despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Intamplari cu bucuresteni, intelectuali si multa patimire

șahiștii din Parcul Obor, protejați de perdele de plastic pe vreme de iarnă (foto: Ando)

scris de Mini-Economicus

Articol inspirat din fapte si intamplari absolute reale

N-am facut niciodata un secret din faptul ca am fost si sunt un pasionat al sahului, in special al celui cu “chiurituri si caterinca” din parcul Obor, ce mi-a fost si “mama si tata” pe parcursul multor ani frumosi, inainte si dupa ’90.

Asadar, mai deunazi, departe de tara fiind, dar cu nostalgia “cat casa” pe mine, ma “feis-bucesc” cu unul dintre vechii mei amici, asupra locului cu pricina si a “populatiei sahiste” ce mai salasuieste, printre meandrele existentei, prin zona parcului Obor…

Dupa primele fraze, imi este insa deja rau: greata, depresie, compasiune, furie, un amalgam de sentimente si ganduri; toate mi se invart in cap si in suflet, lasandu-ma epuizat si mut, de ce imi este dat sa aud/citesc, ca se petrece pe acolo!

Pentru ca gentilul cititor sa inteleaga mai bine realitatea, consider ca fiind necesara o descriere a personajelor principale (dealtfel, creditate cu intamplarile si faptele) ce urmeaza a va amuza… ori a va “da de gandit” asupra conditiei umane… si prin extensie, a starii REALE a unui anume gen de intelectual, apartinand unei generatii, mai mult… dezolate, decat dezolante, chestie de nuanta filosofica…!

In primul rand, in ceea ce priveste “generatia” de care facem vorbire, lucrurile sunt simple:

  • este vorba despre cei aflati acum, la varsta cuprinsa intre patruzeci si sapte si cincizeci de ani;
  • mai toti sunt absolveni ai unor licee de prestigiu – de la Sf. Sava la Mihai Viteazu’, etc.
  • fiecare in parte a absolvit o facultate, “ad-libitum” de la Filologie la Matematica, in genere inainte de ’90 si/sau pe acolo;
  • unii dintre ei au fost chiar olimpici, reprezentandu-ne tara cu onoare, la olimpiadele internationale!!!

Toti sunt oameni, mai mult decat “cititi”, in toate sensurile, cu o inteligenta si memorie mult peste medie; am fost si sunt onorat de prietenia lor… desi… nu m-am incadrat in acea “tipologie” (!), dar mi-au facut placerea sa ma accepte in “cercul lor”…

șahiștii din Parcul Obor, acum în primăvară (foto: Ando)

Din pacate (pentru toti) a venit momentul cand… Fat Frumos s-a dat jos de pe cal, iar lucrurile au luat o turnura de-a dreptul urata:

  • neavand nici un fel de PCR (pile,cunostiinte,relatii) si-au pierdut serviciul instant, intrucat, munca si competenta..devenisera indezirabile, in furia negarii si a distrugerii din anii avantului post-revolutionar!?..
  • desi erau tineri (atunci) n-au reusit sa se “lanseze” in afaceri, pentru simplul motiv ca, sperau ca lucrurile se vor aseza si va fi nevoie de profesori, matematicieni, cercetatori, etc ! Din pacate (!) n-aveau nici furtul “in gena”… dealtfel, “temelie de success” pentru multi “asa-zisi” oameni de afaceri…
  • prinsi intre “ciocan si nicovala”… nici tineri nici batrani, cu parintii bolnavi ori neputinciosi, fara serviciu dar cu “case de intretinut”… au avut suflet sa-i ingrijasca, in vremurile cand altii plecau la Viena “la munca…. abandonadu-si cu lejeritate, orice urma de constiinta si uneori chiar de… constienta!
  • traumatizati in cele din urma de disparitia parintilor, de destramarea propriilor familii si rejectati de societate ca fiind… prea copti si avand (culmea) si coloana vertebrala, dar fiind prea putin trendy… (sic !)… s-au multumit sa spere ca in cele din urma isi vor gasi… “macar o paine !!
  • n-a fost din pacate sa fie asa (regret sincer) astfel ca acum, in micul parculet, se afla… cea mai mare concentratie de intelectuali (someri) din tara… pe metru patrat!
  • desigur ca, “numai cine n-a suferit, nu intelege suferinta cu adevarat” – asa ca lucrurile au degenerat ingrijorator catre: consum excesiv de alcool, scandaluri… culminand chiar cu violente, amenzi si caziere…
  • ultima isprava a fost “un caft de intelectuali” la modul fizic si nu al spiritului, intre ei si “cativa neaveniti” (!)… astfel incat fiecare: matematician, informatician, filolog chimist, filosof… fost olimpic… a “donat” cate 500 Lei amenda..iar cativa s-au ales… cu ea penala… ori cu dosar asijderea, pentru lovire si altele! De altfel, unul dintre ei… membru al Uniunii Scriitorilor (!)… s-a simtit inspirat… si a scris chiar si o poezie pe aceasta tema… intitulata “Lupta”.

