de Ando, Bobocul și HM
Ne-am mișcat binișor pe vremea pandemiei și – pe lîngă casă – am dibuit zeci de mașini care merită loc în serialul nostru; așa că-l ducem mai departe cu episodul 124.
N-am nici o părere despre Alfa Romeo 146 – doar o avem aici de dragul colecției. Nu-mi pare că moștenește nimica din modelul 33, care chiar zicea ceva. Măcar succesoarea 147 e plăcută privirii.
Să ne bucurăm de o dubă legendară. Cînd a apărut Fordul Transit prima dată, a-nsemnat un pas imens înainte în lumea vehiculelor mici comerciale europene. În sfîrșit, motorul nu mai ședea înăuntrul cabinei – ca la dubele Saviem ori Mercedes – și nici undeva în spate ori dedesubt – ca la celebrele Transportere de la VW. Să zicem că a fost o adaptare extraordinară dubelor americane la nevoile și specificul european; ceva ce-am putea compara cu „adaptarea” Fordului Mustang la Capri. Transitul pe care-l vedem e socotit a doua generație (e drept că prima a avut două faze distincte) și… azi, după mai bine de juma’ de secol de producție, sîntem doar la a patra.
Rămînem în domeniu cu alte două dube ce s-au dovedit trainice: Renault Trafic și Master, chiar din primele serii. Trafic e cea mică; remarcați-i „nasul” alungit; motoarele-s îngrămădite rău în față și grilajul radiatorului a fost împins înainte.
… de la mare spre mic – iată un Espace din generația a doua; cînd s-a lansat, și mașina asta avea un „nas” olecuță mai lung, din aceleași motive.
… și… și mai mic- Renault Twingo; ai zice despre mașinuța asta c-ar fi trebuit să fie făcută de italieni.
N-ar prea trebui să vedem pe dreapta un Nissan Navara – cine știe de ce nu merge. Mai funcțional e Pathfinderul care-i mai vechi.
(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)
Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.
Nu ştiu cum sunt Transit-urile de acum, dar prin 1995, veneam de la Constanţa pe varianta veche dinspre Lehliu Gară etc. Fusesem desemnat să conduc Transit-ul firmei, pentru rezolvarea unei urgenţe. Dacă vă amintiţi, după podul de la Brăneşti- cel de la pădurea Pustnicu, urma o zonă cu piatră cubică. Am intrat pe porţiune asta cam repede şi, nefiind obişnuit cu tracţiunea pe spate, am derapat pur şi simplu, deşi era vară şi nu plouase! Cu greu m-am redresat. E adevărat că şi maşina nu era încărcată, pentru că la drumul de dus , încărcată “full” s-a comportat super. Altfel, bune maşini…Ani de zile au tras tare de ele băieţii de la firma unde lucram, fără probleme majore.
[…] vedere al caroseriei şi, mai ales, al roţilor pe care le avea. Dar cum serialul maşinilor vechi are în episodul cel mai recent nişte dube, încercam să mă încadrez în temă. Şi nu mai aveam cu ce, după ce am folosit deja o dubă […]