despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

ca bobocii de rață!

După cum știe fitecine, se zice că bobocii de rață se atașează – după ce ies din ou – de prima vietate pe care-o văd și-o urmează, ca pe mama lor.

O fi, n-o fi, nu știu; cînd eram mic și-aveam boboci, n-am prea reușit să-i trag pe sfoară – tot după rață se țineau.

Oricum, știu unde funcționează treaba asta: acolo unde bietul cetățean dă cu capul de uși, avînd de-a face cu administrația, cu spitalele, cu… chestiile urîcioase ale vieții.

Să vă uitați și voi!

Cînd intră bietul om într-o primărie, într-un sediu de taxe și impozite… uitați-vă la el. Mai mereu la ghișeele cu coadă nu scrie nimic, iar la cele pe care-i atîrnată vreo tăblie explicativă-i închis; așa că omul caută o față prietenoasă, caută să afle unde să se-așeze, caută să deslușească ce-i trebuie ca să rezolve treaba. Cînd se pomenește-n holul aglomerat al vreunui spital, unde-s numai uși cu „intrarea oprită”, nu mai știe-ncotro să se ducă…

Iar dacă reușește – cum-necum – să ație calea vreunui funcționar, să prindă privirea vreunei asistente, se ia după ei, umil și rugător, ca bobocul de rață!

Și de-asta, o mare parte a angajaților aparatului public se-ascund de oameni: n-au chef să lămurească, s-ajute, să facă un pic mai prietenos sistemul…

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>