Acu’… intreb si eu ca cetateanul turmentat: “pai si eu cu cine votez”(!)… sa plang… ca de ras nu-mi prea vine!

Daca puterea corupe, iar puterea absoluta corupe totul, atunci si reciproca este la fel de valabila: “daca saracia te animalizeaza, atunci saracia extrema… te transforma in fiara”.

Sincer vorbind, as fi preferat sa nu aud aceste lucruri… si sa raman cu imaginea nemaculata a acelui frumos “loc de joaca”… si a oamenilor/intelectualilor care ar fi avut multe de oferit, profesional si uman… intr-o alta societate…”utopica”… presupun…

In incheiere(!) o vorba din suflet…cu naduf(!) – imi vine sa-mi “iau campii” si sa trag un “hai sictir” cand aud ca “firmele de recrutare” se plang ca niste (…) ca ar angaja pe oricine, dar nu gasesc “competente” in Romania, iar oamenii pomeniti mai sus… s-ar multumi cu salariul minim pe economie… dar (deh) sunt “batrani” si prost imbracati…

Fir-ati ai dreak… cu melcii vostri… Tragic!

21 comments to Intamplari cu bucuresteni, intelectuali si multa patimire

  • Alex

    Frumoase poze !

  • hm

    frumos (și trist!) articol!

  • hm

    desigur, din articol reiese întrebarea: ce le-a lipsit oamenilor ăștia?
    Și completarea la ea: de ce a fost nevoie să le lipsească ceva?

    de ce noua societate a considerat că le lipsește ceva? De ce n-a avut răbdare cu ei?

  • Alex

    @Hm
    Probabil ca “dictonul”: “daca muncesti, atunci cand mai ai timp sa castigi bani” …s-a aplicat/adaptat mult prea rapid…la noua societate !
    Cred ca si “corolarul” e valabil: ” din munca iti poti asigura in cel mai bun caz..o paine, nicidecum (si) altele” ?!
    O opinie personala: le-a lipsit acel instinct (scarbos) de killer (!) fa tot praf in jurul tau,pescuieste in ape tulburi, fii cat mai iresponsabil, uita de toate, sari pe “cadavre” daca vrei sa…supravietuiesti ! Nu toata lumea poate face asta, cu atat mai putin cei ce au si constiinta ! Este absolut ingrijorator de reala…legea junglei..aplicata la romani in particular ! Oamenii astia au crezut ca, daca muncesti si esti competent…este deajuns..Din pacate…nu e !

  • Dan

    In “corporatie” in Romania sub 5% din angajati au peste 40 de ani si aproape nimeni peste 50. Cumva s-a tras o linie intre cei care aveau 10-12 ani la “revolutie” si cei mai in varsta; de ce – probabil sociologii pot sa dea un raspuns. Cert e ca prin tarile straine pe unde m-am plimbat, in “delegatie” sau pe termen mai lung, nu am vazut o asemenea delimitare. Acolo parea sa existe o reprezentare uniforma pe toate categoriile de varsta.

  • hm

    da – corect.
    Și adaug constatarea că cei peste 50 de ani care propășesc în corporații o fac în departamente de genul administrativ, auto, șamd – unde nu vreun “skill” profesional îi ține, ci un apetit masiv pentru învîrteală.

  • C.D.Mocanu

    Cunosc un profesionist de excepţie, trecut puţin de şaizeci de ani şi rămas fără slujbă. Se poate pensiona anticipat dar nu vrea. Ar prefera să producă nu să consume. Cel mai adesea, refuzul angajatorilor a avut ca argument vârsta. O mare companie care activează în Romania a invocat însă supracalificarea. Pentru poziţia pe care ar putea să o ocupe există doar patru posturi şi acestea sunt toate atribuite unor specialişti aduşi din ţara de origine a companiei.

