Deși ni se pare la-ndemînă să luăm laolaltă prăjiturile de cofetărie cu fursecurile și bomboanele, e cuminte să le privim separat, căci așa se și cade, mai ales că se prea poate-ntîmpla ca o cofetărie ale cărei prăjturi sînt reușite s-o zbîrcească la fursecuri – ori viceversa.
Doar să ne uităm cu atenție-n galantar: avem fursecuri, paleuri, biscuiți, pișcoturi, pricomigdale, fundițe, limbi de pisică, șprițați… o droaie de bunătăți!
Și lîngă ele, bomboanele: trufe, fondante, vișine-n ciocolată, trufe, triplu sec, bănuți, „Carpați”, praline… nici nu știi ce s-alegi!
Adăugăm checurile, cozonacii, brioșele, sortimentul de prăjituri cu mere, cu gem, cu nucă… și nu uităm partea de patiserie, care ne oferă minipateuri, bușeuri, crochete, saleuri, cornulețe, fundițe, tarte și ne dăm seama că nici n-apucăm să le-ncercăm pe toate!
Este păcat că luăm toată partea asta a cofetăriei otova, fără să-i explorăm finețea și varietatea; este de asemenea păcat că privim toate bunătățile înșirate mai sus ca ceva care trebuie să umple un platou pe care-l comadăm la repezeală.
Desigur, ne dăm seama cînd fursecurile, pateurile și bomboanele-s bune și cînd nu; dar care-s detaliile care pot strica – care, cum se zice, fac diferența?
Frăgezimea aluatului, migala de-a nu lăsa coji în umplutură, calitatea și aroma lămîiei, vaniliei și-a pudrei de cacao (mare păcătoșenie, insistența de-a ne băga cît mai mult pe gît ciocolata așa-zisă „dark”; o comparăm cu aruncatul fulgilor de cocos peste orice) – și știința cofetăriei de-a produce cantitatea potrivită pentru a evita rămînerea produselor învechite.
Și nu putem încheia fără să amintim „în alte roluri” lucrușoare pe care am cam uitat să le facem: frișca, bezele, nugaua, alunele prăjite, parfaitul…
comentarii