despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul 
|
scris de Ando Chiar pe colţul a două din vechile străzi ale Bucureştiului – adică Popa Nan şi Theodor Speranţia – se află „în părăsire” această clădire în formă de L, latura mare fiind paralelă cu Theodor Speranţia. Situată la doi paşi de Piaţa Alba Iulia, clădirea şi curtea ei ocupă un teren generos, aşa că nu-i exclus ca, la un viitor periplu prin zonă, să găsim altceva în loc.
scris de Ando Planorama, o dramă imobiliară! Oameni ţepuiţi de bani, iluzii sfărâmate. Aşa arată acest orgolios „proiect”, după aproape 14 ani de la startul său furtunos, larg mediatizat în acea perioadă.
Fără a intra în tristele şi tenebroasele amănunte juridice care înconjoară falimentul acestui complex imobiliar, la ora actuală situaţia arată astfel: din cele 4 blocuri preconizate, unul singur este finalizat (şi ăsta, atenţie, pe banii proprietarilor!), unul este la stadiul de fundaţie sau groapă pentru fundaţie – nu prea mă pricep, iar celelalte două au rămas în faza de… schelet, adăugându-se la lista despre care am mai scris – listă care şi acum, după 7 ani, este, din păcate, perfect valabilă! Strada s-a mai numit Gogu Cantacuzino și Alexandru Sahia. Au trecut și trolee pe-aici pîn-acu mai bine de 30 de ani.
Cînd bulevardul s-a chemat Tache Ionescu, aici s-a construit palatul Societății de Gaz și Electricitate – se mai văd, pe frontispiciu, literele. Mai apoi bulevardul și-a schimbat numele, și aci s-au oploșit vremelnic oficii, birouri, trusturi și ministere.
O stradă plină: o măcelărie de toată isprava, o fundătură, o casă cu ceva istorii, încă una – mai căzută – și destule dărăpănături care, în anii următori, sigur vor face loc dezvoltării imobiliare. La numărul 17, o căsuță cu un gard frumos.
scris de Ando Clădirea se află la doi paşi (fiind, practic, vecine) de fosta Poştă Vitan (care, şi ea, zace în părăsire de numai ştiu câţi ani). Vara, de bine, de rău, e mascată de iedera bogată şi, la repezeală, nu prea te prinzi ce e cu ea, dar acum, dezgolită de veşmântul vegetal, descoperi cu tristeţe starea de paragină în care se află.
În realitate, Primăverii e un cartier îmbîcsit, îngrămădit, prin care omul n-are chef să treacă. La doi pași de Aviatorilor, pe primul colț, o hardughie tristă și rece, încolțită de tot mai mult inox, sticlă și plastic.
O bucată prăpădită de bulevard central, o rușine între Unirii și Universitate.
Bulevardul s-a mai numit Colței, Regele Albert I (al Belgiei), Brîncoveanu și 1848. Ne-am ocupat, acum vreo doi ani, de vechile localuri ale percepțiilor fiscale bucureștene. Cele mai multe seamănă între ele; motivul e simplu: arhitectul Statie Ciortan – președinte și a asociației arhitecților români – le-a proiectat cam în același timp, pentru același client, cum s-ar zice.
Soarta lor ni-i cunoscută; și astăzi se desfășoară aceeași nesuferită activitate a Statului în marea lor majoritate! Mai puțin aici, pe strada Roma. Cît a decăzut clădirea, de un an și-un pic de cînd a fost închisă! Ce s-o alege de ea? – nu știm.
Dîndu-i ocol, pe străzile Oslo și Tokio, vedem cît s-a-ntins paragina.
Clădirea-soră ce dă în strada Londra este, în schimb, îngrijită și funcțională. Au fost construite două clădiri – aici, pe Roma, era administrația financiară și dincolo, pe Londra, percepția fiscală; abordarea asta s-a mai practicat și cred că o putem întîlni și-n cazul clădirii de pe Moșilor care, în spate, are o clădire ce ține de Mîntuleasa – lîngă benzinărie.
Revenind la clădirile noastre, avem, în 13 Septembrie, o una închisă și „în reparații” de vreo 15 ani!
Alta a fost demolată odată cu întregul Uranus…
… a rămas una care ne sîcîie – cea de pe strada Barbu Văcărescu.
Este dispărută; am putea-o localiza acolo unde-ncep blocurile cele noi construite în pe sfîrșit de ani ’80, imediat ce treci de spitalul de pneumofiziologie aflat la intersecția șoselei Ștefan cel mare cu Barbu Văcărescu.
Cînd a dispărut – nu știm. Cum arăta – e un mister. Dar ne-ntrebăm dacă în această imagine nu cumva e tocmai această clădire dispărută? Linia de tramvai din față corespunde; la vremea aceea circula pe Barbu Văcărescu – spre Tei – tramvaiul 9.
Legenda imaginii, din păcate, nu ne e disponibilă. A apărut în revista „Arhitectura” din octombrie 1935. Colecția revistei se găsește în biblioteca virtuală a Universității de Arhitectură. Cine-ar putea zice că taman asta-i o casă căzută?
Trebuie să te oprești o clipă și să vezi că așa e. De zece ani de cînd e gata, n-a fost folosită deloc; de fapt, nici nu-i cu adevărat gata. Pe locul ei fusese grădină de vară a unui cinematograf; s-au mai dat filme pînă-n anii ’90. Nu mai știu de care cinematograf ținea grădina – de fostul Modern? – sau de micul cinema Libertății (atît parcul Carol, cît și piața de aici așa s-au numit în perioada comunistă) aflat la două case mai încolo? |
articolele noastre sînt preluate și de: 
|
|
Copyright © 2005 - 2019 simply bucharest: a league of gentlemen Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
||
comentarii