cinci-șase

Iată-ne, azi, la… paradisul meseriașilor – magazinul cu de toate: scule, țevi, prize, vopseluri, saci cu ciment: tot ce vrei! Se zice că meşterii noştri, cînd n-au o altă soluţie de reparat ceva, folosesc o sîrmă; totuşi n-am văzut pe nimeni cumpărînd nici măcar un căpeţel de sîrmă, de nicăieri. Cred că, dacă vrei să fii meşter adevărat, trebuie să ştii – în primul rînd! – de unde să iei sîrma aceea celebră, cînd ai nevoie de ea: s-o desfaci dintr-un gard, s-o pescuieşti dintr-o rigolă, s-o rupi dintr-o altă sîrmă lăsată de alt meseriaş…

Ne gîndim, iar și iar, cu cîtă lipsă de utilitate a fost gîndit metroul nostru, cu cît dispreţ pentru bucureşteni: puţinătatea căilor de acces; lipsa pasajelor pietonale subterane care ne-ar ajuta pe toţi să scutim slalomul printre maşini şi semafoare. Şi ne-ar ajuta să ajungem mai uşor de la staţiile RATB la staţiile de metrou – parcă ne-ar fi de folos asta pe vreme rea, să zicem…

Avem și cîteva alte amintiri despre anii 90. Au fost ani pe care i-am uitat rapid; pe care am şi vrut să-i uităm, dacă-mi daţi voie s-o cred. Unii – pentru că nu ne pică bine să ne dăm seama c-am fost naivi. Alţii – pentru că nu-i frumos să-ntrebi de unde ar avea primul milion…