  • Alex

    @C.D. Mocanu & Dan
    Extrem de bine punctat; usor..usor lucrurile parca, incerc sa le inteleg si eu:
    – daca oamenii astia necajiti au acum in jur de cincizeci, atunci la Revolutie aveau 24-25..iar pana s-au mai linistit apele pin intreprinderile romanesti (inainte de evaporarea completa) si pana au aparut multinationalele in RO, prin ’95’96 cred…Ei erau deja..trecuti de treizeci de ani..cu ceva ani de somaj in spate…Poate fi o explicatie ?

  • hm

    să blamăm ultimul deceniu din secolul trecut. Anii 90 au fost într-adevăr bulversanți și mulți oameni i-au vrut să-i perceapă ca pe-o perioadă de tranziție: ei, în perioada asta, s-au izolat, s-au ținut de-o parte, pierzînd contactul cu ce se schimba în jurul lor.
    Și-apoi și-au dat seama că plecaseră multe trenuri.

    Inclusiv cele cu relații și cercuri de cunoscuți care deveniseră desuete…

    Însă ce spunea C.D. Mocanu este purul adevăr.

  • Dan

    “Linia” pe care o vad eu nu s-a tras la 24-25 ci la 10-12, adica incepand cu multi dintre cei care erau pe aproape de a intra la liceu sau poate de-abia intrasera. Ei sunt “marii pierzatori”, chiar daca modul in care au pierdut trenul capitalismului a fost diferit. Sigur, sunt si exceptii. Sumarizez:

    – generatia 12-25 (la Revolutie): au urmat acelasi trend educational trasat din comunism (examene pe stil vechi, cursuri invechite, specializari depasite etc). Au facut scoli si facultati de gura parintilor, uneori fara a avea vreo “chemare profesionala” pe domeniul respectiv. Ei au ajuns la maturitatea profesionala in clipa in care s-au inchis toate fabricile (sfarsitul anilor ’90-inceputul anilor 2000). Pe ei ii regasim fie emigrati (cei mai descurcareti prin tari mai bogate, restul la munca de jos prin Spania si Italia), fie in cine stie ce fundatura profesionala, traind cel mai adesea impreuna cu parintii si supravietuind de la o luna la alta.

    – generatia 25-35 (la Revolutie): erau deja formati uman din comunism, primii ani i-au petrecut prin fabrici si institute care “dadeau sa moara”. Inchiderea fabricilor i-a surprins in zona varstei de mijloc, unii blocati intr-un anume cadru mental inflexibil, altii cu un pic de curaj de a profita de oportunitatile vremurilor. Nu exista neaparat un numitor comun aici, insa din aceasta generatie se “recruteaza” acum bone, menajere, personal de curatenie, meseriasi diversi etc, toti la origine calificati pentru meserii industriale.

    – generatia 35-45 (la Revolutie): oameni cu radacinile bine prinse in comunism, unii ajunsi deja prin diverse posturi de conducere, cu vechime in munca si un pic de “cheag” (casa, masina). Acesti oameni au fost marii beneficiari ai legislatiei laxe de pensionare de la inceputul anilor 2000, iesind de facto de pe piata muncii, de multe ori pe pensii mizerabile – si daca e sa fiu rau, aruncati intentionat in fata televizorului deschis pe Antena 3.

    – generatia 45+ (la Revolutie): ei nu au fost influentati major de schimbarile economice, daca ignoram hiperinflatia si veniturile mici. Au iesit in general la pensie pe limita de varsta (sau fara smecherii gen grupe speciale de munca). Multi dintre ei s-au cazat deja la cimitir.

  • hm

    Da – dar vezi că, în ultimii ani, generația 30….40 de la Revoluție pare a fi aceea care s-a reprofilat și reintegrat cel mai bine.

  • Alex

    @Dan
    Interesant “incurs” sociologic 🙂
    Nu vreau sa trag “spuza pe turta nimanui” dar, in conditii de “examinare” egale (cu exceptia notabila a IT-ului) “generatia imbatranita si pierduta prematur”, este mult mai bine pregatita profesional, decat “corporatistii” actuali din zona 25-30 ani !
    Oricum, dispusa sa faca mult mai putine compromisuri, profesionale si personale…pentru un laptop si o masina de serviciu…?!

  • Ando

    @Dan:Interesantă şi foarte aplicată sinteza. Ar mai fi totuşi de adăugat că a contat destul de mult(pentru generaţiile + 25)şi calficarea profesională pe care o aveau. Dar nu decisiv.Totul a depins şi de puterea de schimbare şi de adaptare individuală.
    Pe de altă parte, remarc cu amărăciune că, şi acum, se menţine activ sistemul de pile şi relaţii-chiar dacă vorbim şi de entităţi private.

