… cînd fură căldurile alea mari – le ştiţi – dădui o fugă, ca tot bucureşteanul, la ceea ce ne-ncăpăţînăm să numim “munte” – la Sinaia, adică. Era răcoare, ba chiar ploua; lumea nu se-nghesuia aşa de tare nici pe deneu, nici pe autostrada cea nouă; da-n schimb locul colcăia de străini – ce-or vedea ei acolo, mă tot mir.
Bine; au ce vedea: Sinaia ar putea fi un orăşel de vis; case, vile, străzi vechi şi frumoase; ba chiar oamenii sînt în regulă: faptul că Sinaia e turistică tot timpul anului îi face mai deschişi şi mai relaxaţi; mai liniştiţi şi mai veseli.
Sinaia are Peleşul – şi nu ştiu ce s-ar face fără el. Rămîne cel mai de vizitat castel din ţara noastră, socot. Şi Peleşului i-ar fi de folos un pic mai multă grijă; dar deocamdată putem să-l folosim şi să ne dăm mari cu el fără să ne batem prea mult capul.
Anul ăsta – la Peleş – ba dădea să plouă, ba ieşea Soarele; dar Regele stă şi veghează sub cerul înnorat; a văzut el, Regele, şi vremuri mai urîte…
Regele are şi ajutoare de nădejde:
… ca să aibă grijă de Castel:
Pelişorul îi drăguţ şi cuminte:
… nu-ţi poţi lua ochii de la el; plecînd, te tot întorci să-l vezi, să te convingi că e atît de frumos:
… apoi te scobori înapoi; te bagi şi pe la Mănăstire, că e frumoasă. Şi – după cum ţi-e norocul de turist – liniştită…
Şi-ţi promiţi c-o să fii bun; că n-o să mai depăşeşti pe linia continuă în drum spre casă; că o să mănînci mai puţini papanaşi…
Curata fatalitate nene Mialache !
Leul ala de pe zid arata ca o pisica de apartament; asta o fi fost intentia initiala?
da’ ce apartament îţi trebuie la felina asta?
La ca costa un bilet (70lei pt turul complet) ar trebui ca leul ala sa fie din aur
… şi să te lase şi să-l iei acasă.
Da’ de-acord că e scump, Peleşul ăsta!
(bine, se mai poate intra şi pe naşpa, te mai ajută cîte-un nene de-acolo)