Să vezi cum fuge găina cînd îi dai drumul din coteț!
O ia-n stînga, o ia-n dreapta; dar – deși buimacă de lumina Soarelui – numai înapoi nu se duce.
Cam așa fu și bucureșteanul după liberare.
… în prima zi a ieșit din casă mai cu bucile strînse.
Era ciudat Bucureștiul – cu oameni răriți și simțindu-se aiurea după ce și-au dat seama că n-au ce face în oraș.
Ne știm bine: nu ne stă-n fire să ieșim din casă doar ca să nu stăm în casă; nu-nțelegem că și plimbarea fără scop și recompensă are uneori rostul ei.
Dar dup-o zi deja bucureșteanul – ca o jăvruță obraznică ce-a scăpat fără una pe spinare după ce-a ros primul papuc – și-a mai venit în fire.
… după ce s-a ferchezuit – ca să se simtă bine-n pielea lui și să nu se facă de rușine – l-am văzut ieșind, ducîndu-se, plimbîndu-se, fîțîindu-se și, mai ales, l-am văzut căutînd iar apropierea… sau nemaicăutînd măcar să fugă de celălalt.
Ceva din găină, însă, i-a rămas: căutătura ciudată, strîmbă, încercînd să recunoască pe cineva îndărătul măștii de pe față.
comentarii