  • Alex

    @Ando
    In “entitatile private”..e JALE ! Nici iarba nu creste fara voia “secretarelor”, a soferilor si a “artistilor” de la Resurse Umane..! Sa vedeti acolo calificari – absolvent de Arte Plastice, baiatul lui tata, uns sef la HR, intr-o mare banca din Ro…Absolut “spot on” (!) cum zice “inglezu”..omul potrivit..la locul (total) nepotrivit ! Nu este doar o exceptie ce confirma regula..ci chiar REGULA INSASI !! Daca va aruncati o privire, fie ea si sumara, pe revistele de “satira si humor..de plans” – sa zicem C si ZF, veti citi cu mare placere, adevarate “mo(n)stre (!) de gandire abisala..

  • Dan

    Diferenta dintre corporatistii actuali (unii nascuti chiar dupa Revolutie) si parintii lor e mult mai profunda decat cea dintre parintii si bunicii lor. Pur si simplu au alte valori, “vorbesc o alta limba”; argumentul cu pregatirea profesionala, chiar daca e real in sens obiectiv, nu surprinde de fapt diferenta fundamentala. Cu ce stiu acum, semianalfabetii functionali de 25 de ani (daca vreti asa, desi nu e general valabil) – au mult mai multe optiuni de succes in viata decat au avut parintii lor absolventi de facultate cu note mari. “Viata” le ofera mult mai mult.

  • Alex

    @Dan
    Un citat trunchiat din comentariul anterior:”…”au mult mai multe optiuni de succes in viata decat au avut parintii lor absolventi de facultate cu note mari. “Viata” le ofera mult mai mult”.
    Completamente deacord..:)…numai sa mai apuce saracii..:(

  • Alex

    @All
    O completare gasita astazi – discutabila dar interesanta, in tonul articolului !
    http://www.surplusdesanatate.info/de-ce-oamenii-inteligenti-esueaza-si-prostii-reusesc-in-viata/
    ????

  • Puternica imaginea cu sahistii.

    Desigur e vorba de generatii. Dar, cred, si de o diferenta in atitudine: dintre cei care erau interesati in “invarteli” (de la orice varsta), si cei care au stat in banca lor, sperand ca valorile lor (inteleigenta, diligenta, a fi citit) vor fi cautate (si cotate) din nou. Trecut-au anii si Q7 in fata vilei tot impresioneaza mai tare decat faptul ca stii cine a fost Iser sau Verlaine. Flexibilitatea a invins: samsarul s-a dovedit a fi mai puternic decat intelectualul. Trist, per total, desi in ton cu istoria sociala a Romaniei…

    Speranta trebie sa fie ca hispterul sau corporatistul de astazi devine, dupa mai multe decenii, burghez prosper: dar cult, cu respect pentru educatie si traditie, cu bun simt. Speranta moare ultima…….

  • Alex

    @volganeagra
    Tare mi-e teama sa nu devina..”Burghezul gentilom”..a la Molliere ?!
    Citat scurt din EL” nici nu stiam ca vorbesc in proza” ??!!

  • PaulIP

    @Alex: coltisorul sahistilor din parcul Obor: radiografia societatii romanesti, sau cum spunea regretatul Dem Radulescu: “ai carte, ai parte? He….. Prost sa fii, dolari sa ai!!”.
    Din pacate, situatia aceasta imi este de multi ani cunoscuta, influentandu-ma mai puternic decat m-as fi asteptat.
    Legat de articolul mentionat de dumneavoastra, “discutabil” ar fi o notiune potrivita: poate o iau pe nedrept ca un afront, dar cred ca ii critica pe cei inteligenti, si te invata ca e mai bine pentru individ sa fie prost. Poate gresesc… O eventuala discutie ar fi binevenita, gasindu-ne in prima “tabara” (despartindu-ne, evident, decenii de experienta)
    @volganeagra: va dau dreptate. O fi un blestem asupra natiei asteia?! Cat despre hipster si corporatist: sincer, numai de la ei nu ma astept(am) la a fi in stare de asa ceva, dar daca vor fi, cu atat mai bine!

  • Alex

    @PaulIP
    O eventuala discutie asupra “prostiei” si “inteligentei” in raport cu existenta..ne-ar lua ..ani ! Au incercat-o “unii” inaintea noastra…cu milenii..!

Leave a Reply to Dan Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>