încăpere lungă şi destul de îngustă, poate că o fi fost o magazie (lângă o cârciumă de-i zicea “Hanul Obor”, care cred că fusese chiar han, pentru că într-o escapadă de recunoaştere evadând într-o zi de lângă mama îi descoperisem de fapt curtea din spate unde erau lăsate căruţele şi caii muşteriilor veniţi la Obor cu produse) unde au expus cetaceul. Era iarnă şi foarte fig, am ajuns acolo cu ai mei seara, ţin minte că era întuneric afară. Eram deja îngheţat bocnă, şi a trebuit să aşteptăm afară la o coadă cum nici în anii următori nu se forma la măcelarii. Într-un final am intrat, primul lucru de care îmi amintesc a fost un borcan mare de sticlă în care era un ochi al balenei. Oamenii mergeau foarte încet înconjurând balena, era că şi cum ar fi înconjurat un catafalc aducând un ultim omagiu decedatului, dar cei de acolo erau curioşi şi zgomotoşi, “lume, lume vino şi te miră” – şi veneau oameni din tot Bucureştiul. Poate pentru că-mi îngheţaseră picioarele şi mi se făcuse foame, impresia făcută de biata balenă asupra mea a fost extrem de limitată. În drum spre casă, ne-am oprit la Odobeşti, acolo ne-am întâlnit cu o familie prietenă, discuţia s-a învârtit bineînţeles în jurul balenei, iar eu m-am dus şi m-am proţăpit în faţă orchestrei ce cântă un şlagăr la modă, “Pepita de Majorca”.

… uite că avem – ca o mică şi modestă completare – şi un articol din România Liberă – din 5 Ianuarie ‘964: despre balena Goliat în drum spre Bucureşti.

(imaginea nu se vede mai bine, aşa a fost scanată; dar ne bucurăm mult că o avem şi aşa!)