scris de C. D. Mocanu
Precizare: Fiecare casă are o poveste.
Nu cred că sunt prea mulți bucureștenii care să poată localiza măcar zona în care se află Intrarea Brateș. Mulți ani nu a avut loc nici pe hartă. Atât de mică este.
A apărut pe la începutul anilor ’30 în capătul dinspre Vitan al Foișorului, acolo unde se contura o comunitate a negustorilor evrei din Dudești. Aceștia au construit case frumoase, trainice, jertfite în anii ’80 pe altarul modernizării și sistematizării.
Ca prin minune, străduța asta care are vreo cincizeci de metri a fost frumos încadrată între blocuri și cele opt-zece imobile pricopsite au scăpat.
Eu o știu de prin 1962-1963. Scurtam adesea drumul printre casele ei cochete care contrastau cu celelalte din cartier. Deși fundătură, se putea trece (se poate și acum) cu pasul dintr-o parte în alta.
Una dintre ele, cea de la numărul 11, îmi atrăgea mereu privirea. Mai mare decât celelalte, elegantă, cu o terasă spațioasă la etaj, ferestre largi, frumoase, lucrate cu meșteșug. Ascunsă de ochii lumii, acolo funcționa o instituție. Nu i-am luat seama la momentul acela (anii ’60-’70), dar am aflat mai spre zilele noastre că era Intreprinderea de Industrie Locală (I.I.L.) „Metalurgica” cu sediul în Șoseaua Iancului Nr. 48 care avea acolo două Ateliere de proiectare coordonate de un inginer șef adjunct.
După ’89, câteva dintre casele alea frumoase au fost pocite în numele reabilitării, vreo două au rămas cum le știam și una singură, cea mai arătoasă, a fost abandonată.
Ultimul ocupant al clădirii a fost Centrul de cercetări și inginerie tehnologică pentru articole de uz casnic, jucării și accesorii, aparținând Centralei Industriale de Articole Casnice din cadrul Ministerului Industriei Ușoare. Habar n-aveam că a existat și așa ceva!
Un binevoitor mi-a șoptit, mai cu fereală, că a fost revendicată și face obiectul unui litigiu în curs de soluționare.
Doamne ajută! Poate îi schimbă soarta.
Totuși, o întrebare nu-mi dă pace. Unde erau cei din jur când niște nemernici devastau mândrețe de casă?
Exceptionala a fost. N-are si placuta cu numele arhitectului?
Am cautat si eu placuta.
Nu stiu daca este exceptionala. Nu ma pricep. Stiu sigur ca mie imi place.
@c.d.mocanu: ehee, câte clădiri, mult mai central amplasate, au fost crunt devalizate 🙁 Asta, încă arată “onorabil”, dacă se poate spune aşa!
Este exceptionala prin simplitate si claritate, prin proportii. Candva probabil si prin detalii de finisaj si tamplarie. Sunt sigur ca daca scormonim o sa constatam ca a fost un arhitect “cu nume”. Nu m-ar mira daca ar reiesi ca-i semnata de Marcel Iancu (ma gandesc la motivul corpului bine exprimat al casei scarii, acelasi folosit de el in casa Juster din strada Silvestru – o casa destul de maltratata azi)…
M-ati starnit! M-ati convins! Voi scotoci!